Puncte…puncte…

Violență nervoasă. Cele patru case semănau cu o masă

Puncte…puncte…tot felul de suspendate peluze…peste care răni teleferice mâncau rugăciune.

Niciodată, spuse un băiat cu sclipici, cu nasul cât un arici.

Niciodată, spuse o mandarină…pentru că alegerile vor fi o victorie radicală…o victorie colosală…o victorie sud-european-meridională.

Însă ea, cochetă, îmi spuse, că copiii întotdeauna sunt cuminți…chiar dacă le curge nasul…în timp ce beau suc…și nu înțeleg scrisul la televizor.

Urmează curbă la dreapta. Absolut fabulos! Nimeni nu știa spre ce duc treptele, umbrele, caii, măgarii, Uniunea Europeană…

Curse de măgari…amestecate cu pixeli, mulți pixeli.

O mulțimi de triști spânzurați în dezolare.

O tânără, părăsită de inteligență, se îndrăgosti subit de examenul de limba română. Nu mai trecuse niciodată baremul notei 2…

Aha, îi pasă!

Nu cred că…puncte…puncte…te duce în luntre.

Nu mă interesează!

Ba da, mă interesează! Chiar mă stresează

Cine se bate în șoapte?

Cine mă strigă sub noapte?

Cine scufundă porumbeii în roze?

Cine????…trenul trecea printre șine…

De fapt îmi caut glasul. Îmi caut nasturii de la vis. Trec, mă trec, te treci, trec toate spasmurile…absolut toate.

Și totul e gratis!

Violența poate fi o formă de sinceritate. Nu întotdeauna…

The Sight of God in the Theology of Saint Symeon the New Theologian [52]

Here, parts 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51.

Our greek font.

***

2. 5. 3. Light and Salvation as Holiness

 

Saint Symeon sees the true fulfillment of human as the reach to holiness and he does not propose us a lower bar for the desire of our heart.

For his Holiness the free will is one that is able to target a such high [u[yoj][1], because „God wants to make us from men gods [qeou.j], but with our will, not without our will”[2].

The proper choice and the fulfillment of all commandments are at Symeon the human effort, of course supported by grace, which we must submit it for to be proper the name of Christian.

In The Ethical Discourse 13 Symeon  says, concerning the conditions of our sanctification, that we arrive to holiness „when we observe with accuracy [avkribw/j thrw/men] all that we promised Him and will run again for all that we have rejected, not returning us again at our vomiting like dogs [II Petr. 2, 22].

By result, if we keep all that He told us and that says to us the Lord Himself, we are really faithful [pistoi,], showing from facts our faith, and make us Saints [ ;Agioi] and  accomplished [te,leioi] as and He [Mt. 5. 48], in the whole celestial  [evpoura,nioi], sons [te,kna] of the heavenly God [Jn. 1, 12], like Him [o;moioi Auvtw/|]  [I Jn. 3, 2] in everything, by adoption [qe,sei] and grace [ca,riti]”[3].

After how is observed from this quote, Simeon equalizes all the fundamental terms of the phrase.

He puts the equal sign between faithful [pistoi,], Saints  [ ;Agioi], accomplished [te,leioi], heavenly people [evpoura,nioi] and the sons of God [Qeou/ te,kna].

With other words, in the multiple entitlings of holiness we must not see only a synonymous reality. The true believers are the Saints and the holiness means perfection, the filial communion with God, our filling by heavenly qualities.

 The desire to save us, the facts of our faith and the grace, which are subsequent to the receipt of the grace through Baptism, are those that deify us.

In the same discourse, Symeon sees the sin as non-fulfillment of God’s commandments[4], which are sacred and makerof-life [tw/n a`gi,wn kai. zwopoiw/n][5].

This sin of the non-deification through the fulfillment of commandments, adds Simeon, has serious consequences on a personal level, for that „separate us from the Church of His servants Saints  [th/j VEkklhsi,aj tw/n `Agi,wn dou,lwn Auvtou/] and we put off through sin the divine garment which we clothe at our Baptism, and that, as we believe, is Christ [Gal. 3, 27], and not only that, but we are deprived of eternal life [th/j aivwni,ou zwh/j] and of the shortcoming light itself [tou/ avdu,tou fwto,j], of the eternal goodnesses [tw/n aivwni,wn avgaqw/n], of consecration  [tou/ avgiasmou/] and of adoption [th/j ui`oqesi,aj]”[6].

