Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 29 februarie, 2012

Intoleranță ieftină

Aproape 3 ani…contul nostru din 4shared a fost la liber.

Adică cu parola la vedere…pentru ca oamenii să downloadeze, în mod gratuit, cărțile și programele pe care le-am pus acolo.

Și s-au downloadat cu sutele

Însă cei trei ani de sinceritate…s-au terminat brusc…acum vreo câteva zile…pentru că un pătrățos la minte a intrat…și mi-a șters toate cărțile…lăsând doar câteva din cele care nu-mi aparțineau în mod direct.

Adică a intrat un pătrățos în bibliotecă…cu bâta…a spart geamurile…și a dat foc la toate cărțile.

Asta m-a pus la treabă: am mutat cele 65 de cărți TPA în Internet Archive.

Le-am pus la loc și în 4shared…dar parola nu mai e la liber

*

Cred că sunt aproape 2 ani de când mi-am hostat platforma în România…și WordPressul m-a pierdut de „client”.

Însă niciodată nu am fost „clientul” WordPress…pentru că am lucrat pe un blog gratuit la ei…ca mulți alții din România…și din lume…

Dar de când am plecat…a încercat în chip și fel echipa lui Matt (și regret asta)…ca să îmi bage bețe în roate.

Au încercat, prima data, cu temele/ cu fațetele blogului.

Nu mi-au mai dat acces la unele teme…deși ele sunt oferite gratuit de către ei.

Apoi mi-au modificat traficul intern…arătându-mi 1% din vizitatorii platformei.

Toate șicanele fiind făcute cu scopul…nu le mai înșir pe toate…pentru ca să revin în topul lor…

Acum două-trei zile…nu mi-au tăiat contul din WordPress, pe care erau articolele pe care le creasem până acum 2 ani…ci mi l-au suspendat (!)

Tot ce e acolo…am adus aici…și acolo erau ca un duplicat

*

Adică două gesturi de intoleranță ieftină.

Cel care a abuzat de primirea mea…mi-a distrus cărțile, care erau la liber…și nu deranjau pe nimeni…

Un gest gratuit de stupid

Iar WordPressul, după ce i-am făcut rating în România…și am creat atâta pentru el…a decis să fie fără obraz…deși am avut amândoi de câștigat.

Dacă eu am decis să mă retrag…cu ce am greșit…dacă nu am avut niciun contract între noi?

Eu am venit și am produs frumos…ei mi-au dat spațiu…le-am adus vizibilitate…am plecat…fără ieșiri în decor…ei și-au văzut de treabă

Atunci care e nemulțumirea…după 2 ani de la divorț?

*

Pe pătrățosul anti-operă l-a durut mărinimia mea.

Pe WordPress l-a durut volumul meu de muncă…adică același lucru.

Însă intoleranța față de cel pe care nu îl agreezi…nu e productivă…dacă îți dezvelește caracterul.

*

Vă dorim…înțelepciune!

Pe marginea teologiei și a științei [1]

Adrian Lemeni și Pr. Răzvan Ionescu, Teologie ortodoxă și știință. Repere pentru dialog, ed. a II-a revizuită și adăugită, Ed. IBMBOR, București, 2007, 521 p.

***

Lucrarea este „un răspuns dat unei stări de lucruri îngrijorătoare”, p. 12.

Adrian Lemeni:

Știința modernă a eliminat simbolismul religios din modul ei de operare, p. 19/ cosmologia poate fi un subiect de discuție comun între teologie și știință, Ibidem/ scolastică, critică și dialectică, p. 32-33.

*

„Explicarea rațională a lumii se fondează pe logica aristotelică și pe matematica greco-arabă”, p. 33/ matematizarea limbajului științific, p. 34/ Galileo Galilei a introdus în demonstrație planul înclinat, p. 40/ Galilei a trecut de la calitativ la cantitativ, p. 41.

*

Primele lunete apar la încep. sec. al 17-lea, în Olanda, p. 43-44/ Și Galileo Galilei folosește luneta în astronomie, ca să studieze stelele, p. 44/ Galilei inventează un alt tip de lunetă: dintr-o lentilă convergentă și alta divergentă obținând astfel imaginea dreaptă, Ibidem/ Cu ea observă munții de pe Lună, petele de pe Soare și sateliții lui Jupiter, Ibidem.

*

Galileo pune pe seama iluminării divine descoperirea perspicillum-ului, adică a telescopului, p. 45/ Pentru că a instrumentalizat cunoașterea, Galileo a renunțat „la cunoașterea simbolică a universului”, Ibidem/ De aceea a cerut „echivalarea textului Sfintei Scripturi cu teoria științifică”, p. 49/

*

Autorul subliniază faptul că e nevoie de un dialog între teologi și oamenii de știință în care să se încurajeze păstrarea și valorificarea competențelor specifice, p. 55/ ordinea dinamică, p. 60.

*

Pr. Răzvan Ionescu:

Dumnezeu cere „gestul întâlnirii directe”, p. 65/ „Teologia e sălășluirea omului întru adevăr”, p. 70/ „Orice teologie decuplată de la preocupările concrete ale omului este o teologie amputată și ieftină”, p. 71.

*

Autorul consideră că nu putem vorbi despre teologie ca despre o știință teologică, p. 78…deși el vorbește științific despre teologie…

Și nu înțeleg de ce teologia ca devenire, ca mod de viață în Hristos, p. 78, exclude studiul științific, riguros…adică pe surse

Că aceasta înseamnă teologie științifică: studiul pe surse.

Dacă cunosc mai multe limbi, am acces la sursele teologice și am și o viață duhovnicească intensă…mă face mai puțin duhovnicesc științificitatea mea teologică, adică o cunoaștere profundă a lucrurilor pe care le discut?

Însă ceea ce mi se pare curios e aceea că părintele Răzvan Ionescu, deși un om interesat de știință…nu dorește ca teologia ortodoxă să fie pe atât de științifică pe cât e de duhovnicească.

Eu, dimpotrivă, doresc ca teologii să se specializeze foarte mult la nivel științific, atât din punct de vedere teologic cât și intra-științe…lucru care nu împiedică nicidecum înduhovnicirea lor…ci o dinamizează tot mai mult.

Întrebarea e aceasta: de ce se teme de știință în teologie…când știința/ cunoașterea e fundamentul teologiei?

*

Adrian Lemeni:

Materialismul științific, p. 86 sq./ „Dialogul dintre teologie și știință nu înseamnă concordism sau sincretism”, p. 92.

*

Din păcate, cartea de față e mai puțin o muncă de cercetare…și mai mult o enunțare de opinii personale…formate de-a lungul timpului.

Scris lax, deloc concentrat, cu reluări foarte multe și fără o evidențiere clară a scopurilor urmărite.

*

Părintele Stăniloae: „a întrupat calea de echilibru”, p. 95/ noua descoperire științifică, p. 97/ postmodernitatea, p. 108 sq./ opțiunea pentru știință deschisă a postmodernității, p. 109/

*

Pr. Răzvan Ionescu:

Cultivarea omului ca „șlefuire lăuntrică”, p. 112/ În p. 113, în comparație cu p. 78 unde nega științificitatea teologică, autorul vorbește la modul pozitiv despre rolul formator al culturii și al educației.

*

În p. 114 scrie: „Cunoașterea lui Dumnezeu nu este altceva decât o continuă educație, participativă și experimentatoare”.

Numai că această cunoaștere are și o bază științifică profundă…fără de care nu ajungem să intuim importanța cultului și nici a vieții ascetice în experiența noastră.

Pe scurt: intuiesc în afirmațiile autorului o aversiune mocnită față de hiperspecializarea teologică tocmai din cauza unei evlavii cu falduri extremiste, care exclude munca științifică temeinică în domeniul teologic.

Pentru că, pe de o parte, părintele Răzvan Ionescu vorbește despre teologia experimentală și despre ce bine face neopatristica spațiului eclesial…însă, pe de altă parte, neopatristica experimentală e bazată pe multă știință de carte…și nu doar pe slujirea Sfintei Liturghii.

Cei care propagă aversiunea față de știința teologică…nu își fac bine propriei evlavii…pentru că evlavia se dezvoltă prin multă cunoaștere…și nu prin reticența față de ea.

Și eu mă mir la culme, cum de oameni instruiți sau care dau aparența de oameni deschiși/ luminați la minte…ajung să se teamă tocmai de ceea ce le face bine?

*

Am mai spus această concluzie și altă dată și mă văd nevoit să o repet: proasta receptare a teologiei în contextul actual românesc (și nu numai) e dată de numărul mare al Părinților înduhovniciți, care au adormit recent sau sunt contemporani cu noi și care nu au avut o mare știință de carte…dar care și-au sfințit viața…sau sunt considerați oameni verticali.

Cei care îi citesc și îi iubesc…au tras concluzia în mod prost…că Biserica are nevoie numai de oameni care fac metanii și postesc…dar nu și de oameni care scriu, traduc sau fac studii teologice serioase.

Din acest motiv unii își permit să spună că teologia nu importă cât importă asceza

Însă cum să ajungi să faci matematică de înaltă clasă…dacă tu nu știi cifrele?

Opinia echilibrată, corectă, normală, e că teologia naște asceza, naște modul de a crede și de a trăi…și că fuga de cunoaștere teologică și de oricare alt fel…e rămânere în prostie…adică în întunecare mentală.

Predică la Duminica Ortodoxiei [2012]

Iubiții mei,

Duminica Ortodoxiei nu vorbește despre trecut…ci despre viitor.

Pentru că atunci când a fost subliniată în calendarul ortodox ca primă duminică a Postului Mare…după o săptămână de post aspru…s-au avut în vedere tocmai eforturile prin care se păstrează credința ortodoxă…și mântuirea noastră odată cu ea.

Căci puritatea credinței e păstrată prin sfințenia vieții și printr-o cunoaștere teologică aprofundată.

Prin ambele în același timp…

Căci dacă ignori teologia…faci erori dintre cele mai penibile și ai un mod de a fi ca ortodox care te face să treci dintr-o extremă în alta în materie de învățătură și comportament.

Iar dacă mizezi doar pe cunoașterea științifică a teologiei…fără să fii un om al curățirii de patimi și al sfințeniei…transformi teologia într-o ideologie pe măsura aspirațiilor tale minore…și prin această credință ideologizată refuzi orice contact real cu Dumnezeul nostru, Care vrea să te umple de viața și de frumusețea Lui.

Și de aici înțelegem…din titulatura acestei duminici…că teologia noastră e liturgico-ascetică…și că e una cu viața noastră…și că ea…teologia ortodoxă e fundamentul întregului cult al Bisericii și al nevoințelor duhovnicești.

Adică teologia sunt boii din fața carului…

Nu pui carul în prim-plan, adică nevoința…și pe baza nevoinței tale subiectiviste te crezi…ortodox.

Ci mai întâi ai nevoie de boi, de boii care să te ducă la calea mântuirii…adică de ascultarea lui Dumnezeu și a Bisericii…de teologie.

Și teologia Bisericii e diseminată/ împrăștiată în orice slujbă și rugăciune, în orice carte patristică, în orice dogmă sau canon al Bisericii.

De aici și nevoia sintezei personale, a acumulării continue de teologie…

Mersul la Biserică, rugăciunile din Biserică și cele de acasă, personale, citirile noastre teologice au rolul de a ne face depozitare personale ale credinței.

Aflăm despre trecutul Bisericii, despre ce s-a petrecut în istorie cu Sfinții, îi cunoaștem pe Sfinți, ne cunoaștem cultul, cunoaștem greutățile prin care a trecut Biserica…tocmai pentru a înțelege misiunea noastră din prezent…și spre ce ne îndreptăm

Oricât am vrea să ne închipuim că trăim în alt secol…noi trăim numai în secolul nostru.

Și pentru a trăi cu adevărat în secolul nostru…trebuie să ne asumăm cunoașterea trecutului și a prezentului deopotrivă.

Câte pierdem dacă nu aprofundăm teologia Bisericii? Enorm de multe lucruri!

În primul rând nu avem stabilitate în gândirea și simțirea noastră…nu avem perspectivă de ansamblu și nici una sintetică asupra demnității și responsabilității umane.

