Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Acatistul românesc al Sfântului Prea Cuviosului Părintelui nostru Simeon Noul Teolog [12 martie]

Acatistul românesc al Sfântului

Prea Cuviosului Părintelui nostru

Simeon Noul Teolog[1]

(12 martie)

*

După obişnuitul început se zic:

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Veniţi să ne bucurăm cu bucurie dumnezeiască de Teologul Bisericii lui Hristos, de cel plin de lumină dumnezeiască, de Simeon, Noul Teolog, de cel prigonit pentru dreapta credinţă şi pentru sfinţenia lui cea prea mare, de cel care a arătat că Biserica lui Dumnezeu e Biserica Treimii, cea care naşte Sfinţi prea minunaţi şi care a tăiat de la ochii credincioşilor reaua şi deşarta filosofie a ereticilor şi acestuia să-i strigăm: Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

Icosul 1:

Odraslă ai fost Sfinte Simeoane unor părinţi de bun neam şi bogaţi, Vasile şi Teofana, şi satul Galata al Paflagoniei ţi-a fost ţie casă, fiind crescut de bunicii tăi în Constantinopol şi fiind sârguincios spre învăţătură, o, tu, cel ce de mic copil ai fost cărunt la minte! Căci ai învăţat desăvârşit scrisul frumos şi adâncul cuvintelor, dar nu ai vrut să te murdăreşti cu cultura păgână a timpului tău, ci slujind împăratului pământesc, ai ajuns să îl cunoşti pe Părintele vieţii tale, pe Sfântul Simeon Evlaviosul şi de la 14 ani ai devenit ucenic al aceluia în lume, învăţându-te prin harul lui Dumnezeu cele ale despătimirii de la marii Părinţi ai pustiei, ca astăzi să îţi zicem ţie, lumina Bisericii:

Bucură-te, că Simeon cel nepătimitor te-a învăţat să doreşti prin curăţie viaţa monahilor;

Bucură-te, cel ce ţi-ai clădit viaţa pe povaţa conştiinţei şi ai făcut din rugăciune respiraţia ta;

Bucură-te, rugătorule până în zori, cel care contemplai cu mintea măreţiile lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce adolescent fiind, a strălucit peste tine lumina dumnezeiască în rugăciune;

Bucură-te, cel ce ai văzut pe Părintele tău în lumină şi mai mare încredinţare ai luat;

Bucură-te, cel ce ai ieşit din lumină cu trupul uşor şi cu bucurie dumnezeiască ai cerut mantia monahului;

Bucură-te, că Părintele tău te-a lăsat să te coci ca spicul de grâu pentru virtute;

Bucură-te, că după 6 ani Sfântul Simeon te-a chemat pe tine în arena mănăstirii;

Bucură-te, că tu, ca un copil al Duhului ai ascultat şi ai mers la tatăl tău în Galata ca să rânduieşti toate, citind Scara nevoinţelor;

Bucură-te, că ai luptat împotriva insensibilităţii inimii, priveghind la morminte şi întipărindu-ţi în minte moartea;

Bucură-te, că ai învins pe demonii fricii şi ai lâncezelii care te asaltau cu răutate;

Bucură-te, cel ce ai ales slujba Domnului în locul tatălui tău şi al averii tale;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 2-lea:

Depăşind legile firii prin dragostea ta, Prea Cuvioase, ai lăsat pe tatăl tău pentru Tatăl tuturor, şi renunţând la averea pământească ţi-ai luat puţine lucruri şi câţiva slujitori şi te îndreptai cu sârg şi cu dor spre Părintele inimii tale de la Studion. Dar mergând pe cale, ca pe un alt Pavel te-a învăluit ca un foc lumina Treimii şi te-ai umplut de bucurie şi dulceaţă negrăită. Căci aceasta a crescut iubirea ta de Dumnezeu şi credinţa în Părintele inimii tale, fapt pentru care ai strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Plin de adâncă smerenie şi credinţă văzându-te Părintele tău, Sfinte Simeoane, a dat cele aduse de tine săracilor iar stareţul Petru te-a îmbrăcat pe tine în sacul nevoinţelor şi ai locuit, învăţându-te ascultarea cea sfinţitoare, sub scara Sfântului Simeon Evlaviosul. Căci de acolo, de la cele mai umile lucruri şi de la ascultarea cea întru toate, de la dragostea fără saţiu pentru Părintele tău a venit înălţarea ta cea întru Duhul, Părintele nostru, căruia îţi strigăm cu inimă iubitoare acestea:

Bucură-te, cel ce ai înfrânt demonii lâncezelii şi ai desfrânării cu dorul tău de nevoinţă;

Bucură-te, cel ce ai primit har, ca şi în somn să te baţi şi să birui pe demoni ca şi când ai fi treaz;

Bucură-te, cel ce ai fost invidiat pe nedrept de fraţii tăi şi de egumenul Petru;

Bucură-te, că nimeni nu te odihnea pe pământ decât Părintele inimii tale;

Bucură-te, că viaţa ta era o mustrare a celor leneşi dar bucuria celor evlavioşi;

Bucură-te, că erai o stâncă a credinţei şi a iubirii ce nu a fost biruită de nimeni;

Bucură-te, tânărule mai înţelept decât bătrânii, care stăteai neclintit la slujbe şi plin de lacrimi;

Bucură-te, că nu L-ai nesocotit pe Dumnezeu prin delăsare, nici n-ai tăgăduit sfinţenia Părintelui tău cum doreau vrăjmaşii tăi;

Bucură-te, cel ce ai dorit nerăutatea, simplitatea, smerenia, blândeţea şi cuviinţa, care sunt casa Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai primit prorocia Părintelui tău cu toată inima ta, aceea că tu vei avea de două ori mai mult har decât el;

Bucură-te, că lumina s-a pogorât peste tine şi ţi-a micşorat, Sfinte al lui Dumnezeu, grosimea cugetului pământesc;

Bucură-te, că inima ta atârna, de dorul vederii preadulci a slavei celei veşnice a Prea Sfintei Treimi;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 3-lea:

Şi dorind să vezi dulceaţa luminii, Dumnezeiescule Teolog, ai dobândit străpungere neîncetată şi cuvânt cu putere multă, şi pentru că smerenia şi asceza ta încordată te-au făcut să ajungi în scurt timp la o înălţime copleşitoare, egumenul Petru şi fraţii de la Studion invidiindu-te, te-au alungat pe tine din mănăstire, ca să te despartă de Dumnezeiescul tău Părinte şi să facă de ruşine viaţa ta. Dar Părintele tău luându-te pe tine, bucuria lui, te-a dus pe tine la stareţul Antonie la Sfântul Mamas şi aici ai învins pe tatăl tău şi pe senatorii ce te doreau în lume, i-ai învins cu focul dragostei de Dumnezeu care era întru tine şi ai strigat frumos şi cu bucurie negrăită: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Căci Însuşi Stăpânul firii ţi-a lăudat pe Apostolul şi mijlocitorul pentru lume, pe Părintele tău, când te-a strălucit pe tine cu slava Sa iar stareţul Antonie te-a îmbrăcat pe tine în haina veseliei, pe tine, cel prea plin de curăţie, care te hrăneai numai cu Sfintele Taine, cu ierburi şi seminţe. Şi pentru aceasta, ca unul care stăteai în picioare la rugăciune în chilia ta şi dormeai pe pământ, care privegheai în toate duminicile şi sărbătorile toată noaptea şi doreai să împlineşti toate poruncile lui Dumnezeu, auzi de la noi aceste laude:

Bucură-te, cel în întregime atenţie, în întregime plin de căldura Duhului, cel plin de descoperiri şi luminări dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce ai învăţat folosul statului în chilie, al citirii, al lacrimilor şi al slujbelor sfinte din lucrare;

Bucură-te, cel care transcriai Sfânta Scriptură, scriind-o frumos şi te împărtăşeai cu Dulceaţa lumii cu mare dorire;

Bucură-te, că numărul extazelor tale e mare şi neştiut iar măreţia scrierilor tale e hrana noastră;

Bucură-te, cel ce posteai desăvârşit Postul Mare şi doar sâmbăta şi duminica mâncai;

Bucură-te, cel care ai dormit doar un ceas, un somn chinuit, nu o zi, ci doi ani, căci Domnul te pregătea pe tine;

Bucură-te, cel ce ai întrecut neputinţa firii, şi după adormirea stareţului Antonie, te-a hirotonit preot patriarhul Nicolae;

Bucură-te, că nu fără împotrivire te-ai lăsat hirotonit şi când ierarhul a pus mâinile peste tine, ai văzut pogorându-se pe Duhul ca o lumină infinită;

Bucură-te, că 48 de ani de aici încolo, slujire ta ca preot, a fost plină de vederea Sfântului Duh la Sfintele Liturghii slujite de tine;

Bucură-te, că te ascundeai în smerenie, tu, cel înalt şi slujeai lui Dumnezeu ca o fiinţă parcă fără de trup;

Bucură-te, cel a cărui faţă era ca a unui Înger când slujea şi oameni duhovniceşti te vedeau plin de slava Dumnezeirii;

Bucură-te, că întru tine Dumnezeu ne-a arătat cum arată adevăratul preot şi adevăratul teolog;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 4-lea:

Fiind ales stareţ la Sfântul Mamas, Părintele Bisericii, ai refăcut mănăstirea din temelii şi ai hrănit cu cuvintele vieţii turma ta cea duhovnicească, fără ca acestea toate să te despartă de lumina curăţitoare a Treimii. Şi prin vedenie preadumnezeiască, tu, cel care nu ai vrut să cunoşti învăţătura omenească, ai primit harisma teologhisirii de la Însuşi Dumnezeu şi ai început să teologhiseşti ca Ucenicul ce şi-a pus capul său pe pieptul Stăpânului, strigând, plin de veselie dumnezeiască: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Tu, chitară a Duhului, Părintele nostru, cel ce ne-ai lăsat imne şi învăţături pline de dor şi de râvnă pentru viaţa cea sfântă, ai fost mereu tulburat şi îndurerat de răutatea şi nimicnicia oamenilor. Căci 30 de monahi din turma ta se smintesc din invidie şi te pârăsc patriarhului Sisinie şi fiind ei izgoniţi, tu, ca păstorul cel bun îi readuci pe ei în staulul tău, căci te-ai făcut tuturor folositor după măsura lor, trăind ca un mucenic al conştiinţei şi suferind nedreptăţi de tot felul. Iar noi, văzând mucenicia duhului tău şi iubirea ta cea prea fierbinte, Preafrumosule Părinte, te lăudăm pe tine şi îţi zicem:

