De 24 de carate
Frica de nou e semnul baricadării în suficiență. Pentru că numai cel care își închipuie că a ajuns la fundul cunoașterii…nu mai are ce învăța din clipa ce-i mijește înainte.
*
De ce să mai aștept ceva nou…dacă le știu pe toate? De ce să mai învăț…dacă nu-mi mai trebuie? Aceste întrebări rezolvă întreaga neșansă a prostului…El nu-și dă niciodată dreptul…de a fi altul.
*
Încercăm să râdem prostește de drame, de moarte, de noi…prin tot ceea ce facem…tocmai pentru că știm foarte sigur că arborăm un râs falimentar. E unul care ne costă amarnic de mult…
*
Primăvara nu știe niciodată cât de dramatică e bătrânețea iernii. Tocmai de aceea ea risipește, ca un adolescent, miresme peste miresme…Însă când toamna, cu recele ei…acutizează reumatismul din oase…omul înțelege că iarna nu a fost niciodată o joacă…ci un îngheț…
*
Singurul lucru de care mulți oameni sunt siguri e acela…că pierd timpul…Și pentru că nu s-au pregătit să îl piardă cu folos…îl pierd din plictiseală…
*
Îți dai seama cât valorează votul tău…când trebuie să suporți 5 ani un președinte pe care tu nu l-ai votat.
*
Cu alte cuvinte: greața te învață să nu mai perseverezi în urât.
*
Cred în teologie tocmai pentru că e cea mai suplă și profundă experiență umană. Ea este un drum mereu nou de la Dumnezeu până la noi și retur…în fiecare clipă.
*
Bucuria e simplă…iar cochetăria noastră mult prea meschină. Tocmai de aceea o femeie cochetă e arareori…bucuroasă…
*
De când femeia e văzută ca un trofeu…bărbatul a început să învețe să fie salahor. Pentru că trofeele nu sunt niciodată femei…ci doar mofturi very expensive.
*
Mi-e teamă să mă întreb ce mai înseamnă muncă pentru omul de azi…dacă statul degeaba a devenit ceva academic.
*
E o iluzie să crezi că poți ascunde cu vorbe…lipsa ta de fapte. Vorbele în sine nu au niciodată o consistență veșnică. Rămân numai vorbele-fapte, numai vorbele care sunt…una cu tine.
*
Adesea oamenii religioși sunt ridicoli. De ce? Pentru că nu acceptă evidențele care dor.
*
A încerca să faci teoria chibritului…în loc să spui, simplu și precis, că ai greșit…înseamnă să îți protejezi orgoliul. Și orgoliul se simte foarte bine…atunci când încerci să îți ajustezi greșelile.
*
Experiența este un dulce-amar. Dacă pentru cei pe care îi ajuți…orice sfat, oricât de dur, devine dulce în inima lor…pentru cei care se cred prea buni pentru a fi ajutați cu un sfat…orice sfat devine…o amărăciune. Pentru că vor găsi motive să îl calce…și vor da, fără voia lor, cu piciorul în țepușă.
*
Ce imagine, informație, sugestie trebuie să îi dai tânărului prostuț…ca să înțeleagă că orice mânz…ajunge gloabă?
*
Protest nu înseamnă a striga…ci a înțelege ceea ce strigi. A înțelege până în străfunduri…