And in this second passage quoted, Symeon aligns the eternal life with the shortcoming light and with the eternal goodnesses, that proper realities of living of the Saints and of the servants of God.

Those who do not fulfill the commandments, emphasizes he, they are selfcondemned to Gehenna[7]. But heavenly people, the deified are those who „see with the mind on the Lord, … are limpid enlightened and in conscious face by His light, … remain always in the sight of His glory…[and] they see in themselves on God”[8].

The holiness keep by the commandments but and by the presence of grace in our being and the continue sight of the divine light.

Those who fall from light and from the Kingdom of Heavens, says Symeon, they must repent and cry for to regain them in themselves[9].

For not create the impression that he knew not about what he speaks then when he speaks about the Saints and holiness, Symeon gives the real signalments of holiness in The Ethical Discourse 9.

Says He, if nations are recognized after clothes, ie after the port which they have it and after the language which they speak it[10], „the Saints are recognized after their decency [kosmio,thtoj] and after the becomingness of their walking [tou/ euvsch,mou badi,smatoj] and after others from their outside, but  the distinctive (sign) [gnw,risma], proper to them, with that they come before us is the word that is born of them with all the exactness  [avkribei,aj] and the truth [avlhqei,aj]”[11].

From these details we find that Symeon puts the equal sign between holiness and knowledge of the truth.

The Saints are recognizable for those who are cleansed of passions, namely for those who see with the eyes of the heart on those in front of them.

The Saints are those who are distinguished by other believers just through the exactness with that they understand and debate the teaching of faith and through the truth and the power of their words.

Those who have the Ghost in them, they have and the true faith and the facts of this belief: „everyone has…the grace of the Ghost [th.n ca,rin tou/ Pneu,matoj] through the makingofgood [avgaqoergi,aj] and the true faith [avlhqinh/j pi,stewj]”[12].

With other words, we can not have the grace of the Ghost, we can not feel Him in us without the true faith and the good facts conformable to this divine faith. For that the grace to be in us, we must confess and to fulfill the divine fund of the Orthodox faith.


[1] SC 129, The Ethical Discourses, VII, 597, p. 198 / Ică jr. 1, p. 298.

[2] Idem, The Ethical Discourses, VII, 598-599, p. 198 / Ibidem.

[3] Idem, The Ethical Discourses, XIII, 185-192, p. 412-414 / Idem, p. 386.

[4] Idem, The Ethical Discourses, XIII, 193-204, p. 414 / Idem, p. 387.

[5] Idem, The Ethical Discourses, XIII, 193-194, p. 414 / Ibidem.

[6] Idem, The Ethical Discourses, XIII, 201-207, p. 414  / Ibidem.

[7] Idem, The Ethical Discourses, XIII, 219-220, p. 416 / Ibidem.

[8] Idem, The Ethical Discourses, XIII, 270-273, p. 418 / Idem, p. 389.

[9] Idem, The Ethical Discourses, XIII, 278-281, p. 420 / Ibidem.

[10] Idem, The Ethical Discourses, IX, 275-276, p. 240 / Idem, p. 314.

[11] Idem, The Ethical Discourses, IX, 277-280, p. 240 / Idem, p. 314-315.

[12] Idem, The Ethical Discourses, IX, 290-291, p. 240 / Idem, p. 315.

De la ochii reci la bucuria plină de cutremur

Zi de joi, 20 ianuarie 1977. Părintele Alexander Schmemann se uită două ore la televizor…la învestirea președintelui Jimmy Carter. Discursul prezidențial i se pare „destul de slab”…și face următoarea remarcă fundamentală…atunci când vrei să vorbești despre caracterul unui om: „Zâmbește mult, dar ochii îi rămân reci” [Biografia unui destin misionar. Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann (1973-1983), trad., studiu introd. și com. de Felicia Furdui, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 244].

Și când omul are zâmbet larg, excesiv de larg…și ochii reci, dușmănoși, perfizi, tăioși…atunci e un om fals. Un impostor.

Ochii reci sunt ochii orgoliului, ochii care se știu asigurați…în ciuda faptului că viața noastră e mereu…un fulg zburând deasupra abisului.

La polul opus sunt ochii în flăcări.

Ochii plini de iubire…

Ochii care spun mai mult decât cuvintele…

Una e să fii privit demn…alta e să fii privit cu blândețe…alta e să fii privit cu admirație…alta e să fii privit cu delicatețe

Însă dacă te privesc cu aroganță, cu indiferență, cu bădărănie…te desființez în mintea mea.

În LXX, Ps. 2, 11 sună așa: „Slujiți Domnului în frică [en fovu] și vă bucurați Lui în cutremur [en tromo]!”. Și cum azi, 4 martie 2012, se împlinesc 35 de ani de la cutremurul din 1977…prin care unii au murit…iar eu am fost salvat de la avort…întotdeauna am simțit cutremurul în latura lui pozitivă.

Sau pe Dumnezeu care lucrează în viața mea prin…cutremurări multiple

Și aici, în LXX, bucuria în cutremur…bucuria de Dumnezeu cu cutremurare…e o bucurie foarte pozitivă…dumnezeiască, mântuitoare.

Sau e bucuria…reală…bucuria cu zgomot interior…bucuria care distruge falsele opinii, păreri, atitudini…pentru a lăsa izvorul harului să izbucnească în ființa noastră.

Ce face de fapt cutremurul? Distruge tot ce e slab…Tot ce e perisabil

Iar cutremurul bucuriei dumnezeiești ce face altceva decât distruge tot ce nu e întemeiat în adevăr, tot ce nu e dumnezeiesc de durabil?

Când mimezi bucuria…sau orice alt sentiment sau stare…ții lucrurile în subordine.

Dar când trăiești lucruri reale, profunde, cataclismice în relație cu starea ta cotidiană…atunci ești purtat de stări pe care nu le mai ții la degetul mic…ci ele te poartă ca pe o navă în derivă…

Așa că, în ciuda celor care fac pe integrii, pe calmii, pe sfincșii…starea creștină e entuziasmul. Un entuziasm format nu doar din bucurie plină de minte…ci și din responsabilitate plină de inimă.

Căci cum să îmbini liturghisirea cu frică/cu teamă…cu bucuria cutremurată de Domnul…și să dea ceva ultra pozitiv…dacă acestea două, frica și bucuria, s-ar exclude?

Însă, pentru că nu se exclud, atunci putem face diferență între cei care doar se încovoaie sau se miorlăie ascetic, între cei care se închipuie ascetici și sobri…și cei care sunt vulcani de evlavie și de experiență, fără ca prin asta să fie mai puțin raționali sau mai puțin cumpătați.

Fără îmbinarea asta dumnezeiască…și plină de discernământ…frica e cocoșantă…iar bucuria e decerebrată.

Însă Domnul are nevoie de evlavia plină de teama atenției și de dragostea plină de cutremurarea înțelegerii.

Deopotrivă, de îndrăzneala de a trece în zbor peste abis…și de a nu uita niciodatăceea ce te poartă în zbor…e propria Sa privire care te învăluie.

A 52-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 51 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi.

  • Crin Antonescu (Agerpres): „Dacă USL este o alianţă politică cu scoruri cuprinse între 55 – 60% în orice sondaj, 47 – 49% în cele mai pesimiste sondaje, clar comandate de actuala Putere, nu văd de ce noi ar trebui să ne ocupăm de scenarii pesimiste. Cred că cei care ar trebui să dezvolte scenarii pesimiste sunt cei de la Putere”.
  • Idem: „În ce scenariu aş demisiona de la conducerea PNL? Păi în scenariul în care USL nu câştigă alegerile parlamentare. Înţelegând prin câştigarea alegerilor parlamentare formarea următorului Guvern”.
  • Idem: „din punct de vedere economic este clar că soluţiile nu pot veni decât de la creşterea economică, de la dezvoltarea mediului de afaceri, de la investiţii profitabile şi care să creeze locuri de muncă. Or, în sensul acesta, o politică de fiscalitate redusă şi elastică, o politică de atragere a investiţiilor, de încurajare a iniţiativei private nu are alternativă”.
  • Cf. studiului Activism civic și atitudini față de protest în rândul tinerilor din România (noiembrie – decembrie 2011), p. 20: „Discuţiile de grup au evidenţiat faptul că atunci când studenţii sunt întrebaţi despre rolul lor în societate, ei se gândesc mai întâi nu la un set de comportamente asumate de ei, ci la ceea ce societatea le permite să facă. Odată ce una dintre marile temeri ale studenţilor este inserţia pe piaţa muncii, nu este surprinzătoare dominanţa opiniei că rolul studentului este acela de a fi „conformist”, i.e. de a se supune normei, adică de a-şi plăti taxele şi de a-şi accepta un eventual statut de şomer”.
  • Idem: „Calităţile personale ale tinerilor care pot fi consideraţi implicaţi cu adevărat în activităţile ONG-urilor sunt în genere determinarea şi abilităţile comunicaţionale, acestea din urmă referindu-se la capacitatea deosebită de a-şi susţine opiniile”, p. 21.
  • Idem: „Din totalul tinerilor intervievaţi, aproximativ 17% apreciază că, în România, lucrurile se îndreaptă într-o direcţie bună şi 74% apreciază că lucrurile se îndreaptă într-o direcţie greşită. Procentele obţinute pentru segmentul de populaţie 18-29 ani sunt consonante cu rezultatele obţinute la nivelul întregii populaţii, unde procentul celor optimişti cu privire la evoluţia ţării este de 14%, iar procentul celor mai degrabă pesimişti este de 81%”, p. 27.
  • Idem: „92% dintre cei care sunt de părere că lucrurile merg într-o direcţie greşită în ţara noastră apreciază că în prezent avem motive pentru a protesta”, p. 27.
  • Idem: Percepția tinerilor chestionați despre instituții…în decembrie 2011:  Armata avea o credibilitate de 69%, instituțiile UE: 58%, Biserica: 53%, ONGuri: 39%, Învățământul românesc: 38%, Poliția: 35%, Justiția: 30%, Primăria: 30%, Media: 22%, Președinția: 5%, Guvernul: 3%, Parlamentul: 2%, Partidele politice: 2%, p. 27.
  • Idem: „tinerii sunt de părere că a fi un bun cetăţean înseamnă în primul rând să respecţi legile, regulile (33% din total respondenţi). De asemenea, aceeaşi sintagmă, „un bun cetăţean”, este asociată cu respectul faţă de persoanele din jur (13%) şi cu a avea un caracter onest, cinstit (10%)”, p. 29.
  • Idem: Valorile în care credeau acești tineri participanți la proiectul statistic: „dreptate (42%), respect (40%), adevăr (38%), libertate (37%). De remarcat că solidaritatea şi curajul înregistrează cele mai mici procente în raport cu restul valorilor din listă”, p. 32.
  • Idem: „Marşurile şi mitingurile stradale (63%), precum şi grevele (52%) sunt considerate modalităţile de protest cele mai eficiente. Această părere este răspândită mai degrabă în rândul respondenţilor care au luat parte la acţiuni publice de protest. În ceea ce priveşte influenţarea deciziilor care vizează întreaga societate, exprimarea opţiunii de vot la alegeri (78% din total eşantion), atragerea atenţiei mass-media (73%) şi participarea la demonstraţii publice (67%) sunt considerate modalităţile cele mai eficiente”, p. 34.
  • Idem: „În rândul populaţiei cu vârsta cuprinsă între 18 şi 29 de ani, internetul este sursa de informare cel mai frecvent folosită. 85% dintre persoanele intervievate au declarat că accesează internetul zilnic. Pe locurile doi şi trei se situează televiziunea – 65% dintre respondenţi se uită zilnic la televizor – şi respectiv radioul care cumulează 57% dintre menţiuni”, p. 38.
  • Idem: „Dintre cei care utilizează internetul, cei mai mulţi o fac pentru platforme de comunicare precum Facebook, Hi5, Yahoo Messenger. 52% dintre cei care accesează internetul apelează zilnic la platformele de comunicare online, iar 39% scriu pe un blog sau pe un forum de discuţii de cel puţin câteva ori pe săptămână”, p. 38.
  • Idem: „Portretul liderului este creionat de tineri cu precădere prin fermitate, tărie şi carismă. Liderul este neapărat un om cu viziune, capabil de acte de întrajutorare şi care este „lovit direct de problemă” – garanţia credibilităţii sale”, p. 43.
  • Cei chestionați în sondajul supra au fost tineri între 18 și 29 de ani, au fost intervievați prin telefonul mobil, între 13-28 decembrie 2011. Numărul lor: 800…din 146 de orașe ale României, cf. Idem, p. 4-5.
  • Azi, 4 martie 2012, se împlinesc 35 de ani de la cutremurul devastator din 1977. Însă e cutremurul prin care Dumnezeu…m-a scăpat de la moarte…
  • Idem: „4 martie 1977, o zi de doliu în istoria României. Un seism devastator a curmat vieţile a peste 1.500 de oameni. Cutremurul a lăsat în urmă alte zeci de mii de răniţi şi de persoane fără adăpost”.
  • Idem: „Ziua de 4 martie 1977 a fost una obişnuită până la ora 21 şi 22 de minute. Atunci a început infernul. Seismul a avut 7, 2 grade pe Richter. Deşi a ţinut mai puţin de un minut, pentru milioanele de oameni a părut o veşnicie. Cel mai afectat oraş a fost Bucureştiul. Atunci, peste 10.000 de oameni au fost îngropaţi sub dărâmături, iar 1.424 de persoane au murit, strivite sau asfixiate”.
  • Ana Maria Păunescu (Jurnalul Național): „Am fost să văd piesa „Egoistul”. De fapt, am fost să-l văd jucând pe Radu Beligan. Şi am plecat de la Teatrul Naţional buimăcită, emoţionată, impresionată, cu ochii în lacrimi şi cu inima bătându-mi mai puternic decât de obicei, pe un întuneric devenit deodată complice cu arta. De ce? Pentru că acest om, acest actor de un ta­lent impresionant, nu e doar un nume, nu e doar o legendă, ci este un erou al teatrului românesc, da, chiar aşa, este un erou pentru că, în ciuda greutăţilor pe care i le provoacă vârsta, apare pe scenă şi aduce actoria pur şi simplu la rang de miracol”.
  • Jurnalul Național, 18. 11, cameră web:

  • Sunt + 4 grade la București. 18. 28.
  • Sorin Roșca Stănescu (Jurnalul Național): „O buna parte din ceea ce inseamna fraudarea alegerilor se face utilizand bani. Bani negri. Ei provin din doua surse. Fie sunt sifonati din bugetul public distribuite unor firme, din grupul de interese nelegitim al respectivului partid, care acum se intorc partial in contul alegerilor, fie sunt fonduri puse direct la bataie de catre oameni de afaceri, in schimbul unor angajamente pe care si le ia partidul in perspectiva castigarii scrutinului”.
  • Răzvan Codrescu: „naţionalismul genuin n-are nimic de-a face cu şovinismul sau cu vreo altă formă de izolare ori agresivitate etnică. Tot aşa cum personalismul, la nivelul individual, nu-i o formă de însingurare sau de ne­­ga­re a celorlalţi”.
  • Crin Antonescu: ne trebuie o politică externă pe termen lung, până în 2020, 2030…20. 16. Antena 3./ România merge pe modelul UE…și nu pe cel al Rusiei/ lucrez la proiectul național/legea lustrației trebuia dată în anii ’90/ Justiția trebuie scoasă de sub influența politicii/ economia trebuie deparazitată de partizanatul politic/depolitizarea administrației/depolitizarea mass-mediei/Televiziunea națională ar trebuie „să dea ora exactă în România în materie de informație”. 20. 28./
  • Idem: nu trebuie să continue privilegiile politice actuale…dacă venim la Putere/nu e de ajuns numai dezgustul de politică…ci vrem să se pună presiune pe noi…pentru ca putem guverna/cheltuielile birocratice generează corupție/„s-a ajuns prea jos…s-a ajuns prea departe” în politica românească/ descentralizare autentică…și nu feudalizare/ trăim într-un „feudalism inacceptabil”/
  • Idem: în teritoriu există adevărate „piramide vasalice”/reformă a reprezentativității/ nu vrem „un președinte decorativ”…ci să activeze în teritoriul său de atribuții/ președintele se ocupă în principal de politica externă…pentru că munca sa e mai presus de interesul de partid/președintele e mediator între stat și cetățeni/e nevoie de „asocierea elitelor”…și de dialogul cu ele/USL poate juca rolul unui „Guvern de uniune națională”/
  • Idem: vrem peste 50% pentru viitoarele alegeri/
  • Varujan Vosganian: „Primul ministru şi-a primit membrii cabinetului în plic, aşa cum primeşte, în filmele americane, judecătorul sentinţa din partea juraţilor. Măcar acolo judecătorul poate, apoi, să stabilească, funcţie de sentinţă, anii de detenţie. Primul ministru Ungureanu a primit o listă de miniştri dintre care/ pe care nici măcar nu îi cunoştea iar pe alţii mai bine nu-i cunoştea. A primit un program de guvernare format, pe jumătate, din fraze preluate din programul anterior, din truisme şi lozinci, iar pe jumătate din laude la adresa lui Emil Boc şi a echipei sale. Ungureanu dă sentimentul unui ostatec pus, de către răpitorii săi, să pozeze pentru ca să se ştie că este teafăr”.