Bucură-te, cel ce ai fost Părintele Sfântului Arsenie, ce s-a învăţat de la tine să fie nebiruit de dragostea pentru cele trecătoare;

Bucură-te, cel ce l-ai învăţat pe el smerenia şi înţelepciunea cerească cea de multe feluri, lăsându-l stareţ în locul tău;

Bucură-te, că pe episcopul latin ce păcătuise şi care a devenit Sfântul monah Ierotei, l-ai alinat şi l-ai ajutat să devină nebun pentru Hristos;

Bucură-te, Părintele Părinţilor, al lui Leon, Antonie, Ioanichie, Sotirih, Vasile, Simeon şi Nichita Stithatul, o, tu, Părintele Sfinţilor;

Bucură-te, că lăsând pe Arsenie stareţ te-ai umplut cu totul de rugăciune şi de vederile cele înalte;

Bucură-te, că lumina lui Dumnezeu te-a umplut cu totul şi trupul tău părea o umbră în lumină;

Bucură-te, că Domnul ţi-a descoperit ţie că aşa vor sta Sfinţii în Împărăţia lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai început să vezi vedenii şi descoperiri înfricoşător de înalte ca Prorocii din vechime;

Bucură-te, că ai văzut cum Părintele tău, după 45 de ani de nevoinţă, s-a învrednicit de harul apostolic al vindecărilor şi al minunilor;

Bucură-te, că ai îngropat pe Părintele tău cu lacrimi şi i-ai scris viaţa şi slujba, i-ai făcut icoană şi praznic, cinstindu-l ca pe un Sfânt ce era;

Bucură-te, că şi patriarhul vine la prăznuirea Sfântului Simeon Evlaviosul, cinstind pe Sfântul Bisericii;

Bucură-te, că după 16 ani de pomenire preaslăvită a Părintelui tău, Satana ridică pe fostul mitropolit al Nicomidiei împotriva ta;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 5-lea:

Căci cine putea să te dispreţuiască pe tine, decât unul care te invidia? Şi cine putea să te calomnieze, Teologule al Bisericii, decât cel ce nu putea să te ajungă cu mintea? Căci Ştefan, uitând demnitatea sa episcopală, doi ani de intrigi continue a ţesut pentru Simeon al nostru, arătând, el, cel întunecat de ură şi nesimţire, pe Simeon ca om păcătos şi aducându-l în faţa sinodului fără vină. Căci toţi din sinod, închizându-şi urechile, nu auzeau pe Teologul Treimii vorbind şi 6 ani de zile e târât prin judecăţi şi insulte, el, cel care cânta cu Sfinţii şi cu Îngerii: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Şi cum să nu te doară inima fără alinare, Lumina lumii, când patriarhul Constantinopolului a îngăduit să fie furată icoana Părintelui tău? Şi fiind adusă în faţa sinodului, Sfânta Icoană a Părintelui tău, căreia tu te închinai a fost batjocorită de către ei, care au pus să se răzuiască numele de Sfânt însemnat pe ea. Şi după ce ţi-au dat icoana înapoi, diavolul nu s-a astâmpărat nicidecum, căci oameni au fost trimişi să strângă toate icoanele Părintelui tău şi ele, o, nelegiuire iconomahă!, au fost sparte cu securea şi făcute praf sau unse cu funingine şi cu var, strângându-şi  astfel mânie în vremea judecăţii Stăpânului tuturor. Dar de la noi, nevrednicii robii Săi, de la fiii Bisericii, auzi acestea, Luceafărule al teologilor, auzi cântarea dragostei noastre:

Bucură-te, că tu asemenea cu Apostolii l-ai mărturisit pe Simeon, Părintele tău, în faţa lor;

Bucură-te, că tu nu te-ai răzbunat ca păgânii, ci ai scris cuvânt de apărare a adevărului;

Bucură-te, că citindu-se apologia ta în sinod, toţi cei prezenţi au fost loviţi de tunetul minţii tale dumnezeieşti;

Bucură-te, că sinodalii au amuţit, nemaiştiind ce să spună şi te-au condamnat pe tine, cel Sfânt şi Drept la exil;

Bucură-te, că tu ai preferat mai bine singurătatea şi suferinţa exilului decât să te lepezi de Părintele tău şi să nu îl mai cinsteşti ca pe un Sfânt;

Bucură-te, că ai acceptat nedreptatea şi ai fost exilat la Palukiton, iarna, fără ajutor şi fără mâncare nici pentru o zi;

Bucură-te, că cei ce te-au izgonit şi-au atras ocara tuturor veacurilor, pe când tu ai intrat în paraclisul Sfintei Marina şi ai dat slavă lui Dumnezeu;

Bucură-te, că i-ai scris scrisoare de mulţumire lui Ştefan, cel cu inimă de ucigaş şi nu de părinte;

Bucură-te, că scrisoarea ta l-a amuţit pe Ştefan dar l-a împins la un satanism şi mai mare;

Bucură-te, că Ştefan a venit să caute „aurul tău” în chilia ta, dar a găsit în loc de nălucirile minţii sale doar veşmintele tale şi ţi-a luat cărţile;

Bucură-te, că viaţa ta este icoana vie a răutăţii pe care demonii şi oamenii perverşi o au împotriva celor Sfinţi;

Bucură-te, că iarăşi i-ai scris lui Ştefan şi iarăşi i-ai mulţumit pentru bucuria durerilor pe care nu mai înceta să ţi le provoace;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 6-lea:

Dar Domnul nu lasă pe Sfinţii Săi fără alinare ci întotdeauna trimite oameni care vin să îi aline. Căci Hristofor, cel care avea stăpânire asupra paraclisului Sfintei Marina, fiind ucenicul tău, auzind că tu eşti izgonit acolo, în pământul său, a venit numaidecât la tine, Sfinte mult-răbdătorule, şi ţi-a dat hrană şi mănăstirea în stăpânirea ta, ca să o faci pe ea grădină plină de roade duhovniceşti şi lumină sfinţitoare celor care ştiu să strige smerit: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Bucură-te, cel urgisit pe nedrept, ca Stăpânul tău şi al nostru, că oamenii au început să vină la mănăstirea ta ca să vadă şi să se încredinţeze de omul lui Dumnezeu. Şi văzând că tu nu pentru păcatele tale ci pentru dreptatea şi sfinţenia ta eşti urgisit de demoni şi de oameni necuviincioşi au înţeles taina iconomiei lui Dumnezeu cu tine, cel ce ai scris apologie patriarhului Serghie şi carte despre adevărul suferinţelor tale, fapt pentru care noi îţi zicem:

Bucură-te, că pe tine te-au apărat patriciul Genesios şi arhonţii Constantinopolului în faţa patriarhului;

Bucură-te, că patriarhul Serghie s-a temut de ei şi de cuvintele tale şi a discutat iarăşi cazul tău în sinod;

Bucură-te, că de această dată, sinodalii s-au smerit în faţa lui Dumnezeu şi au văzut pe adevăratul Teolog şi Mărturisitor al Bisericii;

Bucură-te, că ei ţi-au anulat exilul şi au vrut să te facă mitropolit, spre alinarea suferinţelor tale;

Bucură-te, că te-au adus din exil, pe tine, frumuseţea şi podoaba Bisericii şi toţi te-au primit cu bucurie;

Bucură-te că ai fost primit de patriarh la sine şi ţi-a încuviinţat să prăznuieşti pe Părintele tău cu anumite condiţii;

Bucură-te, că tu ai vorbit cu tărie despre cauza care te-a dus în exil şi despre faptul că ai suferit pentru dreptatea credinţei;

Bucură-te, că nu te-ai lepădat de Părintele tău nici acum şi nici de prăznuirea lui cu multă bogăţie de frumuseţe;

Bucură-te, că patriarhul a lăudat iubirea ta de Părinţi şi a încuviinţat prăznuirea oriunde a Părintelui tău;

Bucură-te, că plin de bucurie ai mers în casa lui Hristofor şi ai umplut pe locuitorii capitalei de bogăţii duhovniceşti;

Bucură-te, că ai primit bani mulţi de la cei bogaţi pentru zidirea mănăstirii tale, a chiliei tale de isihie;

Bucură-te, că te-ai întors la locul tău de exil, unde oamenii te prigoneau iar demonii zdruncinau în chip nevăzut clădirile;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 7-lea:

Şi ai ales, Prea Cuvioase Părinte, locul urgisirii tale mai degrabă decât mitropolia şi scrisul Imnelor iubirii dumnezeieşti şi insultele decât lauda lumii. Căci scriind cuvintele inimii tale şi adevărul descoperirilor tale celor prea mari, ai lăsat comoară Bisericii ecumenice minunile vieţii tale şi teologia ta, ca să fie îndreptar al vieţii noastre şi îndemn spre toată împlinirea poruncilor dumnezeieşti. De aceea, auzi de la fiii tăi, Părinte al Părinţilor, de la fiii tăi duhovniceşti laude de bucurie, de la cei care cântă: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Iar Domnul Atotţiitorul, Care păzeşte întreaga suflare dar cu osârdie Se îngrijeşte de prietenii Săi, te-a scăpat pe tine, cel ce scriai, de piatra cea aducătoare de moarte. Căci bărbatul cel ce a dat cu piatra în tine să te omoare, abia te-a atins şi lui i-ai răsplătit răul cu bine, ca Apostolii Domnului şi ca Însuşi Domnul, învăţându-ne să iertăm şi să îndurăm toate, cu dragoste dumnezeiască faţă de toţi. Şi pentru aceasta, ţie îţi strigăm, Bărbatule al doririlor dumnezeieşti, viteazule în lupte şi mintea cea curată a teologiei, unele ca acestea:

Bucură-te, înger pământesc şi om ceresc, frumuseţea făpturii şi dragostea celor evlavioşi;

Bucură-te, cel ce ai învins oameni reci la inimă cu iubirea pentru Părintele tău;

Bucură-te, că ai câştigat bucuria de a-l cinsti cu ardoarea inimii tale de fiu preacredincios;

Bucură-te, că opt zile te veseleai în prăznuirile pentru Părintele inimii tale, Dumnezeiescule;

Bucură-te, că sfinţenia Părintelui tău s-a văzut în sfinţenia ta şi a ucenicilor tăi, Părinte preaminunate;

Bucură-te, cel ce luminai pe toţi cu dreapta credinţă şi cu sfaturile tale curăţitoare de patimi;

Bucură-te, că ai primit darul prorociei şi vesteai pe cele care aveau să vină;

Bucură-te, că i-ai prorocit lui Ioan, cu zece ani înainte, pedeapsa ce va veni asupra lui;

Bucură-te, că cea mai mare minune a fost însăşi viaţa ta, deşi multe minuni ai făcut şi faci;

Bucură-te, că Sfântul Nichita, ucenicul tău, a însemnat toate cele ale tale spre minunarea şi  veselia noastră;

Bucură-te, că nemaiputând să mergi, fiind purtat în litieră, ai arătat locul izvorului de apă;

Bucură-te, că Domnul îţi descoperise ţie de unde trebuie să ţâşnească izvorul apei pentru mănăstirea ta;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 8-lea:

Cine să înţeleagă preadumnezeiasca ta viaţă, o, mintea teologiei celei de sus? Căci nu filosofii şi nici întrebătorii fără credinţă te pot înţelege, ci cei care, smerindu-se ca şi tine, urcă din treaptă în treaptă darurile harului, care îi copleşesc deplin, ca pe tine; cei ce nu doresc înţelepciunea cea după mintea omului, ci înţelepciunea cea prin descoperire dumnezeiască şi continua simţire a harului în noi, întru care strigă: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Şi cum să nu te fericim pe tine, ochiul cel curat al Ortodoxiei, când săpătorii au ajuns la piatra ce acoperea izvorul, iar tu, în timp ce îţi scriai testamentul plecării tale de la noi, le-ai spus lor că sub ea este apa care îi va înveseli. Şi cuvintele tale s-au adeverit! Căci tu ne eşti ajutor şi grabnic păzitor în nevoi iar când strigăm către tine rugăciunile noastre sunt ascultate de iubitoarea ta milostivire, căci te rogi neîncetat pentru noi Prea Sfintei Treimi. Fapt pentru care îţi strigăm acestea:

Bucură-te, că te-ai arătat în vedenie stareţei Ana şi ai hrănit-o dumnezeieşte spre vindecarea ei;

Bucură-te, că în vedenie te-ai arătat împreună cu Părintele tău, care ţi-a spus să o hrăneşti cu hrana vindecării;

Bucură-te, că fiind încă în această viaţă, Dumnezeu te-a arătat împreună Sfânt cu Părintele tău;

Bucură-te, cel ce ai fost Părintele lui Nichifor de la vârsta de 14 ani şi l-ai învăţat tainele lui Dumnezeu;

Bucură-te, că acestui fiu al tău, lui Nichifor, i-ai dat să nu mai aibă aversiune de peştele fript;

Bucură-te, că doar Nichifor te-a îngrijit în neputinţele bolii tale, Sfinte al lui Dumnezeu, pentru nerăutatea sa;

Bucură-te, că Nichifor te-a văzut pe tine, cel întins în pat şi bolnav, rugându-te la patru coţi de podea, stând în aer;

Bucură-te, că stând în harul lui Dumnezeu, ridicat de la pământ, erai numai lumină şi strălucire, o, minunile Tale, Doamne!;

Bucură-te, că Nichifor, fiul duhovnicesc al bătrâneţilor tale, ţi-a spus a doua zi ce a văzut;

Bucură-te, că tu l-ai certat şi i-ai poruncit să nu spună nimănui ceea ce a văzut la tine, Preasfinţite;

Bucură-te, că Dumnezeu nu te-a lăsat pe tine ascuns până la sfârşit şi a arătat puterea Duhului din tine;

Bucură-te, că El a făcut un bun prilej pentru aceasta, cu femeia săracă care avea un copil uscat în mădularele sale;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 9-lea:

Şi în aceasta s-a văzut mila ta şi iubirea ta neţărmurită, Părinte preadrepte! Căci văzând copilul acesta atât de bolnav, această privelişte înfricoşătoare a bolii şi neputinţei lui, deşi tot grav bolnav erai şi tu, ai venit şi l-ai uns pe el din candela Sfintei Muceniţe Marina şi l-ai pus în scaunul tău de odihnă la slujbe şi, o, mari şi preaslăvite sunt minunile Tale, Doamne!, copilul nu numai că s-a făcut sănătos, el, cel atât de bolnav, dar a început să umble şi să se joace prin Biserică ca un copil de 4 ani ce era şi pe el l-ai dat mamei sale, care a cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Şi iarăşi, Părintele nostru cel preabun, când a venit femeia cu copilul ei demonizat, care scuipa nebuneşte, când a dat duhul necurat ochii de tine, l-a aruncat la pământ pe copil şi acesta scrâşnea din dinţi, scuipând şi behăind ca un ţap. Dar tu, certând pe demonul cel rău şi necurat din copil, şi ungându-l pe acesta cu untdelemn din candelă l-ai dat sănătos mamei sale, care s-a bucurat nespus şi s-a veselit pentru aceasta, cântând din toată inima, ca şi noi cei care îţi zicem:

Bucură-te, că pescarul cel lacom, care a vrut să te înşele la preţ, după ce a prins peştele iarăşi l-a pierdut în apă;

Bucură-te, cel ce ai blestemat invidia şi nerecunoştinţa lui, adică pe cele care ne pierd minţile;

Bucură-te, că l-ai vindecat pe Oreste, prietenul tău, care avusese un atac cerebral;

Bucură-te, că tu l-ai vindecat pe Oreste, căruia i se sucise gura şi nu mai putea vorbi;

Bucură-te, că bolnav fiind tu, ai mers în toiag, cu Nichifor, până la el şi pecetluindu-l cu semnul Crucii, Oreste a început să vorbească;

Bucură-te, că nu te precupeţeai pe tine pentru iubirea de aproapele, Părinte, bucuria noastră;

Bucură-te, că Oreste, din acea clipă, până la adormirea ta, ţi-a făcut danii şi binefaceri fără de număr;

Bucură-te, că îl învăţai pe Oreste că minunile sunt ale lui Dumnezeu şi că nu trebuie să îi greşim Lui;

Bucură-te, că tu te arătai ca un prieten iertător celor doi fraţi care te ocărau tot timpul;

Bucură-te, că văzând că ei nu se îndreaptă cu binele şi cu sfătuirea, le-ai dat mărturie despre judecata lui Dumnezeu;

Bucură-te, că unul dintre ei, Damian, te-a împins la pământ şi tu ai căzut dar el temându-se de pedeapsa lui Dumnezeu te-a ridicat în grabă;

Bucură-te, că nu blestem ci iertare a auzit din gura ta, el, cel nemilostiv cu bătrâneţile tale cele preasfinte;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 10-lea:

Pildă preaslăvită ne este nouă viaţa ta, stâlpule cel neclintit al Bisericii, comoara evlaviei şi a vederilor celor înalte, că minunea vieţii tale şi minunile tale cele multe sunt luminarea şi întărirea noastră, a celor ce ne bucurăm în Biserica mântuirii Domnului nostru de minunile cele prea mari ale purtării Sale de grijă. Căci dacă Damian a primit iertare de la tine, pentru fapta lui cea rea, Antes, fratele lui, batjocuri nenumărate a vărsat asupra ta, el, care nu ştia să cânte cu credinţă: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

O, prea marea răbdarea ta şi iertarea ta copleşitoare, Părinte al inimilor noastre! Că Antes îţi striga ţie că eşti făţarnic, fum de paie şi un înşelător al oamenilor, lăfăindu-se în neruşinarea sa cea mare. Şi văzând că el nu insultă numai fiinţa ta, dar şi lucrarea lui Dumnezeu din tine, l-ai blestemat pe el, spre îndreptare, cu râvna lui Elisei, ca să i se umfle pântecele şi să fie şi el un amăgitor, după cum spunea el despre tine. Căci Dumnezeu l-a făcut pe Antes să se îmbolnăvească în patul său deodată şi şi-a dat sufletul din cauza bolii aduse de mânia înfricoşătoare a lui Dumnezeu, fapt pentru care noi îţi zicem ţie, dulceaţa inimii celor credincioşi:

Bucură-te, că tu îndrepţi pe cei smeriţi prin rugăciunile tale şi mustri, spre îndreptare, pe hulitorii evlaviei şi ai sfinţeniei;

Bucură-te, că tu ai arătat că Dumnezeu e preabun dar şi drept, că e preamilostiv dar că  mustră pe cei care nu se îndreaptă nicidecum;

Bucură-te, că Domnul te-a preaslăvit pe tine pe pământ în multe feluri înainte de mutarea ta de la noi;

Bucură-te, că El ţi-a descoperit clipa mutării tale de aici de la noi, la Sfinţii Părinţi ai Bisericii;

Bucură-te, că Domnul a îngăduit o ultimă boală asupra ta, ca să ţi se scurgă din pântece substanţa trupului tău;

Bucură-te, că ai cunoscut neputinţa şi ţintuirea în pat cea de multe zile,  timp în care ţi se topea carnea şi erai mişcat cu mâinile;

Bucură-te, că tu care ai vindecat pe alţii de boli ai fost îngrijit în neputinţele tale de Nichifor, fiul tău cel preaiubit;

Bucură-te, că în această imensă neputinţă, l-ai vindecat pe Nichifor de patima somnului mult;

Bucură-te, că l-ai făcut pe Nichifor să privegheze şi nouă ne spui că somnul şi mâncarea multă sunt piedici pentru suflet;

Bucură-te, că deşi nu te puteai mişca singur şi necesităţile le făceai cu ajutor, Nichifor iarăşi te-a văzut în văzduh, preadumnezeiescule!

Bucură-te, că Dumnezeu, Cel ce ţi-a îngăduit boala, te arăta mai presus de legăturile trupului cu fapta şi cu viaţa ta plină de rugăciune;

Bucură-te, că Nichifor te-a văzut, ca şi prima dată, în văzduh, plin de lumină negrăită;

Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 11-lea:

Şi cum să nu se înspăimânte şi să se cutremure dumnezeieşte de tine, fiul tău întru Domnul, Nichifor, când tu, Părintele celor Sfinţi, întreceai cele ale firii şi te arătai atât de copleşitor asupra neputinţei, când el te îngrijea ca pe un bolnav fără putere şi noaptea te vedea în slavă rugându-te, asemenea celor netrupeşti? Şi cum să se mai îndoiască de sfinţenia ta cea prea mare şi cum să nu te laude cu înfrigurare şi să te iubească dumnezeieşte, când vedea aceste minuni preaslăvite la tine şi cum să nu strige: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Căci de marea minune, Nichifor a obosit deodată şi a adormit puţin şi când s-a trezit te-a văzut pe tine stând în pat şi acoperindu-te singur, tu, cel ce nu te mişcai nicidecum şi aveai nevoie de ajutorul braţelor sale. Cum să nu se minuneze, Dumnezeiescule om? Cum să nu ne minunăm de tine, cel ce ai înfrânt trupul deplin şi l-ai făcut să troneze în el raţiunea ta cea prea luminată de har? Căci harul Duhului Sfânt era din belşug în tine. Şi cum să nu venim astăzi, la prăznuirea ta cea peste an şi să nu îţi strigăm ţie acestea:

Bucură-te, că cel ce ai vindecat pe alţii şi ai învins cu duhul trupul, ai lăsat durerea şi neputinţa să te înveţe cele ale răbdării şi ale smereniei;

Bucură-te, cel ce ai fost slujit cu iubire şi cu curăţie de Fericitul Nichifor, ucenicul bătrâneţilor tale;

Bucură-te, că ne-ai arătat că toate sunt folositoare nouă şi că nimic nu este nemântuitor în viaţa noastră;

Bucură-te, căci după 13 ani de exil la Sfânta Marina ai cerut dezlegarea de trupul tău cel prea muncit ca să fii cu Domnul;

Bucură-te, că ai cerut să fii cu Cel pe care mai presus de toate L-ai iubit şi despre Care ai scris cărţi pline de viaţă veşnică;

Bucură-te, că ţi-ai chemat pe ucenicii tăi iubiţi şi i-ai mângâiat mai înainte de mutarea ta;

Bucură-te, că le-ai spus să nu te plângă fără înţelepciune ci să se bucure ca unii care au nădejde;

Bucură-te, că i-ai uimit pe toţi cu prorocia ta înfricoşătoare, spunându-le lor cele despre mutarea ta şi despre preaslăvirea ta;

Bucură-te, că le-ai spus că în anul al 5-lea al indictionului vor îngropa trupul tău şi tot în al cincilea va şi ieşi din mormânt spre închinare;

Bucură-te, că tu ţi-ai cunoscut, Preacinstite, nu numai clipa adormirii dar şi pe cea a scoaterii din pământ a Sfintelor tale Moaşte;

Bucură-te, că tu ai dat nădejde şi bucurie înfricoşată celor pe care îi mângâiai pentru despărţirea de tine;

Bucură-te, că în ziua adormirii noastre, ţie ne rugăm ca să fii cu noi, şi cu Prea Curata Stăpână şi cu toţi Sfinţii, Părinte;

 Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 12-lea:

Mare e bucuria noastră pentru tine, Părinte al tuturor, că după cum ai zis aşa s-a şi făcut, ca unul care eşti gura Stăpânului şi ne-ai vestit nouă cele ale mântuirii cu mărime de inimă. Căci în ziua pe care de mai înainte o ştiai, pe 12 martie, când ştiai că atunci se va face mutarea ta la cei de sus, la Părinţii Bisericii, te-ai împărtăşit cu Sfintele Taine ale Domnului, după cum ai făcut-o în toate zilele nevoinţelor tale celor preaslăvite şi ai poruncit ucenicilor tăi, să înceapă, de acum să înceapă slujba îngropării tale celei cuvioase, când toţi au strigat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Şi cum toate ale tale sunt preaslăvite, cum toate ale tale, Preafrumosule domn al inimii noastre, sunt pline de slavă, pe când ucenicii tăi, cu lumânări aprinse şi cu lacrimi în ochi te prohodeau ca pe un mort când tu erai viu, tu te-ai rugat puţin cu mâinile tale cele preasfinte ridicate şi făcându-ţi semnul Crucii celei mântuitoare, te-ai adunat în tine cu cinste şi ai spus: „În mâinile Tale, Hristoase Împărate, îmi dau duhul meu!”, ieşind cu bucurie spre întâlnirea cu Dumnezeul inimii tale. Iar noi, cei ce te cinstim ca pe un viu şi ca pe un neadormit păzitor al vieţii noastre şi al credinţei Bisericii, îţi strigăm, bucuria noastră, unele ca acestea:

Bucură-te, Dreptule între Drepţi, Teologul Teologilor, Mucenicule cel sfinţit, Mărturisitorule şi Dascălule al Bisericii;

Bucură-te, că atunci când ai prorocit, în 1052, Sfintele tale Moaşte, pline de tot harul şi de toată mireasma, au fost scoase din mormânt;

Bucură-te, că hainele tale miroseau a mir de mult preţ şi produceau voioşie şi veselie duhovnicească;

Bucură-te, că pe Sfântul Nichita, cel ce a povestit viaţa ta, l-ai văzut ca pe tine însuţi şi lui i-ai spus tainele tale;

Bucură-te, că după 16 ani de la adormirea ta i-ai apărut în vedenie lui Nichita şi i-ai spus să scrie viaţa ta şi să publice scrierile tale;

Bucură-te, că te-ai arătat lui iarăşi în vedenie ca un împărat slăvit şi i-ai spus că te-a odihnit pe tine prin scrierile şi munca sa pentru el;

Bucură-te, că ne-ai arătat că Sfinţii se bucură şi se veselesc de cărţile şi de cântările noastre pentru ei;

Bucură-te, că Nichita ţi-a aşezat în cărţi cuvintele tale şi ni le-a dat nouă şi ne bucurăm de ele până astăzi;

Bucură-te, că ai mustrat pe preotul care se îndoia de sfinţenia ta cu uscarea mâinii şi el s-a vindecat prin ungerea cu ulei de la candela ta;

Bucură-te, că pe monahul Ignatie l-ai înfricoşat prin focul ce l-a văzut în icoana ta şi pe Manase l-ai vindecat prin uleiul candelei tale de constipaţie;

Bucură-te, că Fericitului Filotei Zăvorâtul i-ai dat darul înfrânării, iar Ioan te-a văzut cum îl sfătuiai pe Nichita să scrie despre tine;

Bucură-te, că cel ce fură icoana ta se demonizează dar tot tu îl vindeci şi pe el, bucuria tuturor celor necăjiţi;

 Bucură-te, Sfinte Simeoane, râvna cea dumnezeiască a ortodocşilor!

*

Condacul al 13-lea:

O, mari şi prea mari sunt minunile şi faptele tale, Dumnezeiescule Părinte al ortodocşilor şi cine le poate spune pe toate ale tale? Căci noi ne plecăm măreţiei tale şi slăvim Începătoarea de viaţă Treime pentru iconomia vieţii tale şi ne rugăm cu fierbinţeala inimii, ca să ne ajuţi pe noi în tot gândul, fapta şi cuvântul, să ne curăţeşti prin rugăciunile tale, să ne alini suferinţele şi necazurile noastre cele multe şi să ne umpli de lumina lui Dumnezeu prin mijlocirile tale, pe noi, cei care te pomenim pe tine cu evlavie şi strigăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Acest condac se zice de trei ori. Apoi se zice iarăşi Icosul întâi: Odraslă ai fost Sfinte Simeoane unor părinţi de bun neam…şi Condacul întâi: Veniţi să ne bucurăm cu bucurie dumnezeiască de Teologul Bisericii lui Hristos…

*

Apoi se citeşte rugăciunea aceasta:

Rugăciune de obşte către Sfântul Simeon Noul Teolog[2] 

Preadumnezeiescule Părinte al nostru şi Teologule cel preaslăvit al Bisericii, Sfinte Simeoane, Părintele nostru, cel ce ştii neputinţa noastră cea prea mare dar şi dorul nostru după curăţie şi sfinţenie, alină viaţa noastră şi o înfrumuseţează cu rugăciunile tale, ca să avem viaţă întru noi şi să ne bucurăm de milostivirea Stăpânului.

Căci tu eşti puternic rugător în faţa Prea Sfintei Treimi pentru tot omul care îşi vede păcatele sale şi vine cu căinţă la tine şi îţi cere ajutorul.

Tu ajuţi pe cei ce sunt în necazuri şi în neorânduială, pe cei cuprinşi de ispite şi de patimi şi pe toţi îi izbăveşti de demonii pe care i-ai înfrânt desăvârşit toată viaţa.

Ai milă şi de noi, Sfinte al lui Dumnezeu şi nu ne lăsa singuri şi ne izbăveşte şi acum şi la sfârşitul vieţii noastre de demonii cei prea răi şi vicleni, pentru ca să mergem la Stăpânul cu pace şi să Îl găsim  milostiv nouă păcătoşilor.

Şi aşa, bucurându-ne şi veselindu-ne dumnezeieşte, să strigăm în veci Treimii celei deofiinţă cântare de bucurie, căci tu ne-ai fost mijlocitor nouă şi apărător întru toate. Amin.


[1] Am scris acest acatist între 23-26 mai 2007 într-un mod minunat şi cu mult har.

[2] Rugăciune făcută pe 27 mai 2007, de praznicul Pogorârii Sfântului Duh.

Did you like this? Share it:

Previous

The Discretion of Eyes or About How to Look Beautiful

Next

A 60-a zi pentru România

4 Comments

  1. Ana-Maria

    Dumnezeiesc scris! Mi-au dat lacrimile citindu-l, mulțumim din adâncul sufletului, Părinte!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Mă bucur mult că vă place, doamnă Ana-Maria! Și când Dumnezeu binecuvintează ne umple de simțiri dumnezeiești. Vă doresc numai bine!

  2. Anastasia L.

    Sărut mâna, Părinte. Am citit și eu aseară acatistul Sfântului Grigorie Palama și azi dimineață pe al dvs, al Sfântului Simeon Noul Teolog, înainte să plec la Biserică, și bine am făcut pentru că m-am umplut de umilință și de bucurie harică. Mulțumim mult, Doamne ajută!

    • Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

      Mă bucur, doamnă Anastasia, că ați făcut acest lucru, iar umilința și bucuria duhovnicească sunt darul lui Dumnezeu. Date celor care cinstesc lucrurile făcute în slava Lui și cu ajutorul Său. Vă doresc numai bine și să fiți mereu bucuroasă!

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén