Iubirea te costă

Muzi v nadeji [2011], un film ceh…în traducere: Bărbați care nădăjduiesc/ așteaptă (titlu eufemistic)…tratează tema iubirilor paralele…în care soții se înșală reciproc…dar dragostea lor prosperă.

Adică, după ce sunt suspicionați de către soțiile lor…că ar avea pe alta…încep să facă cadouri, cadouri scumpe…și să fie buni în pat.

Soția în vârstă…dorea o geantă…o geantă scumpă…

O cere…o primește de la soțul infidel…Dar când, entuziasmată de cadou, pleacă fericită acasă…e călcată de o mașină…pentru că fericirea o făcuse…neatentă

Soțul devine depresiv.

Îi simte lipsa…

Însă laleaua galbenă de la cruce…îl duce la amantul soției decedate: un orb cu „farmec”.

*

Prima concluzie: toată lumea e egoistă, vrea să fie iubită…dar nu să fie și fidelă.

Și femeile și bărbații din film aveau vieți duble.

Și de la sexul la întâmplare…s-a ajuns la graviditate…viitorii copii neavând parte de niciun „paradis” din partea părinților.

*

Când și cum se ideologizează dragostea?

Când se încearcă să se explice din afară, fără să o cunoști…și prin sublinierea faptului că relațiile reale nu există.

Dacă oricine e prezumat ca infidel…de unde dragoste?

Iar dacă sexul e toată dragostea…cât durează relația?

Iar dacă relație înseamnă iad, nefericire, stres…cum te mai duci spre o asemenea perspectivă de căsătorie?

*

Filmul la care am făcut referire a fost o pledoarie pentru disoluția familiei…chiar dacă s-a terminat cu două femei cu burta mare.

Pentru că familia nu avea nicio amprentă religioasă sau comunitară.

Familia era egoism în doi…și egoism de egoism.

Este o pledoarie pentru carnal, pentru poftă, pentru dezmăț…dar nu pentru coerență, nu pentru principii, nu pentru stabilitate.

*

Familia este însă stabilitate.

Certurile/ neînțelegerile/ disensiunile reale ale unei familii reale sunt pentru stabilitate…și nu pentru evadare.

Certurile între soți sunt pentru clarificarea dragostei și nu pentru negarea ei.

*

Femeile din film doreau…atenție

Și cele din viața reală doresc acest lucru.

Nu mai puțin bărbații…

Regretele sunt tardive.

Trebuie să spui când e fierul cald…când apare problema, neînțelegerea…

Delăsarea și nu cadoul e semn de anormalitate.

Cadoul e inimă.

Delăsarea, apatia, desconsiderarea celuilalt e murdărie în casă.

Și dacă lași praful peste obiecte…se face stratul mare…

Trendul nu te face potent

Încă din 2007 am înțeles că înflăcărarea multora pentru blog e doar din cauza trendului…din cauza faptului că scriu și alții…nu pentru că oamenii, cu toții, pot și au ce spune.

Căci pentru online trebuie să fii creație în mișcare continuă…cu multe resurse în spate…și capabil de a te adapta continuu la situații, de a iniția continuu proiecte, discuții, de a problematiza…

Dacă nu poți, nu ai chef și nici nu te dedici…te lași, că n-ai ce face…

Consumul de timp și de energie este imens.

Însă, cu timpul, nu s-au lăsat de scris numai nechemații…ci și cei care pot ceva…dar nu vor să facă la nesfârșit pe gratis

Sau au lăsat totul baltă cei care au înțeles…că li se vede caracterul, lipsa de maniere, de cultură, de trăiri, de conștiință…

Una e să scrii un articol la două luni, să îl corectezi cu grijă…să ni-ni-ni-ni…îl mai citesc încă trei…și îl publici…și alta e să te consumi pe fiecare zi în câteva, să răspunzi la întrebări, să întreții onlineul, să îl plătești, să îl publicitezi, să îl ții…atractiv

La editură…îți pregătesc textul alții…dacă tu scrii cam prost

Însă aici totul e…piftie făcută în casă

Cum o faci…așa ți se duce renumele…

*

Acum depinde și cine te citește

Verginica înțelege ca la zece ani, Costel ca la 34, profesorul V. ca la 56…

Poți să citești…și să pleci cu paiul în gură…sau să pleci cu mintea înfrumusețată

*

Numai că trebuie să ai ce citi.

