Am diortosit textul predicii conform ediției: [Sfântul] Varlaam al Moldovei, Carte românească de învățătură: [la] Dumenecile preste an și la Praznice împărătești și la Svenți mari, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, vol. II, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, p. 26-33.

***

Învățătură la Duminica întâia a Sfântului și Marelui Post

Așa cum iarna sunt viscole și vânturi rece și perioade geroase, care îi îngreunează și îi supără pe oameni, iar dacă vine primăvara ei se ușurează de toate acelea și se veselesc, căci a trecut iarna cu gerul ei și a venit primăvara cu vremea caldă și senină, așa și în vremea de demult au fost viscole și vânturi de durere și mâhniri[1] ale oamenilor ca într-o vreme de iarnă.

Căci într-o anume vreme, unii împărați necredincioși [ai Imperiului Roman de Răsărit] au stricat Sfintele Icoane și le-au lepădat din Biserică.

Și în multe feluri îi mâhneau și îi munceau/ îi chinuiau pe creștini pentru ca ei să nu se mai închine la Sfintele Icoane.

Însă a strălucit din nou primăvara dulce și marea liniște în ziua pe care o prăznuim astăzi[2].

Căci ne-am adunat și noi [în Duminica Ortodoxiei] ca să prăznuim și să dăm slavă lui Dumnezeu, fiindcă ereticii și tiranii[3] au pierdut [lupta] și s-au înmulțit Sfintele Soboare/ Sinoade care au întărit/[re]confirmat închinarea la Sfintele Icoane.

Pentru aceea și noi, o, iubiții mei creștini!, să umblăm după zisa/ după cuvintele Sfintelor Soboare/ Sinoade [Ecumenice și locale].

Și învățăturile/ dogmele celor 7 Soboare/ Sinoade [Ecumenice] să le primim și în inimile noastre, ca într-o vistierie/ comoară [dumnezeiască], să le ferim/ să le păzim în veci.

Căci în afara tocmelilor/ a rânduielilor [dogmatice și canonice], care s-au tocmit/ dogmatizat de către Sfintele Soboare/ Sinoade, nimeni nu se va mântui[4] și nici nu va intra în Împărăția Cerului.

Căci porunca/ învățătura celor 7 Soboare despre Domnul Hristos este aceasta: Măria Sa, Hristos, este Dumnezeu adevărat. [El este] unul cu Părintele Său/ deoființă cu Părintele Său și e Împărat și Domn/ Stăpân[5] al Îngerilor, și știe inimile și gândurile oamenilor.

Așa cum a știut gândurile lui Nathanail, atunci când ședea sub smochin, după cum auzim chiar din Sfânta Evanghelie de astăzi.

*

Evanghelia după Ioan, cap. 1, 43-51:

„În acea vreme a văzut Iisus pe Nathanail venind către Sine și a grăit/ a spus despre el: „Acesta, cu adevărat, este izraelitean și nu este vicleșug în el”.

Iar Nathanail[6] Îi răspunse Lui: „Cum [de] mă știi?”.

[Și] îi răspunse Iisus și îi zise lui: „Te-am văzut când erai sub smochin, mai înainte de a te fi chemat Filip[7]”.

[Și-I] răspunse Nathanail și zise: „Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Împăratul izraelitenilor!”.

[Și îi] răspunse Iisus și [îi] zise lui: „[Tu] crezi [acum], [numai] pentru [faptul] că ți-am zis că te-am văzut sub smochin. Mai mari decât acestea vei vedea”.

Și îi spuse lui: „Adevărat, adevărat vă grăiesc/ vă spun vouă: de-acum veți vedea cerul deschis și [pe] Îngerii lui Dumnezeu suind[u-se] și pogorându[-se] spre Fiul lui Dumnezeu””.

*

Întâia parte. Despre venirea lui Nathanail către Hristos și mărturia lui.

În această Sfântă Evanghelie două lucruri ni se arată/ ni se revelează/ ni se descoperă.

