Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Istoria începe de oriunde o privești [3]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte și a 2-a…a cărții.

***

În anii ’90 ai secolului trecut, Ruxandra Cesereanu (născută pe 17 august 1963 la Cluj-Napoca)[1] empatiza cu Soljenițîn și Paul Goma[2].

Apoi a respectat-o pe Monica Lovinescu[3].

I-a admirat pe „luptătorii anticomuniști din munți”[4] și pe câțiva foști și foste deținute politice[5].

Despre Lucreția Jurj[6], femeie-partizan între 1950-1954 și deținută politică între 1954-1964, va scrie în p. 29-30 ale cărții citate. Aceasta a adormit în toamna anului 2004[7]

S-a simțit „înrudită moral”[8] cu Ana Blandiana și Romulus Rusan[9], a fost „tulburată de pamfletele dureroase[10] ale lui Horia Roman Patapievici din Politicele[11]…și îl consideră pe Marius Oprea „unul dintre cei mai curajoși oameni din România, în demersul său de scotocire a adevărului în cazul istoriei recente”[12].

Și afirmă toate aceste lucruri pentru ca să dovedească cititorului că e animată de modelele etice și nu de cele culturale[13].

Însă, după ce în adolescență și tinerețe fusese complexată de faptul că trăiește într-o țară cu o „cultură mică”[14], acum, la maturitate, este enervată de altceva: de faptul că e considerată o provincială.

Spune ea: „majoritatea scriitorilor bucureșteni de astăzi (mai bine de 50% dintre ei, vreau să spun) sunt disprețuitori față de scriitorii din provincie. În cel mai bun caz, manifestă indiferență. Nu îi interesează provincia decât în măsura în care aceasta ar putea fi un aliat sau, mai bine zis, un vasal al Capitalei”[15].

Dar complexul provincialismului în cultură e iarăși o problemă falsă…Problema nu e de unde vii…ci cât de autentice sunt cele pe care le scrii.

Nasul pe sus al scriitorului bucureștean, parizian sau newyorkez, în lipsa operei, nu îl face geniu…ci doar un penibil

Paul Goma[16] (născut pe 2 octombrie 1935, la ora două dimineața, „în cătunul Mana, comuna Vatici, județul Orhei”[17]) a devenit o prezență online[18]…cu operă downloadabilă în mod gratuit…deși unele dintre cărțile sale sunt și în rafturile librăriilor românești.

Din ce în ce mai bolnav și mai obosit…ajutat însă de fiul său, care manageriază saitul, Paul Goma ne dăruie la sfârșitul fiecărei luni încă o parte din Jurnalul său, deopotrivă cu însemnări personale și cu largi preluări din media online sau din corespondența personală.

De ce Paul Goma a decis să fie la îndemâna cititorului de azi? Pentru că îi pasă de opera lui…și îl interesează ca ea să infuzeze adânc în mentalitatea românească.

Iar viitorul e de partea lui Paul Goma…pentru că informația și creația artistică sunt și vor deveni din ce în ce mai mult valori universale la care se poate accede instant la nivel online.

În curând, în mod sigur, se va rezolva și problema traducerii la nivel larg. Utilitare online tot mai specializate vor traduce instantaneu un text cu o acuratețe foarte mare.

Nu vor înlocui ele dexteritatea și delicatețea unei traduceri personale…dar ne va duce aproape de o citire bună a unui text.

Atunci va fi nevoie doar de operă de arătat…pentru că și chinezul și americanul și francezul vor veni și vor citi, pe limba lor…ceea ce tu ai scris pe limba ta

Ce sentiment îmi dă Lista completă[19] a unui scriitor ca Paul Goma? Că marea operă înseamnă trudă…și că fiecare carte e un fragment din viața lui…oferit spre înțelegere.

Dar, în același timp, că opera trebuie protejată și bine administrată pentru ca ea să ajungă, în condiții optime, la cititor.

Paul Goma ne oferă documente despre el, în relație cu fosta Securitate, mărturii de viață, publicistică, 20 de volume de Jurnal, un dicționar, 19 romane, 3 dări de seamă autobiografice și file video personale.

De la scrisul mult…la prezența video…de la recuperarea istoriei la vehemența față de diverse derapaje umane…Paul Goma este el însuși, cu autoritatea senină a celui care e trecut prin viață și cunoaște nuanțele profunde ale limbii române.

Și pe cât pare de incisiv și de brutal cu nedreptățile…pe atât e de delicat…și de omenos când vine vorba de relațiile interumane.

Citindu-i paginile de Jurnal am descoperit o istorie vie, o istorie care își poartă demnitatea cu durere dar și cu încredere în viitor.

Pentru că opera lui, dăruită online, e cea mai bună dovadă de încredere în viitor, în cei care se pot  și se vor schimba prin forța mărturiei scrise sau vizuale.


[2] Ruxandra Cesereanu, Năravuri românești. Texte de atitudine, Ed. Polirom, Iași, 2007, p. 27.

[3] Ibidem.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[7] Ruxandra Cesereanu, Năravuri românești. Texte de atitudine, ed. cit., p. 30.

[8] Idem, p. 28.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 26.

[15] Idem, p. 30-31.

Did you like this? Share it:

Previous

A 50-a zi pentru România

Next

Praedicationes (vol. 2), p. 132-136

2 Comments

  1. Foarte frumos, Părinte! Şi adevărat!Felicitări!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén