Puncte…puncte…

Violență nervoasă. Cele patru case semănau cu o masă…

Puncte…puncte…tot felul de suspendate peluze…peste care răni teleferice mâncau rugăciune.

Niciodată, spuse un băiat cu sclipici, cu nasul cât un arici.

Niciodată, spuse o mandarină…pentru că alegerile vor fi o victorie radicală…o victorie colosală…o victorie sud-european-meridională.

Însă ea, cochetă, îmi spuse, că copiii întotdeauna sunt cuminți…chiar dacă le curge nasul…în timp ce beau suc…și nu înțeleg scrisul la televizor.

Urmează curbă la dreapta. Absolut fabulos! Nimeni nu știa spre ce duc treptele, umbrele, caii, măgarii, Uniunea Europeană…

Curse de măgari…amestecate cu pixeli, mulți pixeli.

O mulțimi de triști spânzurați în dezolare.

O tânără, părăsită de inteligență, se îndrăgosti subit de examenul de limba română. Nu mai trecuse niciodată baremul notei 2…

Aha, îi pasă!

Nu cred că…puncte…puncte…te duce în luntre.

Nu mă interesează!

Ba da, mă interesează! Chiar mă stresează…

Cine se bate în șoapte?

Cine mă strigă sub noapte?

Cine scufundă porumbeii în roze?

Cine????…trenul trecea printre șine…

De fapt îmi caut glasul. Îmi caut nasturii de la vis. Trec, mă trec, te treci, trec toate spasmurile…absolut toate.

Și totul e gratis!

Violența poate fi o formă de sinceritate. Nu întotdeauna…