Primul lucru e mărturia lui Nathanail, care L-a mărturisit pe Domnul Hristos ca fiind Fiul lui Dumnezeu și Împăratul izraelitenilor.

Al doilea lucru [e acela], cum că Domnul Hristos este știutorul/ cunoscătorul gândurilor și al inimilor oamenilor.

Căci acest Nathanail avea nădejde și credință foarte mare [în Dumnezeu]. [Și el aștepta momentul] când avea să vină Mesia, Hristos. Și aștepta cu bucurie venirea Lui.

Iar odinioară[8]/ cândva, șezând [lângă] casa sa, sub un smochin, și auzind despre ciudesele/ minunile lui Hristos, [el] gândea în mintea sa…și cugeta/ se întreba: Oare nu e Acela Mesia, pe Care Îl aștept să vină?

Și în acel ceas veni Filip la el…

[Și Filip] îi era prieten și cunoscut

[Și Filip] spuse către el: „Pe Cel despre Care a scris Moise în Lege și [au scris și] Prorocii…L-am aflat! E Iisus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret”.

[Și îi] răspunse Nathanail și [îi] zise: „Oare din Nazaret poate să fie[9] ceva bine/ bun?”

Și-i zise Filip lui: „Vino și vei[10] vedea! Că deși[11] este om, [vei vedea că] le face [pe] toate și răspunde [la întrebări] mai presus de puterea omenească. Pentru aceea nu te îndoi! Ci vino și vei vedea tu însuți ce Bărbat minunat este Acela, pe Care [chiar și] numai din cuvintele [Sale] Îl vei cunoaște”.

[Și] acestea dacă auzi Nathanail, s-a sculat îndată și s-a dus cu Filip la Iisus.

Iar când îl văzu Iisus venind către Dânsul, [îi] zise: „Acesta, cu adevărat, este izraelitean și nu este vicleșug în el”. [Iar] Nathanail [Îi] zise: „Cum [de] mă știi că sunt așa?”.

Iar Domnul Hristos îi răspunse lui: „Încă mai înainte de a te fi chemat Filip, când ședeai sub smochin și cugetai la Mine[12] și la ciudesele/ la minunile Mele și gândai dacă nu cumva sunt Eu Acela, Mesia, pe care Îl aștepți să vină. Și cu bucurie ai venit să vezi fața Mea.

Pentru aceea ești fericitte-ai învrednicit[13] să Îl vezi pe Acela, pe Care toți Prorocii și Patriarhii[14] au dorit să-L vadă și nu L-au văzut”.

Iar Nathanail, dacă auzi aceste cuvinte, se miră/ se minună de înțelepciunea Lui. Și se înspăimântă dacă văzu că [Acela] știe gândurile și cugetele cele ascunse dintru inima lui.

Și îndată crezu că Acela este Mesia, pe Care el Îl așteaptă!

[De aceea] și strigă [și] spuse: „Învățătorule, Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Împăratul izraelitenilor! Căci taina și gândurile inimii mele le știi ca un Dumnezeu. Și pentru aceasta ești Fiul Aceluia și ești destoinic/ vrednic ca să împărățești peste izraeliteni. C-am auzit de la Proroci că vei împărăți în izraeliteni”.

[Și îi] răspunse lui Domnul Hristos și-i zise: „Pentru că ți-am zis ție că te-am văzut sub smochin, crezuși/ ai crezut [Mie]. Mai mari decât acestea vei vedea. Adevărat vă grăiesc [vouă], că de acum veți vedea cerul deschis și pe Îngerii lui Dumnezeu suind și pogorându[-se] spre Fiul omului[15].

Căci Eu, cu firea Mea cea dumnezeiască, am venit din cer pe pământ, în zgăul/ în pântecele Preacuratei Fecioare, și sunt după trup/ după nașterea Mea în trup din Vithleem și din Nazaret.

Pentru aceea [trebuie] să Mă cunoști, o, Nathanaele, că sunt om îndoit/ dublu [după numărul firilor]: om și Dumnezeu. [Căci] cu dumnezeirea [Mea] deschid cerul și [Îi] chem la slujbă/ la slujire pe Îngeri, și [ei] cu sârg/ cu râvnă Mă ascultă și fac voia Mea”.