Cum să ajungi să te nevoiești…dacă nu știi Cine te cheamă la El…și ce îți cere să faci?

Iar istoria ideatică a Bisericii e plină de răspunsuri teologice universal valabile. De răspunsuri care întotdeauna sunt actuale…și te ghidează spre drumul corect.

Noi credem astăzi, în general, că știm ce îi trebuie omului și care e demnitatea lui.

Dar nevoile reale ale omului vin tocmai din demnitatea la care e chemat: aceea de a fi fiul lui Dumnezeu după har.

Despre om, mediu ambiant, libertate, dreptate, adevăr, patimi, excese, post, rugăciune, realitate…s-au dat deja răspunsuri colosale în istoria Bisericii.

A ne priva de ele într-o manieră penibilă…pentru că ne e lene să studiem…și suntem incapabili, datorită patimilor noastre, să sintetizăm volumul enorm de cunoștințe…înseamnă a ne preda unei toropeli care nu are nimic de-a face cu Ortodoxia.

Cu Ortodoxia e prietenă multa nevoință a minții și a inimii și a trupului pentru a înțelege, a iubi, a ne schimba viața.

De aceea Postul Mare începe cu „pomenirea dreptei credințe”, cum ne spune Triodul (ed. 2000, p. 204)…pentru că între marginile dreptei credințe avem și dreapta nevoință, dreapta înțelegere asupra existenței, dreapta perspectivă asupra relațiilor dintre oameni.

Și cităm din Triod, din slujba de azi, ca să vedem ce face dreapta credință, întru care noi ne-am botezat și pe care trebuie să o aprofundăm zilnic!

Ea, dreapta credință, „luminează inimile celor credincioși” (Ibidem). Sfintele Icoane sunt podoabele Miresei lui Hristos, ale Bisericii (Ibidem), pe când ereziile sunt „înșelăciune întunecată” (Idem, p. 205).

Și e subliniată cinstirea Sfintelor Icoane…pentru că erezia care lupta împotriva lor în secolul al 8-lea după Hristos, fusese biruită recent…

Slujba de azi e o expresie a bucuriei identitare!

A bucuriei pentru identitatea noastră eclesială, aceea de creștini ortodocși, adică drept-slăvitori.

Și restaurarea Sfintelor Icoane în Biserică e cântată ca o evidență picturală a întrupării Domnului (Idem, p. 214). El, Cel care S-a întrupat pentru noi, a purtat cu adevărat firea noastră, afară de păcat…și de aceea Icoanele prăznuiesc continuu această iconomie/ lucrare prea iubitoare a întrupării Sale.

Și în postmodernitatea noastră aiuritoare…vedem ce bine nespus…sunt Sfintele Icoane…

Dacă vezi toată ziua numai morți, răniți, trupuri goale, obscen de goale…mizerii și contrafaceri, violență și acte de incredibilă lipsă de umanitate…nu mai simți nicio liniște în fața oamenilor.

Pe cel din fața ta…îl vezi ca pe un potențial agresor…și nu ca pe un prieten, nu ca pe un semen

Unde să mai găsești normalitate, sinceritate, sfat, frumusețe…dacă toți par la fel de corupți?

Unde ai mai vedea chipul omului, nefalsificat, în stare transfigurată…dacă nu am avea Sfinte Icoane în Biserici?

Icoane care nu sunt muzeale în primul rând…nu sunt frumoase în primul rând…ci teologice, pline de normalitate înduhovnicită.

Privești…și intuiești ce trebuie să faci.

Pe măsură ce te adâncești în tăcerea rugăciunii…pe atât găsești și sensul postului: adică tăcerea gândurilor și a pornirilor pătimașe ale firii.

Pentru că postul și rugăciunea sunt teologie îndumnezeitoare…ca unele care transformă cuvântul și gestul în expresie a înduhovnicirii personale.

Însă de unde ai cunoaște despre patimi, despre cum se luptă cu ele, despre dogma Sfintei Treimi și relația ei cu eshatologia, despre legătura dintre păcat și iertare, despre conștiință, despre ce a făcut Hristos pentru noi, despre cum se sfințesc oamenii etc. …dacă nu citești din cărțile de platină ale Bisericii, adică din cele mai valoroase surse de cunoaștere ale lumii?

Și prin lenea noastrădesființăm în mod tacit și fără scrupule toată Tradiția Bisericii.

Tot ce a făcut ea până acum…

Cine să mai afle despre munca misionară a Sfântului Apostol Pavel? Cine să mai citească teologia mistică a Sfântului Dionisie Areopagitul? Cine să mai înțeleagă truda imensă predicatorială a Sfântului Ioan Gură de Aur, aceea de a lua Scriptura verset cu verset pentru a da hrană luminoasă, plină de nemurire, oamenilor Bisericii?

Cine să mai cunoască Sfinți, Sfinte, milioane la rând…care ne pot spune, fiecare în parte, lucruri unice despre…cum să ne trăim viața?

Bineînțeles, niciunul dintre noi nu vom termina de citit și de studiat arhiva Tradiției Bisericii.

Însă a nu pune un început cunoașterii ei, deși suntem ortodocși, e cea mai mare crimă împotriva conștiinței noastre, a Bisericii și a umanității.

De ce?

Pentru că ne privăm de însăși viața noastră reală.

Fără această trezire spre cunoaștere…spre cunoașterea teologică…trăim ca în somn

Dormităm…

Nu ne dăm seama că suntem cataleptici

Din acest motiv am spus că Duminica Ortodoxiei e…despre viitor…despre viitorul nostru și al întregii creații.

Pentru că atâta timp cât Biserica păstrează imaginea/ icoana clară, reală, profundă a omului…noi avem posibilitatea binecuvântată de a ne trezi din somnul neștiinței și a ne clădi ca persoane reale, vii, conștiente de vocația lor în relația cu Dumnezeu și cu oamenii.

Ce au făcut înaintașii noștri…putem dărâma foarte ușor prin lipsa noastră de educație teologică…și prin delăsarea noastră ascetică.

Și în aceste zile ale Postului Mare…mulți dintre noi văd faptul că metaniile, postul, slujbele lungi…ne sunt cam peste mână…pentru că nu prea ne mai priesc

Și de ce nu ne mai priesc?

Pentru că trăim într-un context social unde statul degeaba nu are nimic ascetic.

Ce lăsăm viitorului?

Doar regrete? Doar intrigi penibile? Doar înălțări din umeri?

Și ce relevanță mai are Ortodoxia pentru alții…dacă pentru noi e o problemă banală?

Și cum să nu fie o problemă banală…sau indiferentă…dacă noi, pentru propria noastră credință, nu facem mai nimic?

O duminică pentru viitor

Dar pentru un viitor care are nevoie de normalitate…ca și secolele de până la el.

Pentru că asta prăznuim noi acum: normalitatea vieții cu Dumnezeu!

A fi ortodox înseamnă a fi om normal, întreg, responsabil față de toți.

Însă această normalitate, din ce în ce mai rară, trebuie prezervată cu atenție, adică…ascetic

Și coborând spre pământ în metanie mare…și văzându-ne păcatele cu luciditate…și postind…și simțindu-ne ușori de materie…vedem că mereu și cu toții…trebuie să alergăm spre normalitatea…spre firescul vieții duhovnicești.

E firescul nostru

E modul nostru de a ne trăi bucuriile și necazurile…

Vă mulțumesc pentru că încercați să fiți mereu alții!

Dumnezeu să ne dea darul de a ne bucura cu atenție, cu sfială, cu modestie frumoasă! Amin.

A 48-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 47 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi.

  • Adrian Năstase: „Guvernul PDL şi partidul său nu sunt în stare să facă lucruri bune pentru cetăţean, în lumea reală. De pildă, să se asigure că bolnavii cu dureri mari nu vor duce lipsă de morfină. Morfina nu rezolvă problemele, dar te ajută să treci peste dureri insuportabile. PDL spune că a acţionat corect, dar că nu a ştiut să comunice bine. Adică să-i convingă pe bolnavii care nu aveau morfină că, de fapt, aveau. Pentru marile probleme, partidul lui Băsescu oferă propagandă şi atât. Adică morfină politică. Ştie că doar dacă avem halucinaţii îi mai putem suporta”.
  • Theodor Istrate (Gândul): „Peste 1.500 de pensionari vasluieni sunt executaţi silit de Casa Judeţeană de Pensii din cauza neplăţii la timp a unor sume datorate către primării sau bănci, numărul bătrânilor cărora le sunt făcute opriri pe pensii fiind în creştere cu 25 la sută faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut”.
  • Dan Puric: sunt solidar cu cei din Piața Universității, chiar dacă eu am altă baricadă…și nu particip la protestele din Piață. 11. 48./ „suntem într-un pasaj de distrugere identitară”. 11. 55/ „există un recul fantastic la acest popor” al nostru/pledez pentru „îngăduința creștină”. 12. 26/ lozincile cu cariocă din piețe 12. 27/ „suntem într-o Românie fundamental duioasă” 12. 27./
  • Dragoș Moldovan (Jurnalul Național): „minciunile Opoziţiei nu au nici un efect social negativ cuantificabil. Că se vor fi simţind unii vexaţi sau că alţii consideră că li se insultă inteligenţa e o poveste care merită spusă la o bere. Minciunile de pâ­nă acum ale Puterii, în general, ale lui Traian Băsescu şi ale lui Emil Boc în special, sunt cele penale”.
  • Felix Adrian Crăciun (Jurnalul Național): „Voi protesta împotriva şmenului naţional decorat cu geanta Vuitton şi colorat cu rujul strident al fetiţei lui tata, care aruncă limba română în mi­zerie. Voi protesta pentru că visul democraţiei româneşti se destramă la fiecare şpriţ între baronii de partid-judeţ care apoi, la televizor, mimează lupta politică. Voi protesta împotriva micilor hoţii cotidiene justificate şi încurajate de existenţa marilor hoţii”.
  • Idem: „Trag linie după aceşti ani, şi bilanţul dă cu minus. Dacă totalitarismul comunisto-bolşevic a distrus orice formă de exprimare a socie­tăţii civile, totalitarismul dâmbo­vi­ţean în blană de oaie a înregimentat societatea civilă pentru a o controla. Iar când nu a putut face asta a etichetat-o şi a aruncat-o în derizo­riul creat de minţile obtuze ale activiştilor de partid: golani, ciumpalaci, infractori, viermi”.
  • PFP Daniel Ciobotea: „Biserica nu poate urma această logică a vrajbei, nu se substituie clasei politice şi nu promovează lupta politică de partid, ci cultivă viaţa spirituală şi demnitatea poporului român, care trebuie ajutat, nu atât prin declaraţii publice răsunătoare, cât prin multă activitate pastorală şi programe social-filantropice imediate şi pe termen lung”.
  • Marius Oprea: „E o pierdere mare pentru Legea lustraţiei că foştii lideri ai Uniunii Tineretului Comunist şi ai Uniunii Asociaţiilor Studenţilor Comunişti nu vor fi lustrabili. Spun asta pentru că atât foştii UTC-işti, cât şi foştii UASCR-işti conduc, în prezent, ţara. Dacă ar fi trecut legea fără acest amendament, aveau probleme şi domnul Mihai Răzvan Ungureanu, şi domnul Cristian Preda”.
  • Florin Iaru (Adevărul): „Ei bine, la 8 din 10 indicatori (80%), România stă mai rău în 2011 decât în 2008. Printre aceştia, „Uşurinţa de a face afaceri”, „Taxe şi impozite”, „Export şi import”, unde România a involuat, pe plan mondial, de la mijloc spre coada clasamentului. „Indexul” aceluiaşi raport, mult mai detaliat, arată negru pe alb că România stă mai prost în 2011-2012 decât în 2008-2009 la 81 de indicatori din totalul de 111, adică la 73% din cei urmăriţi de GCR. Îngrijorător e nivelul corupţiei şi al crimei organizate, scăpate din frâu în ultima perioadă. Cam aşa stăm cu modernizarea şi eficientizarea statului!”.
  • Jurnalul Național, cameră web. 18. 16:

  • Șoc ieftin, șoc ieftin! Mărțișoare vii de la jurnaliști…
  • Filme și dezbatere despre protestele din Piața Universității.
  • Claudiu Bălan: „Scopul rugăciunii este mereu îmbogăţirea şi curăţirea mea sufletească… Chiar dacă El ştie tot, eu mă rog ca şi eu să ştiu ce ştie El, să văd şi eu lumea cum o vede El, să dobândesc şi eu acea libertate faţă de toată creaţia pe care El o are. Dacă eu nu m-aş ruga Lui, cu gândul că oricum mereu îmi poartă de grijă, şi oricum ştie tot, şi n-am ce să-i spun nou, atunci pe zi ce trece aş începe să percep ajutorul Lui din ce în ce mai greu, chiar dacă El îmi poartă de grijă secundă de secundă. Ajutorul Lui n-ar mai fi aşa de transparent pentru ochii mei, ci aş ajunge pe parcurs la concluzia că de fapt eu mă descurc şi singur, că tot ce merge bine în viaţa mea mi se datorează mie şi capacităţilor mele fizice şi intelectuale”.
  • -1 grad Celsius la București. 19. 13.
  • Protestele de astăzi de la Satu Mare au fost făcute de aproximativ 100 de oameni. S-a strigat: „“România, stat poliţienesc”, “Dacă vă pasă, nu staţi în casă”, “O dorinţă sinceră, România liberă”, “Fie ploaie, fie vânt, dăm cu Băse de pământ”, “Băse vă salută, 25 la sută“, “Băse şi cu PDL ne mănâncă zilele”, “SRI, lasă-ne bani de educaţie”, “Poporul te ridică, poporul te coboară, de la preşedinte, la javră ordinară”, “Sărim cu toţii şi strigăm tare că România nu e de vânzare”, “Lupt, rezist, sunt anti-PDL-ist!”, “Băsescu şi PDL ne mănâncă zilele!”, “Cine nu sare nu vrea schimbare””. Date de la Ciprian Bâtea de la Gazeta de Nord-Vest.
  • La Timişoara „peste 200 de studenţi timişoreni, dar şi părinţi care au copii bolnavi, au participat miercuri, [29 februarie 2012], la marşul pentru bolile rare”.
  • Și tot la Timișoara au protestat aproape 40 de oameni. „Printre scandările preferate ale acestora au fost „Jos Băsescu” şi, dacă tot vine 1 Martie, „De mărţişor, fără dictator”. Protestul s-a încheiat în jurul orei 17:30, când manifestanţii au luat drumul spre casele lor, iar unii dintre timişoreni şi-au adus aminte şi de ţara lor şi au strigat „România, România”.
  • La Cluj-Napoca au protestat aproape 150 de oameni. „“Încă un tratat fiscal/Pentru noi ultimul val/Biruri grele, sărăcie/Pentru-ntreaga Românie. Austeritatea e o problemă, nu o soluţie!” sau “Întrerupeţi cotizaţia către Europa! Aşa cum Europa întrerupe finanţarea către poporul român” se putea citi pe cîteva dintre pancartele purtate de manifestanţi. Nici Fondul Monetar Internaţional nu are prea mulţi simpatizanţi la Cluj-Napoca, sindicaliştii cerînd, pentru prima dată în mod explicit, “Afară cu FMI! Vrem guvernare naţională, independenţă şi administrare românească. Salarii româneşti, la preţuri româneşti””.
  • Aproape 250 de oameni au protestat la Baia Mare. „”Ce înseamnă semnarea acestui tratat pentru România? Înseamnă că capacitatea de investiţii a ţării va scădea din partea guvernului, ca să intrăm în deficitul prevăzut, ceea ce va conduce la scăderea dezvoltării economice a României. Să nu uităm că ideea că trebuie să îl semnăm ca să intrăm în spaţiul Euro este adevărată, dar valabilitatea ei va apărea peste cel puţin 3 ani de zile.”, susţin sindicatele. Protestatarii au mai cerut „reabilitarea unui dialog social responsabil”, cerând să nu mai fie chemaţi la dialog numai de dragul de a fi chemaţi”.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén