Sfântul Sfințit Mucenic Antim Ivireanul
Didahiile
*
Text diortosit și note
de
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
***
Ediția diortosită:
[Sfântul] Antim Ivireanul, Opere, ed. crit. și studiu introd. de Gabriel Ștrempel, Ed. Minerva, București, 1972.
***
Paginile 1-8, 8-12, 12-16, 16-20, 20-24.
***
Astăzi aceasta se mută de pe pământ la cer.
Lasă întristarea și se duce la bucurie.
Le lasă pe cele de jos și le primește pe cele de sus.
Le lasă pe cele stricăcioase și le câștigă pe cele nemuritoare și veșnice.
Astăzi își dă preasfântul ei suflet în mâinile Fiului său…și cu cântări îngerești și apostolice se petrece/ e dus cinstitul ei trup, în satul Ghethsimani, spre îngropare.
Astăzi cerul își întinde sânurile/ brațele sale și o primește pe aceea care a născut pe Acela pe care nu-L încape toată/ întreaga zidire.
Astăzi se minunează toate Puterile cerești, zicând una către alta: cine este aceasta care se suie din pustiu, adică de pe pământ la cer?
Cine este aceasta care se ivește/ se arată ca zorile, e frumoasă ca luna și aleasă ca soarele?
Cine este aceasta care se suie de pe pământ în cer, albită, înflorită, întru care nu este hulă/ pată/ întinare?
Și Cetele cele îngerești spun una către alta: „Ridicați porțile voastre și cu cântări de laudă o primiți pe Împărăteasa cerului și a pământului! Căci ea vine să locuiască de-a dreapta Împăratului Dumnezeu”.
[Și ea este] cu îmbrăcăminte de aur îmbrăcată[1], împistrită/ împodobită [Ps. 44, 11], așa după cum a spus David.
Căci aceasta este aceea care a împăcat cerul cu pământul și pe Dumnezeu cu omul. Aceasta este bucuria celor Drepți și nădejdea celor păcătoși.
Așadar, pe aceasta și noi, cu toții, trebuie să o cântăm și să o lăudăm cu dragoste, cu cucerie/ cu cucernicie [și] cu inimă curată.
[Să o lăudăm] ca pe Maica lui Dumnezeu.
Și cu bucurie sufletească să prăznuim adormirea ei.
Căci, o, Maică Fecioară, acest norod/ popor ce stă înaintea măririi-tale/ slavei tale, văzând înălțimea curăției tale și cunoscându-și ei nevrednicia și smerenia lor, nu îndrăznesc, fără de/ un mijlocitor, ca să-ți aducă căzuta/ cuvenita închinăciune și mulțumire, pentru multele binefaceri [făcute de tine în viața lor] și să se roage ca să te milostivești asupra lor/ față de ei.
Pentru aceea eu, nevrednicul, și mult păcătosul robul tău, fiindu-le tată/ părinte sufletesc, rânduit[2] de Fiul tău, prin mijlocirea mea ei se roagă cu toții, cu căldură, dintru adâncul inimii.
Și spun [către tine]: „Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, Împărăteasa cerului și a pământului, cinstea și slava creștinilor, ceea ce ești mai înaltă decât cerurile și mai curată decât soarele, Fecioară prealăudată, nădejdea celor păcătoși și liniștea celor bătuți de valurile păcatelor, caută asupra norodului/ poporului tău, vezi moștenirea ta, nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, ci ne păzește și ne mântuiește de vicleșugurile diavolului.
Căci ne-au împresurat/ înconjurat scârbele, nevoile, răutățile și necazurile.
Dă-ne mână de ajutor, Fecioară, că pierim.
Nu te îndepărta de noi[3], că pe tine te avem ajutătoare și la tine nădăjduim, ca prin rugăciunile tale cele preaputernice și nebiruite, să îmblânzești pe Fiul tău asupra noastră, ca [El] să-Și întoarcă mila Sa cea bogată spre noi.
Și încă/ tot la fel roagă-L cu căldură ca să dea putere, dintru înălțimea locașului Său, și prealuminatului nostru domn. [Căci pe acesta] pronia Sa/ purtarea Sa de grijă l-a ales și l-a pus peste acest norod/ popor.
[Pentru] ca să poată chivernisi/ conduce/ administra cu înțelepciune întreaga turmă ce i s-a încredințat, întru mulți ani luminați, cu sănătate fericită, pentru ca să o apere de lupii cei văzuți și de cei nevăzuți.
[Și, totodată], să păzească și această întreagă boierime cinstită de toate primejdiile și de toate vicleșugurile vicleanului. Să le dea dragoste, uniciune/ unitate, spor și ajutor întru toate.
Și să ne învrednicească pe toți de obște/ deopotrivă ca să petrecem toată viața noastră cinstită, curată și fără de prihană.
Ca și cu o gură și cu o inimă să-L mărim pe El de-a pururea iar ție să îți zicem: „Bucură-te, ceea ce ești plină de har! Domnul este cu tine”. [Amin].
***
Cuvânt de învățătură la Duminica Vameșului
Pofta cea mare și dragostea cea curată sau, mai bine-zis, datoria cea părintească pe care o am față de dragostea voastră m-a îndemnat astăzi de am venit aici…pentru ca să vă cercetăm duhovnicește.
[Asta] de vreme/ atâta timp cât Dumnezeu m-a rânduit, pe mine, nevrednicul, să vă fiu păstor și părinte sufletesc. Și învățător pentru lucrurile care vă sunt de folos la mântuirea sufletelor voastre.
[1] Fiind îmbrăcată în slava lui Dumnezeu…în aurul slavei lui Dumnezeu.
[2] Ales și hirotonit de El.
[3] În ediția de față avem o eroare de scriere…pentru că textul era: „Nu te îndura de noi”. Adică tocmai o non-rugăciune, o anulare a rugăciunii.