Să fie unul care să se scrie pentru tine…în timp ce ție ți se rupe de el…dar te lauzi cu gândurile lui…sau gândurile lui…ți se par a fi gândurile tale…

*

Ha-ha-ha…să facem și noi că ne facem blog!

Vin, îmi fură ideile, până și formatul de blog, vorbesc ca tine, pun probleme inițiate de tine…dar nu vorbesc niciodată despre tine.

Ești un tabuu…când vine vorba de vorbit despre tine…dar nu și când ești furat ideatic.

*

Cei care nu au curajul să își facă blog…au înțeles că sunt foarte puțin în stare de așa ceva. Adică nu au vocație de editor.

Editorul online scrie rapid…pentru că gândește în timpi scurți.

Și ca să gândești concis…trebuie să fi citit foarte mult…și să fii foarte dezghețat la minte și foarte sociabil…într-atât de mult încât limbajul să fie o ruladă nesfârșită

*

Dacă n-ai experiență?!!!

Păi până acum unde ai trăit…în vis?

Ce înseamnă să n-ai experiență de viață…dacă ai 30, 40, 60?

Aaaaa…, ți se pare că ești banal, că ești prost, că n-ai priză la public…

Și ce dacă?

Dacă vrei să scrii…scrii…

Însă dacă nu vrei să scrii…nu vrei să înveți să scrii

Îți place somnul ideologic…ăla în care mațul plin pare inteligență.

*

Da, blogul și-a ieșit din trend!

Au început să se închidă precum buticurile.

Blogul de suc, cel de izmene, ha-ha-haurile, știrile de cârpă, mâzgăliturile se închid.

Da, foarte bine!

Nici nu trebuiau deschise…

Trendul le-a înmulțit ca ciupercile…și lipsa de potență/ de putere creatoare le lasă în paragină.

Probabil a înțeles tocmai la sfârșit și WordPress și Blogpost și Trilulilu și Hi5 și o mie de alte locații…că creația solidă nu se face niciodată cu masa…cu stadionul de oameni…ci doar cu câțiva.

Dacă nu îi încurajezi pe cei puțini…pe cei care dovedesc în timp record că sunt lideri la creație și nu îi lași să întrețină și să dinamizeze o platformă mondială…mai devreme sau mai târziu ajunge o ruină…pentru că nu are vectori de creștere exponențială.

Ce este You Tubul la ora actuală sau WordPressul decât niște hectare de vechituri, în care măreția e căutată cu lupa?

Ce a ajuns onlineul, în general, decât un container cu deșeuri…în care diamantele sclipesc pe ici pe colo…și parcă îți e teamă să le constați prezența?

*

Da, da, să punem poze cu noi de la Botez, de la moț, de la strângerea cu ușa…de când am dat eu cu piciorul în geam, de când am flegmat eu pe peretele de la școală…

Se înmulțesc banalitățile, cu alte cuvinte, și totul devine irespirabil

*

Locurile respirabile însă din online…sunt cele construite cu sârg, cu har și cu multă inteligență.

Indiferența ca creație sau teribilismul ca online sunt…garbage.

Numai că multora le place…gunoiul…

Se regăsesc în el…

Didahiile [diortosire], p. 24-27

Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul

Didahiile

*

Text diortosit și note

de

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

***

Ediția diortosită:

[Sfântul] Antim Ivireanul, Opere, ed. crit. și studiu introd. de Gabriel Ștrempel, Ed. Minerva, București, 1972.

***

Paginile 1-8, 8-12, 12-16, 16-20, 20-24.

***

Astăzi aceasta se mută de pe pământ la cer.

Lasă întristarea și se duce la bucurie.

Le lasă pe cele de jos și le primește pe cele de sus.

Le lasă pe cele stricăcioase și le câștigă pe cele nemuritoare și veșnice.