Și unii se pogoară din cer de slujesc Domnului lor, așa cum a fost/ cum s-au petrecut lucrurile la Vithleem, la nașterea Lui…și în pustie, când a postit 40 de zile și 40 de nopți. [Iar] alți Îngeri se suie la cer…așa cum a fost la Înălțarea [Sa la cer].

[Și] toate acestea i le spune mai înainte lui Nathanail. Și nu numai lui, ci și nouă, credincioșilor Lui. Ca să credem tare/ cu tărie că  Domnul Hristos este Domnul [Cel] adevărat.

[Și] nu-i Fiul lui Dumnezeu după dar/ har, așa cum spun arienii, ci după firea Sa. Căci e unul/ deoființă cu Părintele [Său]. [Pentru că El este] Cuvântul și Fiul lui Dumnezeu, al Părintelui [Său], [fiind] pururea/ veșnic și din veci nedespărțit de Părintele [Său].

[Căci așa] cum este cuvântul în minte și înțelepciunea la [omul] înțelept și virtutea în [omul] virtuos[16], așa este și Fiul la Părintele [Său].

Fapt pentru care [și] astăzi, Maica noastră, Biserica, la arătare/ în mod sărbătoresc dă mărturie fiilor ei despre toată credința și [despre] poruncile Apostolilor și ale Soboarelor, care sunt netrecătoare în veci…și le pomenește [cu dragoste] credincioșilor ei.

*

A doua parte. Despre Sfânta Cuminecătură/ Sfânta Euharistie.

Se cuvine ca tot creștinul pravoslavnic/ drept-credincios să știe, că în posturile cele peste an, care au fost stabilite de Apostoli și de Sfintele Soboare/ Sinoade, trebuie să postească fiecare creștin, să se spovedească și să se cuminece de patru ori într-un an[17].

Iar acest post este [cel] mai ales din tot anul și a fost tocmit/ stabilit cel dintâi [în Biserică]. Iar dacă vor trece celelalte posturi și creștinul nu s-a putut împărtăși cu Sfânta Cuminecătură/ Euharistie, atunci acest post nicidecum să nu mai treacă până ce creștinul nu se va spovedi și nu va primi Sfânta Euharistie.

Căci pâinea pe care [ne-]o agonisim dintru osteneală se cheamă și este pâine de durere.

Însă pentru mângâierea fiecărui credincios [în parte] Domnul Hristos ne-a lăsat nouă pâine de bucurie. Și ea nu întărește numai trupul ci izbăvește și sufletul din moartea veșnică.

Și pe aceasta a făcut-o Domnul mai întâi pentru Sine și după aceea și pentru noi.

[Căci] Domnul a vrut să pună tocmeala Sa/ să stabilească rânduiala Sa în lucrurile care sunt mai de treabă/ mai importante pentru toți oamenii. [Fiindcă] fără de acestea omul nu poate să fie viu[18].

[Și, în același timp,] ca nimeni să nu poată tăgădui/ nega [aceste lucruri], și să spună că nu le are sau nu le știe.

Pentru Sine [mai întâi] a făcut Domnul Hristos aceasta[19]. Pentru ca să nu se oprească/ să nu se sfârșească niciodată dintre noi dragostea Lui. [Ci aceasta, dragostea pentru El,] mereu [și] pentru totdeauna să se aprindă și să se înnoiască [în Biserică][20].

Pentru aceea ne-a lăsat nouă în pâine Trupul Său și în vin Sângele Său: pentru ca să fie pomenite [întotdeauna] muncile/ patimile/ pătimirile Lui și moartea Lui cea nevinovată.

[Așa] cum grăiește și Apostolul Pavel și spune: „De câte ori veți mânca din această Pâine și veți bea din acest Pahar, moartea Domnului să mărturisiți” [I Cor. 11, 26].

[Căci] Apostolul Pavel ne învață să mărturisim moartea Domnului, adică să spunem la arătare/ pe față/ în mod tranșant că pentru păcatele noastre, ale tuturor, a murit Cel nevinovat pentru cei vinovați.

De aceea tocmeala/ motivul pentru care ne-a lăsat Domnul Trupul și Sângele Său în pâine și vin acesta este: [ca] atunci când mâncăm trupul cel sufletesc/ duhovnicesc al Domnului Hristos să ne ultuim/ altoim și să ne lipim întru/ de Domnul Hristos.

Căci așa cum pierdem prin păcat darul/ harul ce-l dobândim la Botez, [tot] așa/ astfel și pentru luarea/ prin primirea Trupului și a Sângelui Domnului Hristos iarăși ne împreunăm întru/ cu Biserica Lui, adică întru/ cu mădularele Lui, cărora le este Cap Măria Sa [Efes. 5, 23][21].

Căci apropiindu-ne către/ de acel nevinovat Trup și [de acel nevinovat] Sânge suntem curățiți și lămuriți datorită pocăinței [pentru] păcate și a spovedaniei.

[Fiindcă] aceasta este ce spune Apostolul Pavel, [atunci când afirmă]: „să se socotească/ să se cerceteze omul, [de unul] singur, pe sine, și așa să mănânce Pâine și să bea din acest Pahar. Căci cel ce va mânca și va bea fiind nedestoinic/ nevrednic va fi vinovat Trupului și Sângelui lui Hristos” [I Cor. 11, 28-29].

Pentru aceste motive a lăsat/ a stabilit Domnul Hristos acestea din voia Sa.

Însă în ceea ce ne privește pe noi, [care trăim] în mijlocul altora, întâi de toate [acesta este motivul]: pentru că toate chipurile/ prefigurările Legii Vechi în Legea Nouă trebuiau să se umple/ să se desăvârșească/ să capete consistență deplină.

Pentru aceea chipul/ animalul izbăvirii jidovești/ evreiești din robia Egiptului, care era mielușelul de Paști, închipuia [de fapt] izbăvirea din robia Satanei, care întru noi s-a izbândit/ s-a petrecut [în istorie].

Și așa cum mânca jidovul/ evreul mielușelul [acela] [Ieș. 12, 2-11] pentru/ întru pomenirea izbăvirii [poporului său] din Egipt, așa și noi, [creștinii ortodocși], mâncăm Sfânta Cuminecătură/ Euharistie [pentru] a pomeni izbăvirea [întregului neam omenesc] din robia diavolului, pentru/ prin moartea Domnului Hristos.

[Și aceasta][22] este mare semn[23]/ mare dovadă de bine și de milă. Și încă și mai mare tocmeală/ rânduială este luarea/ primirea Trupului și a Sângelui Domnului Hristos, pe care le luăm în pâine și vin. [Și prin aceasta] Îl mâncăm și Îl bem [pe El].

[Căci prin aceasta[24]] ni s-au lăsat/ ni s-au dăruit mila și dragostea și bunăvoința[25] creștină.

Căci nu în zadar/ nu degeaba arată Apostolul Pavel și spune acestea: „O Pâine este, un trup suntem. Căci deși suntem mulți, din acest motiv suntem una, căci toți mâncăm dintr-aceeași pâine și bem dintr-același Pahar[26]” [I Cor. 10, 17].

[Și este] o dovadă frumoasă/ un exemplu frumos [spusa] Sfântului Pavel, [cum] că multele mădulare sunt un [singur] trup. [Căci] și o pâine este [formată] din multe grăunțe, [după ce a fost] frământată și coaptă…și, la fel, vinul e [format] din multe bobițe [de struguri] stoarse.

Și cum iese pâinea din multe grăunțe și, [la fel], și vinul…așa și mulții oameni [ai Bisericii] sunt una prin credință, prin bunăvoință, prin dragoste, prin împreunarea/ unirea [lor] sufletească.

[Și oamenii din Biserică sunt așa] cum ar fi mădularele multe [ale unui singur] trup, întru Domnul Hristos.

Căci atunci când ne-am botezat în Hristos, întru Hristos ne-am și îmbrăcat [Gal. 3, 27].

[Și] acestea toate sunt chip/ dovadă și învățătură pentru bunăvoința și dragostea creștinească, pentru ca [noi] să ne iubim unul pe altul [In. 15, 12].

Căci Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, mai presus de toate ne-a lăsat [nouă] porunca dragostei [Ibidem], a iubirii, aceea de a ne iubi unul pe altul.

Pentru aceasta foarte tare/ în mod răspicat ne spune că pentru aceasta/ din acest motiv a pus/ a instituit Trupul Său în pâine, [pentru] ca să-L mâncăm și sângele Său în vin, [pentru] ca să-L bem.

Iar dacă te miri/ te întrebi [despre] cum se împarte în câte o fărâmă pâinea, care se schimbă/ se transfigurează pe Prestol/ pe Sfânta Masă în Trupul lui Hristos și [despre cum] Se află [acolo] Hristos întreg/ cu totul, așa cum e în cer fiind și pe Altar/ pe Sfânta Masă…atunci miră-te/ întreabă-te și despre acest lucru: cum de soarele care ne luminează și ne încălzește aici, într-un ceas este, deodată, și în cer și pe pământ, și la răsărit și la apus, și în toate laturile lumii?

[Căci] așa și Hristos, deodată, și în cer și pe pământ, întru/ prin Sfânta Liturghie, ca un Puternic, deistvuiaște/ le umple dumnezeiește [pe toate] cu puterea Sa cea dumnezeiască.

Și iarăși, dacă te miri/ te întrebi [despre faptul] că Hristos Se împarte în multe părți și tot întreg/ cu totul Se dă fiecăruia în parte, nu mai puțin într-o [fărâmă] și mai mult în altă [fărâmă]… [atunci] miră-te/ pune-ți și problema aceasta: cum glasul meu/ cuvintele mele articulate sunt și în gura mea și în urechile voastre în același timp?

Căci dacă în fapte/ în lucrurile [acestei lumi] se află/ se petrec [unele ca] acestea, cu atât mai ușor Îi este Soarelui dreptății [Mal. 3, 20], Hristos, [să facă aceasta cu mult mai mult] decât soarele cel creat [de El]. [Și, tot la fel], Cuvântul lui Dumnezeu [să ajungă mai repede la toți oamenii] decât cuvântul omenesc.

Iar dacă te miri/ te întrebi [cum] de Trupul [Său] se frânge în bucăți [atunci] când se împarte Sfântul Agneț, și cum este Hristos întreg în toate bucățile [în parte], [atunci] miră-te/ întreabă-te și despre aceasta: când zdrobești oglinda în mici bucăți, iar chipul omului [care privește în ea] nu se zdrobește, cum în toate bucățile [el] se vede întreg, ca într-o [singură] oglindă?

Și de te miri/ de te întrebi cum [de] este mâncat [în]totdeauna trupul lui Hristos și nu se împuținează, ci întreg este în veci, atunci miră-te/ întreabă-te cum dintr-o lumânare aprinzi mii de lumânări și nu se împuținează nicidecum lumina din cea dintâi?

Și de [te] întrebi cum intră Hristos înăuntrul nostru și nu Se spurcă/ nu Se murdărește [de păcatele noastre] și nici nu Se oprește/ nu Se dă înapoi [de a intra în noi], [atunci] și eu te întreb: se spurcă/ se murdărește/ se contaminează soarele sau nu, atunci când trece/ când razele lui [luminează] locuri împuțite și scârnave/ murdare?  

[Și] știu că cel care va fi înțelept și credincios nu va îndrăzni să zică [unele] ca acestea.

Căci dacă nu se spurcă/ nu se contaminează soarele cel trecător, cu mult mai vârtos/ cu atât mai mult [nu Se contaminează Soarele] cel veșnic și netrecător. [Căci] lumina [Lui] cea cu totul curată nici nu se spurcă, nici nu se încuie…căci pe El, Iadul și pecețile gropii, nu L-au putut ține [captiv].

Astfel să înțelegi înfricoșătoarea Taină a Sfintei Cuminecături/ Euharistii! Căci dacă [ea] se mănâncă nu este ca alte bucate putrede/ stricăcioase, așa cum spune și Sfântul Ioan Zlatoust/ Gură de Aur, ci acea Pâine sfințită devine o pară [de foc] subțire, care se rășchiră/ se împrăștie în tot trupul nostru.

Însă există și întâmplări [nefericite]. Dacă se întâmplă ca Sfânta Cuminecătură să se mucezească sau să înghețe…sau dacă se varsă la gunoi…sau altele de acest fel…Trupul și Sângele lui Hristos nu pate/ nu pătimește acestea, ci pâinea și vinul din afară.

Căci Jertfa aceea dumnezeiască/ Jertfa euharistică nu are [nimic] de-a face cu chinul și cu putreziciunea. Să nu fie aceasta[27]!

Căci dumnezeirea lui Hristos, pe Cruce, nu a pățit/ nu a pătimit/ nu a suferit nimic și nici nu a fost chinuită.

Așa și în această cinstită Taină: Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos nimic nu pățește/ nu pătimește, numai chipurile din afară: pâinea și vinul.

Și de te miri/ de te întrebi [cum] într-o fărâmă atât de mică este Hristos cu totul deplin și întreg…miră-te/ întreabă-te și despre aceasta: cum într-un grăunțu/ grăunte de lumină al ochilor tăi[28] [, care este atât] de mic, încap…și poți să vezi și să cuprinzi cetăți și munți atât de mari?

Acestea să știi/ să cunoști și să nu ispitești/ să nu pui la îndoială Taina cea neispitită/ neînțeleasă și neajunsă/ necuprinsă de mintea omului!

Ci să crezi Domnului, Celui care a spus: „Cine va mânca din Trupul Meu și va bea din Sângele Meu, [acela] va locui în Mine și Eu într-însul” [In. 6, 56].

Către care Taină cu frică să ne apropiem și păcatele noastre să le spovedim și pentru ele să ne pocăim.

Și astfel gătați/ pregătiți [interior], să ne cuminecăm/ să ne împărtășim cu Trupul lui Hristos, [pentru] ca să [Îi] fim Lui cetași/ soldați/ slujitori/ casnici întru slava Împărăției Cerului.

[Acolo] unde împărățește [Hristos] cu Părintele și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și întru veci de veci. Amin!


[1] În original: dosădzi. Se referă la prigoanele împotriva Bisericii.

[2] Duminica Ortodoxiei.

[3] În original: măcitelii.

[4] Idem: „nime nu să va spăsi”.

[5] Idem: despuietoriu.

[8] În original: dănăoară.

[9] Idem: să hie.

[10] Idem: veri.

[11] Idem: săvai.

[12] Idem: Mene.

[13] Idem: te-ai spodobit.

[14] Idem: patriarșii.

[15] Idem: Fiiul Omenesc.

[16] Idem: vârtucios.

[17] Asta în mod minimal…nu maximal

[18] La nivel duhovnicesc.

[19] A instituit Sfânta Euharistie și celelalte Sfinte Taine ale Bisericii Sale.

[20] Deci Sfânta Euharistie ține aprinsă dragostea noastră pentru Hristos și o înnoiește, o fortifică în noi…și ne schimbă și pe noi, ne îndumnezeiește.

[21] Redevenim, prin împărtășire, mădularele vii ale lui Hristos, pline de viața Lui divino-umană.

[22] Moartea Lui pentru noi.

[23] În original: sămn.

[24] Prin împărtășirea euharistică cu Domnul.

[25] În original: priința.

[26] Idem: păhar.

[27]nu gândească nimeni în acest mod…blasfemic!

[28] Cum de ochiul tău, mai pe scurt, fiind atât de mic, vede lucruri atât de mari și de multe?

Did you like this? Share it: