Între strălucire artificială și iradiere lăuntrică

Precum madlena i-a trezit lui Proust memoria afectivă, cam așa mi-a amintit și mie un poem al lui Ioan Pillat, Cămara de fructe, de un basm al Șeherezadei, pe care l-am recitit de mai multe ori în copilărie, în care Aladin cucerea mâna fiicei împăratului aducându-i acestuia tăvi mari de fructe din…nestemate.

Nu știu dacă Pillat s-a gândit cumva și el la acel basm, dar aș vrea să aruncăm o privire asupra poemului:

Deschid cu teamă uşa cămării de-altădată
Cu cheia ruginie a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma şi răcoarea şi umbra lor uitată.

Mă prinde amintirea în vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliţi şi rafturi ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar şi-albaştri struguri
Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.

Şovăitor ca robul ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie şi una de nopţi, mă-nchin:
Văd pepeni verzi – smaragde cu miezul de rubin
Şi tămâioşii galbeni ca soarele de vară.

Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui:
Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde
Dar părăsind cămara ce minţile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt îl încui.

 

Deși noi așteptăm primăvara, poemul ne reamintește…parfumul toamnei. Senzația principală nu este însă de ordin olfactiv, deși nu trebuie să ignorăm nici subtextul înmiresmării…persistente/ indelebile, a cărei indicare în două rânduri este suficientă: mireasma poamelor și pere cu flăcări de parfum.

Cămara de fructe este însă…peștera sau insula comorilor în primul rând, unde stau pere de-aur, pepeni ca smaragde cu miezul de rubin și alte…lămpi de aur verde.

Este un spațiu edenic, în care roadele stau toate ca pe ruguri, într-un gest și o atitudine de ofrandă permanentă, și spre care drumul este presărat cu făclii și lumini ale acelorași poame (de jar, lampioane, lămpi), care se-aprind pe rând și luminează arzând în umbră.

Vraja este indescriptibilă…

Roadele sunt, în același timp, lampioanele care presară calea către raiul oprit, jertfa și fumul jertfei sau înmiresmarea nealterării, cât și nestematele/ bogăția  acestui spațiu tainic, încuiat, paradisiac.

Atât parfumul, cât și culorile…ard.

E o sinestezie…incandescentă.

Poamele strălucesc în intensități diferite: ca nestemate (smaralde, rubine, aur roșu, aur verde), ca jarul, ca flăcări, ca lampioane și lămpi și ca soarele de vară.

Toate aceste lumini sunt distincte, deși strălucesc în interiorul unei singure lumini copleșitoare și deși…ard în umbră.

Pentru că lumina care se aprinde…pe care ele o aprind…este în interiorul copilului.

Lumina este cea mai importantă în acest peisaj…care părea o peșteră platonică (umbroasă) și devine o explozie edenică de rodire, de foc, mireasmă și culoare, o îmbătare de senzații și de parfumuri.

Concertul de lumini și sugestia transcendenței transfiguratoare a luminii prin materie, prin culoare și prin miros, nu sunt efecte întâmplătoare în articularea semnificațiilor.

Pillat nu este însă numai un poet al senzației sau al sentimentului, ci și unul livresc, în mod asumat și explicit confesat într-un alt ciclu de poeme (Bătrânii), în care evocă tradiția poetică românească începând de la Dosoftei. (Într-un alt poem, Elegie în fața mării, dintr-un volum ulterior, îl evocă și pe Cantemir și Istoria ieroglifică, în mod neașteptat și nebănuit probabil de mulți, prin versul: Sămânța vântului pe brazda apei).

Așa încât cred că putem bănui intenția și asumarea unor simboluri profunde.

În primul rând, pentru un poem al toamnei, este interesant că nu aurul orbitor și parfumul livezilor, nici arama pădurilor fac obiectul acestui tablou, ci ascensiunea spre paradis se face printr-un pasaj tainic, prin coborârea (am putea zice inițiatică) în pivnița cu comori care era…cămara bunicilor. Numai că această peșteră umbroasă se transformă într-o insulă paradisiacă, cum am spus.

Este drumul (nelipsit de sugestii evanghelice) al celui smerit (Trezind în taina mare a poamelor, smerit, / Mireasma şi răcoarea şi umbra lor uitată), care deschide raiul oprit trecând prin moarte și prin infern.

Roadele toamnei sunt lumini risipite parcă pentru a deschide tocmai…drumul spre o altă lume. Un drum presărat nu cu cenușa din basmul fraților Grimm, ci cu nestemate, pentru a regăsi calea înapoi spre Rai.

Raiul oprit și închis omului căzut, pe care îl deschide cheia ruginie a reîntoarcerii la copilărie, la inocență adică.

Pietrele prețioase sunt specifice descrierilor profetice din Apocalipsa, ale Cetății Ierusalimului etern. Dar și viziunilor extatice cuprinzând același tip de relatări în hagiografii.

Semnificațiile pur parnasiene sunt transgresate și în cazul acestui poet, ca și la Eminescu sau Macedonski.

Coborârea în pivniță/ peșteră/ infern precum și căutarea/descoperirea insulei edenice sunt locuri comune ale cărților populare și ale nuvelelor lui Eminescu și Eliade.

Se poate înainta și spre o altă interpretare, a expunerii poamelor ca într-un bazar oriental, care etalează o combinație de rafinament natural și artistic; un bazar levantin ambivalent, conturând deopotrivă chemarea paradisului și ispita infernului – sau, mai bine zis, momentul în care conștiința copilului înțelege că are de ales între două căi.

Este vremea în care copilul descoperălumina poate răsări din umbră și că strălucirea exterioară presupune o manoperă lăuntrică, deopotrivă a reflecției și a contemplației.

Ieșind afară din cămară, copilul încuie rodul vrăjitoarei, pentru că…inițierea este întotdeauna o cale personală unică.

Înțelegerile tainice nu pot fi descuiate și altora decât în măsura în care străbat și ei un drum propriu.

Vraja nu poate fi dezvăluită, nici contemplația și vederea lăuntrice. Sau cel puțin pentru o vreme…

Vederea roadelor naște un rod interior, încuiat el însuși în cămara inimii.

A 57-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 56 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi.

  • Claudiu Crăciun (Jurnalul Național): „În această seară [de 8 martie 2012] s-a depăşit pragul psihologic de 55 de zile de proteste, devenind cel mai lung protest din România. În anul 1990, protestele din Piaţa Uni­versităţii au durat fix 55 de zile. [De aceea] ori ne lăsaţi să protestăm paşnic, prin Bucureşti, ori ne ridicaţi pe toţi, până la ultimul om”.
  • Răzvan Bărbulescu (Jurnalul Național): „Raed Arafat creşte în popularitate încet şi sigur, spre disperarea portocaliilor, care şi l-ar fi dorit măcar la primărie. Să-l mişte, să tragă ei sforile, să jongleze contractele. Un sondaj IMAS publicat de Adevărul arată că „părintele SMURD” e cotat cu un incredibil 76,1 la sută. La altitudinea asta, pede­liş­tii sunt luaţi cu ameţeală. Aroganţa lor l-ar putea urca pe Ara­fat 99,99 la sută. Doctorului îi e jenă şi de 50 la sută. Are bun-simţ, nu-şi explică sentimentele mulţimii…”.
  • Idem: „În realitate, pedeliştii nu pricep ce naiba le-a căşunat românilor pe Arafat. Şarmul lui Udrea, Anastase şi Cotoi – spuma inteligenţei politice pedeliste – nu e bun? Portocaliii, stacojiii şi mişcarea populară a lui Socrate nu sunt lămuriţi de unde se trage farmecul lui Arafat. Infatuaţilor le scapă trăsături simple ca bunul-simţ, discreţia, demnitatea. Că şuturi de la Băse au luat toţi, dar nu se văd în sondaje”.
  • Mihail Neamțu ne amenință cu faptul că Noua Republică va deveni partid politic spre finalul lui aprilie 2012. Iar despre sine spune: „N-am fost niciodată membru PDL. Am o formaţie intelectuală care include lectura unor cărţi scrise de Traian Ungureanu, Cătalin Avramescu, Toader Paleologu, Mihai Răzvan Ungureanu, Dragoş Aligică, Valeriu Stoica, Cristian Preda sau Teodor Baconschi. Am citit şi eseistica lui Sever Voinescu. Nu văd aici nicio vină. Influenţa cărturărească e una, decizia politică e cu totul altaPentru că m-am molipsit de puritatea ideilor lor liberal-conservatoare am decis să nu intru în PDL şi să încep, alături de prieteni foarte preţioşi, dificila construcţie a unei noi platforme politice. Am activat la 15-16 ani în PNŢCD. Singura carte de vizită a maturităţii este – în plan politic – Noua Republică”. Adică e „cu totul nou”…și „nu joacă” pe două fronturi…Numai că noi mai trebuie să și credem această gogoașă de inflație lingvistică.
  • Ana Birchall: „statistica a anuntat marti ca PIB-ul real din 2011 a fost mai mare cu 31 miliarde de lei decât estimarea pe care a fost construit bugetul din 2012, [de unde] rezulta ca veniturile colectate la buget au fost mai mici cu 1,8 procente. Altfel spus, ineficienta institutiilor cu atributii in acest domeniu si in primul rand a Fiscului a facut sa se iroseasca 10 miliarde de lei (aproximativ 2,3 miliarde euro), in loc ca acesti bani sa fie utilizati pentru a renova scoli si spitale sau pentru a majora pensiile si salariile in mod real. Adica nu aplicand un calcul aritmetic si acoperind doar procentele necesare pentru a ajunge la nivelul de dinainte de taierile din 2010 (asa cum a dat ordin Traian Basescu de la Tribuna Parlamentului), ci compensand si deteriorarea puterii de comparare ca urmare a inflatiei din acesti ultimi doi ani”.
  • Opțiunile de vot ale românilor în luna februarie 2012:

  • Luiza Ilie (Reuters): „Thousands of miners from Romania’s mountainous Jiu valley marched through the streets of Petrosani for the fourth successive day on Thursday in a pay protest, after the collapse of talks with the economy ministry”.
  • Kyiv Post: „PESTROSANI, Romania — Several thousand coal miners have marched in western Romania, refusing to go down the mines for the fourth consecutive day over low salaries and work conditions. The march on Thursday came after negotiations with government officials over pay broke down. The miners threatened to walk to Bucharest, some miles 205 miles (330 kilometers) away, but police prevented them by blocking a bridge leading out of the city”.
  • Blog de susținere a cauzei Roșiei Montane.

  • Marieta Vișan (Cotidianul): Primarul Sorin Oprescu a început să înlăture în capitală bannerele anti-USL comandate de PDL.
  • Sunt plus 3 grade la București. 18. 40.
  • Jurnalul Național, cameră web, 18. 41:

  • De aici, din aceste puncte în care se protestează…se începe igienizarea democrației românești. Tocmai de aceea insistăm, în fiecare zi, pe lupta pentru libertate și demnitate în România începută acum 57 de zile.
  • Adrian Năstase: „Ieri [8 martie 2012], am lansat, la FET, ultimele trei volume din “Romania dupa Malta”. Au participat multi colegi, prieteni, invitati. Ma bucur ca am reusit sa duc pana la capat acest proiect. Acum, oricine va dori sa examineze politica externa romaneasca din anii 1990-1992, dar si evolutiile din politica mondiala din acei ani, va avea, cel putin, aceasta sursa de documentare – cele 10 volume, cuprinzand peste 6.300 de pagini”.
  • Monica Macovei: „Coruptia costa bani. In 2011, Comisia Europeana a spus ca se pierd circa 120 de miliarde de euro anual din cauza coruptiei. Coruptia distruge competitia, scade nivelul de investitii, reduce fondurile publice, creste saracia si preturile produselor si serviciilor catre populatie, submineaza increderea oamenilor in institutiile democratice si in guverne. Fiecare act de coruptie inseamna ca o decizie la nivel politic sau administrativ este luata prin incalcarea legii; astfel, coruptia submineaza statul de drept”.
  • Georgeta Popovici (Evenimentul zilei): „Din 576 de mostre recoltate [de ANPC] în perioada 2007-2011, 242 nu respectau cel puţin un parametru de calitate: amidon în prostie, sare în exces, apă cât cuprinde. În plus, 80% din producătorii şi comercianţii de carne supuşi controalelor erau în neregulă. Practic, producătorii fac legea iar consumatorii se supun”.

Sfântul Varlaam al Moldovei, Predică la Duminica a 2-a din Postul Mare

Am diortosit textul predicii conform ediției: [Sfântul] Varlaam al Moldovei, Carte românească de învățătură: [la] Dumenecile preste an și la Praznice împărătești și la Svenți mari, ed. îngrijită și glosar de Stela Toma, prefață și studiu de Dan Zamfirescu, vol. II, Ed. Roza Vânturilor, București, 2011, p. 33-36.

***

„Într-acea vreme intră Iisus în Capernaum, după câteva zile, și s-a auzit că este în casă. Și îndată se adunară mulți, încât nu încăpeau nici în fața ușii.

Și veniră la Dânsul purtând un slăbănog de vene/ un paralitic. [Era] purtat de patru [oameni]…și nu puteau să se apropie de El [din cauza] noroadelor[1]/ a mulțimilor.

Și [cei patru] descoperiră acoperământul/ acoperișul unde [El] era și îl sparseră. Și [pe acolo] sloboziră/ au introdus patul în care zăcea slăbănogul.

Iar dacă Iisus văzu credința lor îi spuse slăbănogului: „Fiule, iertate să-ți fie ție păcatele tale!”.

Iar unii dintre cărturari, din cei care stăteau acolo, gândeau în inimile lor: „Ce poate fi aceasta, de grăiește așa hulă?  Cine poate ierta păcatele? Numai singur Dumnezeu [poate face aceasta]”.

Și îndată înțelese Iisus, cu duhul Său, că așa gândesc aceia întru ei înșiși și le spuse lor: „Ce/ de ce gândiți acestea întru inimile voastre? Ce este/ căci ce este mai ușor: a spune slăbănogului: „Să ți se ierte ție păcatele!” sau a spune: „Scoală și-ți ia patul tău și umblă!”?

Ce ca să știți/ dar ca să știți că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele…[și] spuse slăbănogului: „Ție îți zic: scoală și-ți ia patul tău și te du la casa ta!”.

Și se sculă îndată, și-și luă patul și ieși înaintea tuturor.

Cât să mira toți/ încât se mirau toți și [Îl] lăudau pe Dumnezeu, și spuneau că: „niciodată[2] n-am văzut așa [ceva]”” [Mc. 2, 1-12].

[Iar] înțelesul acestei Evanghelii acesta este:

Întâi de toate se spune aici, că după multe ciudese/ minuni pe care le-a făcut Domnul Hristos, adică după tămăduirea soacrei Apostolului Petru și după ce goni/ izgoni dracii din cei doi îndrăciți, și după ce îi curăți pe cei 10 stricați [la piele]/ leproși, și dacă făcu minuni mari și în multe feluri, iar vestea se duse/ se răspândi și despre alte minuni, de aceea nu a mai intrat în nicio [altă cetate] și nu a mai umblat prin locuri pustii.

Și după ce, acolo unde era, tămăduia și vindeca [pe mulții] bolnavi care erau aduși la El din multe părți, după câteva zile intră în Capernaum.

Și pentru a ne da nouă chip/ exemplu [despre cum trebuie să ne comportăm în societate], El nu făcu veste/ nu făcu caz/ nu-și anunță venirea Sa pe ulițe…ci intră îndată într-o casă[3].

Însă vestea despre venirea Lui nu s-a putut ascunde. [Astfel că] au venit aici [oameni] de pretutindeni.

Și dacă știau că este în casă…se adunară atât de mulți încât nu numai că nu încăpeau înăuntru dar nici pe ușă nu se mai putea intra.

Iar Măria Sa le mărturisea lor cuvântul Sfintei Evanghelii. Și pentru că trecuseră câteva ceasuri [de când le vorbea]…pentru ca învățătura Lui să se adeverească cu ciudesă/ prin minune…au adus la Dânsul pe un slăbănog, pe care patru inși îl purtau cu patul.

Și ei nu puteau nicidecum să îl bage pe ușă

Căci nu se puteau nici apropia de casă datorită mulțimii care se adunase.

Însă, datorită multei credințe pe care o aveau în Hristos, nu avură ce să facă altceva decât să se suie pe casă. Și sparseră acoperișul casei și sloboziră/ introduseră slăbănogul, cu patul lui, înaintea lui Hristos.

În al doilea rând, [Evanghelia de față ne] arată câtă multă răutate ne aduce nouă păcatul. Căci fiecare păcat, dacă se înmulțește în suflet, de acolo se varsă/ se revarsă și în trup.

[Lucru] pe care îl putem cunoaște [din cazul] lui Cain. Căci dacă l-a ucis pe fratele său, pe Avel/ Abel [Fac. 4, 8], [atunci] a căzut blestemul lui Dumnezeu peste sufletul lui și boala peste trupul lui, în așa fel încât mâna care ucisese pe fratele său nu a mai putut-o duce niciodată la gură ca să mânce cu ea, ci în continuu tremura și suspina pentru viața lui [Fac. 4, 11-12].

Din această cauză noi, cei care greșim/ păcătuim și facem păcate, dacă nu vine peste noi certare de la Dumnezeu, pentru păcatele pe care le facem și nu pățim nimic rău în lumea aceasta, mai vârtos/ și mai mult se cuvine/ se cade să ne temem.

Căci pentru așteptarea lui Dumnezeu, Care ne așteaptă pocăința, [pe când noi] nu ne pocăim, [de] mai multă certare [vom avea parte] și mai mari munci/ chinuri ni se gătesc[4]/ ni se pregătesc în lumea cealaltă.

Fiindcă pe cel pe care nu-l ceartă Dumnezeu aici, îl va certa acolo, în cealaltă lume.

Din acest motiv ne este foarte folositor nouă faptul să răbdăm certare/ canonisire în această lume și întru această viață să ne curățim [de păcate].

Căci acolo, [în viața veșnică], nu va fi izbăvire, nici curățire, ci giudeț/ judecată și certare cu/ prin muncile cele veșnice.

Pentru aceea și Domnul Hristos, când îl tămădui pe acest slăbănog/ paralitic, mai întâi îi lecui/ îi vindecă sufletul lui de păcate, spunându-i: „Fiule, iertate să-ți fie ție păcatele [tale]!”.

Căci așa face și vraciul/ medicul când bolește cineva de ochi. Nu pune mai întâi leacuri la ochi ci la cap. Căci acolo este rădăcina și izvorul bolii [pentru boala ochilor].

Iar Domnul Hristos, Vraciul/ Doctorul sufletelor omenești la fel a făcut [în această situație]: a oprit mai întâi izvorul răutăților.

Căci izvorul a toată răutatea este păcatul.

Acela slăbește trupul nostru.

Acela îi aduce boala.

Acela păgubește și trupul și sufletul.

În al treilea rând, Evanghelia [de azi] ne învață prin credința și răbdarea acestui bolnav. Căci se spune [aici]: „A văzut Iisus credința lui și îi spuse: Fiule, iertate să-ți fie ție păcatele tale!”.

[Dar] mare credință aveau și oamenii care îl purtau pe slăbănog cu patul. [Îl purtau] ca pe un mort

Și ei s-au suit și au spart acoperământul/ acoperișul casei…și l-au slobozit/ l-au introdus/ l-au coborât cu atât [de multă] osteneală.

Însă mai mari au fost credința și răbdarea slăbănogului. Căci este lucru greu/ cu anevoie pentru un bolnav să iasă din casă, și să fie scos pe ulițe, și purtat…și ca boala lui să fie cunoscută de toți [în tot dramatismul ei][5].

Fiindcă mulți ar fi mai bucuroși să moară decât să își descopere/ decât să li se facă cunoscută boala. Decât să o cunoască toți.

Iar acest slăbănog nu procedează în acest fel.

Ci se lasă purtat pe ulițe și prin gloate/ mulțimi [de oameni]…și rabdă toată greutatea și durerea.

Și face acestea toate, le rabdă cu drag [pe toate], pentru credința/ din cauza credinței ce o avea în Hristos.

Și Domnul Hristos a tămăduit bolnavi și pentru credința altora. După cum putem vedea și din exemplul arapcăi/ negresei aceleia. Căci pentru credința ei Domnul Hristos a vindecat-o pe fiica ei [Mt. 15, 22].

Așa și pentru credința hotnogului/ sutașului Hristos a vindecat-o pe sluga lui [Mt. 8, 13].

Iar aici Evanghelistul spune că [Hristos] a văzut credința lor…Adică a acelora care îl purtau [pe paralitic].

Și de aceea îi spuse slăbănogului: „Fiule, iertate să-ți fie ție păcatele [tale]!”.

Însă cărturarii și fariseii care ședeau acolo…se mirară când auziră că-i iartă păcatele și grăiau în sinea lor: „Cine poate fi Acesta de iartă păcatele? Pentru că nimeni nu poate să ierte păcatele fără numai singur Dumnezeu”.

Și îndată, [lor], Domnul Hristos le arătă că Măria Sa este Dumnezeu. [Adică] Acela care știe gândurile oamenilor…[Fapt pentru care] le vădi/ le dezvălui înaintea tuturor/ în public cugetele lor/ gândurile lor.

Și le arătă [totodată], că dacă e greu să ierți păcatele…[atunci e] și mai greu să spui bolnavului: „scoală și umblă!”.

Iar Măria Sa le-a făcut foarte ușor pe acestea două: i-a iertat păcatele dar l-a și vindecat pe cel bolnav.

Și El spuse aceasta bolnavului…și îndată acela se sculă, își ridică patul pe umăr și ieși înaintea tuturor [din casă]. [Fapt care] îi făcu pe toți să se mire și să se minuneze și să laude pe Dumnezeu.

O, marea putere a Izbăvitorului nostru Iisus Hristos! Căci [El] nu numai că îl însănătoși pe om ci îi dete și vârtute/ putere/ vigoare [trupească].

De aceea, ca și acestui bolnav, [nouă], celor care suntem slăbănogi la suflet, Domnul Hristos ne spune: „Sculați și umblați!”.

Adică nu vă e de ajuns numai faptul că v-ați sculat din căderea păcatelor ci trebuie să umblați și cu umblarea sufletească în fapte bune.

Căci iată a venit și Sfântul Post [acesta], [care e timpul potrivit] pentru fapte bune, pentru rugă/ rugăciune, milostenie, răbdare, certarea[6] trupului pentru greșelile pe care le-am făcut…

[Pentru că acum a sosit] vremea de a ne umple [viața de fapte prin care] să plătim pentru greșelile noastre [din trecut][7].

Pentru ca astfel să dobândim bucuria cu Sfinții lui Dumnezeu și dulceața Raiului, lumina lui Dumnezeu și slava feței Sale, unde este petrecere cu odihnă și cu pace [dumnezeiască].

[Și aceasta] pentru mila și pentru darul/ harul Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cade și I Se cuvine toată cinstea și mărirea, împreună cu Părintele [Său] și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și întru veci de veci. Amin!


[1] În original: năroade.

[2] Idem: nicedănoară.

[3] Adică nu a căutat slavă deșartă de la oameni…

[4] În original: ni să gătiadză.

[5] Și aici Sfântul Varlaam evidențiază, deopotrivă, greutatea fizică a bolnavului dar și jena lui interioară, pentru că i se devoalează în acest fel suferința și starea mizeră în care a ajuns…în care se află

Cu alte cuvinte, tot cel care suferă are nevoie de intimitate dar și de întrajutorare.

De aceea, atunci când vrem să ajutăm pe cineva care este în grea suferință trebuie să îmbinăm în acțiunile noastre discreția cu facerea de bine.

[6] Iar certarea trupului, în nevoința ortodoxă, nu se face prin flagelare…ci prin flămânzire și postire, prin metanii și rugăciuni în genunchi, prin osteneala multă la slujbă și la muncă.

[7] Postul văzut ca nevoință pentru păcatele vieții noastre.