Astăzi își dă preasfântul ei suflet în mâinile Fiului său…și cu cântări îngerești și apostolice se petrece/ e dus cinstitul ei trup, în satul Ghethsimani, spre îngropare.

Astăzi cerul își întinde sânurile/ brațele sale și o primește pe aceea care a născut pe Acela pe care nu-L încape toată/ întreaga zidire.

Astăzi se minunează toate Puterile cerești, zicând una către alta: cine este aceasta care se suie din pustiu, adică de pe pământ la cer?

Cine este aceasta care se ivește/ se arată ca zorile, e frumoasă ca luna și aleasă ca soarele?

Cine este aceasta care se suie de pe pământ în cer, albită, înflorită, întru care nu este hulă/ pată/ întinare?

Și Cetele cele îngerești spun una către alta: „Ridicați porțile voastre și cu cântări de laudă o primiți pe Împărăteasa cerului și a pământului! Căci ea vine să locuiască de-a dreapta Împăratului Dumnezeu”.

[Și ea este] cu îmbrăcăminte de aur îmbrăcată[1], împistrită/ împodobită [Ps. 44, 11], așa după cum a spus David.

Căci aceasta este aceea care a împăcat cerul cu pământul și pe Dumnezeu cu omul. Aceasta este bucuria celor Drepți și nădejdea celor păcătoși.

Așadar, pe aceasta și noi, cu toții, trebuie să o cântăm și să o lăudăm cu dragoste, cu cucerie/ cu cucernicie [și] cu inimă curată.

[Să o lăudăm] ca pe Maica lui Dumnezeu.

Și cu bucurie sufletească să prăznuim adormirea ei.

Căci, o, Maică Fecioară, acest norod/ popor ce stă înaintea măririi-tale/ slavei tale, văzând înălțimea curăției tale și cunoscându-și ei nevrednicia și smerenia lor, nu îndrăznesc, fără de/ un mijlocitor, ca să-ți aducă căzuta/ cuvenita închinăciune și mulțumire, pentru multele binefaceri [făcute de tine în viața lor] și să se roage ca să te milostivești asupra lor/ față de ei.

Pentru aceea eu, nevrednicul, și mult păcătosul robul tău, fiindu-le tată/ părinte sufletesc, rânduit[2] de Fiul tău, prin mijlocirea mea ei se roagă cu toții, cu căldură, dintru adâncul inimii.

Și spun [către tine]: „Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor bătuți de valurile păcatelor, caută asupra norodului/ poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne mântuiește de vicleșugurile diavolului.

Căci ne-au împresurat/ înconjurat scârbele, nevoile, răutățile și necazurile.

Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim.

Nu te îndepărta de noi[3], că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim, ca prin rugăciunile tale cele preaputernice și nebiruite, să îmblânzești pe Fiul tău asupra noastră, ca [El] să-Și întoarcă mila Sa cea bogată spre noi.

Și încă/ tot la fel roagă-L cu căldură ca să dea putere, dintru înălțimea locașului Său, și prealuminatului nostru domn. [Căci pe acesta] pronia Sa/ purtarea Sa de grijă l-a ales și l-a pus peste acest norod/ popor.

[Pentru] ca să poată chivernisi/ conduce/ administra cu înțelepciune întreaga turmă ce i s-a încredințat, întru mulți ani luminați, cu sănătate fericită, pentru ca să o apere de lupii cei văzuți și de cei nevăzuți.

[Și, totodată], să păzească și această întreagă boierime cinstită de toate primejdiile și de toate vicleșugurile vicleanului. Să le dea dragoste, uniciune/ unitate, spor și ajutor întru toate.

Și să ne învrednicească pe toți de obște/ deopotrivă ca să petrecem toată viața noastră cinstită, curată și fără de prihană.

Ca și cu o gură și cu o inimă să-L mărim pe El de-a pururea iar ție să îți zicem: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har! Domnul este cu tine”. [Amin].

 ***

Cuvânt de învățătură la Duminica Vameșului

Pofta cea mare și dragostea cea curată sau, mai bine-zis, datoria cea părintească pe care o am față de dragostea voastră m-a îndemnat astăzi de am venit aici…pentru ca să vă cercetăm duhovnicește.

[Asta] de vreme/ atâta timp cât Dumnezeu m-a rânduit, pe mine, nevrednicul, să vă fiu păstor și părinte sufletesc. Și învățător pentru lucrurile care vă sunt de folos la mântuirea sufletelor voastre.


[1] Fiind îmbrăcată în slava lui Dumnezeu…în aurul slavei lui Dumnezeu.

[2] Ales și hirotonit de El.

[3] În ediția de față avem o eroare de scriere…pentru că textul era: „Nu te îndura de noi”. Adică tocmai o non-rugăciune, o anulare a rugăciunii.

Fatalism de duzină

Auzi cu neplăcere: Noi – ca braziiromânul are șapte viețica la noi, la nimenea…la noi, în Românica…, etc.

Am început…sau unii au început…să vorbească numai în termeni flegmatici sau în expresii autopersiflante

De fapt, autopersiflarea nu-i privește direct, deși pare doar că îi înglobează…dar nu se simt atinși.

E un mod fals de a spune că te…autopersiflezi…când îți bați joc de toată țara în care trăiești.

Cred că începe să devină din ce în ce mai evident că datul cu tifla la adresa prea gonflatei mândrii naționale (în comparație cu câtă există în realitate) nu rezolva problemele grave ale oamenilor.

Dacă toate lucrurile ar merge ca pe roate, aș înțelege să mai faci și câte o glumă…de relaxare, de bună dispoziție. Dar a te flagela singur toată ziua, fără vreun rezultat, e semn de rămânere în prostie

Însă românii nu sunt (care sunt) leneși astăzi pentru că așa au fost și acum trei sute de ani. Nu sunt (care sunt) corupți astăzi, pentru că așa au fost dacii și romanii. Sau din vina fanarioților.

Nu…ci sunt pentru că vor.

Își cunosc prea puțin istoria, pentru ca să o imite.

A crede în tot felul de vicii străvechi, care ne-ar bântui ca fantomele, fără ca noi să le putem face față, e chiar…o superstiție…un fatalism incongruent cu raționalitatea pretinsă a personajelor care îl emit.

Românii trebuie să înceteze să se mai uite în toate părțile, fie în istorie, fie în toate punctele cardinale, pentru a-și găsi justificări penibile.

Să înceteze să-și mai înjure morții și țara…ori de câte ori nu sunt în stare să facă ce trebuie.

Suntem…cinic de eroici…în discursuri.

Mai greu e cu demonstrarea profesionalismului, a bunei cuviințe și a intențiilor salvatoare.

Ce se întâmplă acum, se întâmplă pentru că ei înșiși, foarte stăpâni pe soarta lor, poate cum n-au fost de multe ori în istorie, au permis, de douăzeci de ani încoace, și permit mai departe.

Românica…nu există…sau ea e doar modul în care te autominimalizezi

Există români jalnici, indiferent dacă sunt minoritari sau majoritari, pentru că așa vor ei să fie

Și nu…nu cred că suntem nici măcar fataliști

Doar căutăm scuze penibile.

Lucruri care nu se leagă

În ianuarie și februarie 2012, pe geruri și zăpezi imense…media românească centrală (televiziuni și ziare) a mediatizat protestele din Piața Universității…și din țară…și din diaspora…

Dar nu în mod profesionist, calificat…Adică să urmărească, cu lux de amănunte, subiectul aflat în derulare.

Fapt pentru care nu a existat niciun jurnalist trimis în Piață, care, ca Monica Tripon la Făclia de Cluj…să facă un sumar al zilei.

Adică să știm și noi, cu toții, din România și români plecați prin lume: astăzi au fost 100 în Piața Universității, au strigat asta și asta, câteva poze, câteva file audio și video.

Era prea mult o persoană, un ziar, o televiziune pentru acest lucru…dacă considerăm protestele…nevoia noastră de salvare națională?

*

USL e uniunea politică cea mai dorită la ora actuală…

Cota ei de încredere e mare…dar și greșelile de comunicare îi sunt mari.

Iar ceea ce a făcut Victor Ponta, când a confundat, la investitură, cultura premierului cu sistemul în care acesta activează politic…a făcut aseară Mihai Gâdea, fâstâcindu-se în fața unui om venit să manipuleze…el, ca jurnalist, având la îndemână toată garderoba de injustiții a actualei guvernări.

Însă dacă USL dorește la guvernare…nu trebuie să mai vorbească ca și când s-ar afla la guvernare…

Trebuie să sublinieze, în mod tăios, realitățile negre ale guvernării de față…și să nu schimbe tonul.

Tonul ți-l schimbi când ajungi să conduci…nu când ești față în față cu un sistem care deșertifică România.

*

Sondajele de opinie se schimbă imediat…dacă te decredibilizezi.

Mihai Gâdea a reușit aseară performanța neplăcută de a sări în sus…înainte de a fi ales.

A fost placid…cu cineva veninos…cum a fost și Mircea Geoană față în față cu Traian Băsescu în ultima confruntare.

Însă nu poți fi omenos…într-o discuție cu un reprezentant al unei puteri discreționare! În discuția de aseară nu persoana, erudiția, ochelarii lui Ungureanu trebuiau să conteze…ci ceea ce face el ca parte dintr-un sistem care ne oprimă viețile.

Da, Ungureanu poate fi cult, deștept, manierat…

Dar când e vorba să ai o relație personală cu el.

Însă el, ca și Meleșcanu, nu mai au credibilitate personală…atâta timp cât sunt parte componentă dintr-un sistem care mitraliază România.

*

Dacă politica sau media sunt înțelese ca interese strict personale…e de înțeles.

Dar tu, USL, care lupți mereu și ești de partea protestatarilor și tu, Antena 3, care faci zi de zi emisiuni despre corupția Puterii…cum vă permiteți, în puncte cheie, să dați cu stângul în dreptul, adică să vă referiți la persoane și nu la impactul lor în viața noastră?

Nu trebuia să conteze Ungureanu ca istoric, om, tată, soț, scriitor…ci el ca factor de decizie.

Și el, Ungureanu, de data asta…e de partea greșită a baricadei…

Dacă nu uitai acest lucru…și te numeai Ponta sau Gâdea…făceai ce trebuie.

Pentru că Antonescu, Ponta, Gâdea, Badea sunt nume de care românii își leagă speranțele…speranțele de mai bine…Iar dacă lumea începe să vă huiduie și pe voi…ajungem cu totul în disoluție

*

Ce nu se leagă?

Nu se leagă mediatizarea de ore a trăgătorului de la Perla cu lipsa unui jurnal al protestelor din Piața Universității.

Nu se leagă campania anti-PDL cu discuțiile față în față cu reprezentanți ai Puterii.

Nu se leagă o mie de emisiuni anti-Putere…cu una în care aplauzi Puterea…când reprezentantul ei vine să ne mintă frenetic.

*

Cred că cei din piețe, protestatarii, fac totul…ca la revoluție…și noi, majoritatea, venim și băgăm în traistă. Și din partea noastră nu primesc nici măcar atât: să se știe cine sunt, ce vor și cât se dăruie pentru țelul lor.

*

Suntem complici la faptul…de-a merge tot așa?

Nu ne pasă decât pe marginea gropii?

Sermon on the 3rd Sunday of Great Lent [2012]

My Beloved,

Our joy is one crucified! For that the joy lies beyond the death for sin. For our life is the glory of God, that makes us to live the imperishable joy.

And today’s Gospel [Mark 8, 34-38; 9, 1] talks about the following of Christ as about an assumption of the Cross, namely of sufferings of all kinds.

Therefore our joy is one crucified: because we get to enjoy only endured the cross. And our own existence is our cross.

The motive for that, we must not to desire suffering…but to accept that all life is a gift of God.

For that not only suffering is exhausting but and happiness. We die and from much joy not only of solitude.

So that, to accept life as it is…means to want to see the things in their relations profound with God.

What teaches me God, if I look at people on the street? Let me see, what I learn from this book? What happens, if I stand and look carefully?

And we come to see that any understanding is painful because any understanding is a fact of life. And until martyrdom and a disfiguring death, we must go through bearing the rigors of the day.

And nervousness, tooth pain, sounds crazy, anxiety and lack of fulfillment make part of cross of our life.

But and sins make part of our cross. Their consequences and repentance as a result of sin are the cross. Everything we do to be full of grace is part of the cross.

But the cross, above all, is love for God (v. 34). For that the staying with God means a deep dissociation of bad, of sin

A dissociation of evil which means a flow of grace.

In the 38th verse, the Lord talks about shame…About the fact of you ashamed to speak what is right. And all here, He shows adultery as an emblem of corrupt social life.

Therefore the lies, the dissimulation, the tergiversation of the truth’s finding are stultifications of the cross.

And the adultery begins in the heart…and has many forms…all means distance of someone…for someone…

The interior distance to God means sin. For that the sin is a fall out of love…and not an indifferent violation of law.

And therefore the world is depraved and sinful: for that does not anything to get out of this decadent state.

The last verse [9, 1] talks about our life’s purpose: the sight of God. For if we do not have the vision of God in this life, if we do not know Him from here…to whom are we going?

Therefore the cross is a seer of God, for that this leads us to Him.

And being placed in the middle of lent this Sunday, it tells us that theology is ascetic because it’s everyday life.

We are going to the Lord’s Cross…but we are living our own cross

And without this ascetic bearing of the cross, for us His Passions are a show and not a personal transfiguration.

Only that in Church’s liturgical trajectory, the personal cross is the key to the understanding of His Passions.

By fasting and prayer, prostrations and tears, we do not things that do not change us. But, contrariwise: every act of our repentance is a healing, is a beautifying of our being.

Therefore this fast is like a cleaning of spring. Through it we make cleaning into us.

A cleaning so important that are no terms of comparison. For that comes joy once with it…and this joy is imperishable. Amen.

A 62-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 61 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi.

  • Cristian Tudor Popescu (Gândul): linia în limba maghiară de la UMF Târgu Mureș va duce „la crearea în România a unui circuit etnic închis în materie de sănătate şi boală, viaţă şi moarte. Şi asta pe banii statului român”. Acceptarea acestui moft UDMRist de către PDL este „o nouă umilire a românilor în propria lor ţară”.
  • Convivialitatea nesinceră a premierului Ungureanu din interviul de aseară, cu Mihai Gâdea…laudele sale excesive la adresa lui Victor Ponta…alte astfel de artificii de imagine…reprezintă doar încercarea Puterii de a rămâne în funcțieSărăcirea României și, implicit, nervozitatea ei continuă…Iar pe noi ne interesează cum trăiesc românii…și mai puțin demagogia politicianistă.
  • Adrian Năstase: „Actuala putere încearcă să vândă un fals discurs ideologic. În spatele lui, se ascund interese private pecuniare. Cazul neregulilor privind despăgubirile pentru proprietățile confiscate  este doar unul dintre exemple. Acelaşi sentiment de alienare îl regăsim şi în relaţia dintre oameni. Societatea a devenit mult prea violentă, iar sentimentul de nesiguranţă s-a acutizat.  Societatea românească pare că şi-a pierdut busola. În acest moment plutim în derivă, iar apele nu sunt deloc limpezi. Tot mai mulţi români – aproape 9 milioane conform Eurostat –  trăiesc de pe o zi pe alta. Societatea românească – în întregul său – trăieşte de pe o zi pe alta, hrănindu-se din scandaluri, oferite continuu de actuala putere”.
  • Cristian Preda: „Atâta vreme cât USL va îmbrățișa ideea că politica trebuie făcută în conferințe de presă și în studiouri tv, nu în Parlament, credibilitatea politică a acestei alianțe e zero”. Sondajele sunt de altă părere: spre zero tinde Puterea!…Nu politicienii între ei își stabilesc valoarea…ci electoratul. Politicienii trebuie să dovedească faptul că pot să facă ceva…pentru cei care i-au ales.
  • Iulian Leca (Vox Publica): „MRU a demonstrat ca pus fata in fata cu un reprezentant al Puterii, postul Antena 3 ramane mut si da in balbaiala. E usor sa injuri in lipsa, dar cand trebuie sa combati cu argumente, rational si cu dovezi, uite ca faci figura tampa. Si cam atat despre rostul vizitei la A3 si dorinta de dialog a premierului si cu cealalta parte a clasei politice. Lui Ungureanu nu i-a fost greu sa-l hipnotizeze pe Gadea. Daca managerul – realizator ar fi fost mai bine pregatit, ar fi avut verb, ceva cultura si un dram de inspiratie, l-ar fi putut contra pe fostul sef SIE. Macar o data, de dragul onoarei. Desi reconfortant pe alocuri, spectacolul a fost trist si jenant”.
  • Idem: „modul in care istoricul i-a administrat lectia e la fel de gaunos. Memorabila e faza in care istoricul nu vedea nicio legatura de cauzalitate intre…absolut nimic. Care revolte, ce demisie, de unde numirea mea, ce legatura am eu cu lumea asta in general? Efectul mimarii acestei tabula rasa asupra lui Gadea a fost coplesitor”.
  • Idem: „schimbarea de discurs [a premierului] se dovedeste a fi o simpla pastisa a supremului reevaluator al politicii romanesti. O replica nereusita, insotita de un rictus afisat cu mult prea mult tupeu din prima”.
  • George Lăcătuș: „Senzatia asta am avut-o aseara, cand am urmarit interviul de la A3: ca elevul Mihai Gadea a fost scos la tabla de catre profesorul MRU. Discutia despre logica, silogism, salutar, genitiv, pluralul cuvantului Iasi e elocventa. S-a vazut clar ca Gadea a fost prins in off-side si ca se chinuia din rasputeri sa para inteligent. Una peste alta, intrebarile lui Gadea mi s-au parut fade”.
  • Claudiu Crăciun (Vox Publica): „Piaţa Universităţii e o stare de spirit, e o atitudine, e o energie. Nu poţi să o pui la masă. Nu poţi să o curtezi, nu poţi să o intimidezi. O respecţi sau nu. În acest caz, guvernul, preşedintele Traian Băsescu, premierul Mihai Răzvan Ungureanu nu o fac. Nu mă voi duce. Nu o voi onora. Nu îmi doresc să merg la Palatul Victoria pentru că ar înseamna să-l recunosc. Cum putem dialoga când în fiecare zi ni se pune pumnul în gură, când suntem întâmpinaţi cu cinism şi cu persiflare? Cum se poate dialoga când nemulţumirile principale ale oamenilor din stradă se lovesc de hotărârea premierului şi a preşedintelui de a continua politici dezastruoase pentru societate şi de a întâmpina manifestările cetăţeneşti cu instrumente represive? Noi dialogăm în fiecare zi prin gesturi, prin acţiuni. La fel o fac şi guvernanţii prin intimidare, abuz şi teamă faţă de cetăţeni!”.
  • Idem (Jurnalul Național): „Revendicarea principală, şi anume demisia lui Traian Băsescu, nu s-a îndeplinit. Pe lângă aceasta, s-au dezvoltat în aceste luni, prin proteste, gesturi, comunicare şi solidaritate, idei care privesc felul în care societatea şi politica sunt organizate. Băsescu şi acum M.R. Ungu­reanu sunt vârfurile de lance ale unui sistem corupt, a cărui putere se bazează în primul rând pe apatia cetăţenilor, dar şi pe capturarea instituţiilor statului de către grupuri private, fie că discutăm despre reţele clientelare de partid sau de reţele de afaceri. Cetăţenii s-au îndepărtat de politică şi permit astfel gestionarea acesteia nu în interes public, ci în interes privat. Piaţa Universităţii, mai presus de orice, îşi propune să micşoreze această distanţă şi să implice cetăţenii în viaţa socială şi politică”.
  • Idem: „Politicienii ne ignoră acum. Suntem incomozi pentru toţi. «Cium­pa­la­cii» este o denumire autoironică. În spatele numelui ştim bine cine sun­tem. Mulţi oameni oneşti, mulţi edu­caţi. Toţi însă au obosit să aştepte şi acţionează direct. Prin protest. Dacă vii în orice seară la Universitate, găseşti oameni cu mai multe diplome, masterale şi doctorale decât în Guvernul României. Nu este o lipsă de modestie, ci o constatare sociologică”.
  • Idem: „Jandarmeria este o instituţie represivă care opreşte prin violenţă exercitarea liberă a drepturilor constituţionale. Ro­mâ­nia este o societate guvernată prin frică şi intimidare. Dar nu o vom lăsa aşa”.
  • Idem: „Vrem schimbare profundă în Ro­mânia. Transparenţă şi participare la toate nivelurile. Limitarea con­cen­tră­rii puterii la nivel central şi local. Partide numeroase şi credibile care să poată obţină susţinerea cetăţenilor. ONG-uri, sindicate şi patronate deschise şi performante. O societate eliberată de corupţie şi teamă, în care avansezi pe baza meritului şi nu cu ajutorul familiilor şi patronilor/sponsorilor. O societate optimistă, inovatoare şi raţională. Una a solidarităţii, cooperării şi educaţiei, responsabilă în relaţia cu mediul înconjurător. Acestea sunt aşteptările mele. Nu ştiu dacă şi ale Pieţei. Dar în multe ocazii am rezonat cu colegii de protest pentru idei asemănătoare”.
  • Victor Ciutacu îl apară în stil băsist pe Mihai Gâdea în articolul de față, adică apelând la truisme și sofisme…în loc să admită, ca și în cazul lui Ponta, că acesta a fost excedatde situație sau, mai pe scurt, s-a fâstâcit în mod inexplicabil…Că nu s-a comportat coerent cu formatul vehemenței de până acum. Dacă Ungureanu era laureat de Nobel sau la bilanțul a 60 de ani de carieră academică…interviul era punere în relief a intervievatului. Aseară, premierul a fost doar urmașul și continuatorul lui Emil Boc…și nu „o persoană agreabilă”. A fost cel pe care alaltăieri, acum 10 zile, acum 30 de zile…a fost și este nociv, împreună cu tot sistemul din spatele lui, pentru România. Ratingul „mare” se datorează…doar „așteptărilor foarte mari”…Și dacă Antena 3 o tot dă cu morții de la coafor și poșetele lui Udrea…dar nu transmite și nu scrie pe bloguri despre protestatari, despre realele probleme ale României…poate să îl aibă și mic…sau foarte mic…ca ratingul lui T. Băsescu.
  • În 3 luni de proteste…pastorul baptist nu a avut deloc sânge românesc prin vene, nu i-a palpitat inima pentru popor…dar a auzit că e rost de cancan…și și-a făcut timp de-o remarcă…în timp ce soția-i e la spital…Cum s-o numi caracterul la baptiști…de seamănă atât de mult cu zeama de varză împuțită?
  • Jurnalul Național, 17. 29, cameră web:

  • Sunt + 12 grade Celsius la București.
  • Val Vâlcu: „Îmi pare rău că n-am rezistat la toată Sinteza Zilei, să-l ascult pe MRU, dar mi se pare prea plictisitor ca să mă uit la o reluare. Om fi vreo doi-trei care îi putem spune domnului profesor: ”Vă rugăm să ne scuzați, adormim când divagați!””.
  • Împreună cu Crin Antonescu…Mihai Gâdea și-a regăsit glasul.
  • Crin Antonescu: am parte și de câte trei editoriale în Evenimentul zilei…dar care nu mă flatează. 21. 53/ mulți ziariști fac propagandă astăzi…și nu scriu despre ce se petrece în România/ e nefiresc, neobișnuit și fără precedent ca un om de la un serviciu secret să fi devenit premier. 22. 03/ premierul de acum nu are reprezentativitate democratică/ pentru cine însă lucrează prim-ministrul și pe cine reprezintă? / trebuie judecați cei care nu au redat banii oamenilor înapoi/ impozitul forfetar a fost „un criminal în serie”, care a ucis peste 200.000 de firme. 22. 23/ luni, pe 19 martie 2012, vom prezenta candidații noștri la alegerile locale/ coaliția la Putere e șantajată de o parte din ea, pe față: de UDMR/ nu sunt și nici n-am fost „un naționalist agresiv”…dar nu accept să se pună în discuție unitatea și limba țării/