Muzi v nadeji [2011], un film ceh…în traducere: Bărbați care nădăjduiesc/ așteaptă (titlu eufemistic)…tratează tema iubirilor paralele…în care soții se înșală reciproc…dar dragostea lor prosperă.

Adică, după ce sunt suspicionați de către soțiile lor…că ar avea pe alta…încep să facă cadouri, cadouri scumpe…și să fie buni în pat.

Soția în vârstă…dorea o geantă…o geantă scumpă…

O cere…o primește de la soțul infidel…Dar când, entuziasmată de cadou, pleacă fericită acasă…e călcată de o mașină…pentru că fericirea o făcuse…neatentă

Soțul devine depresiv.

Îi simte lipsa…

Însă laleaua galbenă de la cruce…îl duce la amantul soției decedate: un orb cu „farmec”.

*

Prima concluzie: toată lumea e egoistă, vrea să fie iubită…dar nu să fie și fidelă.

Și femeile și bărbații din film aveau vieți duble.

Și de la sexul la întâmplare…s-a ajuns la graviditate…viitorii copii neavând parte de niciun „paradis” din partea părinților.

*

Când și cum se ideologizează dragostea?

Când se încearcă să se explice din afară, fără să o cunoști…și prin sublinierea faptului că relațiile reale nu există.

Dacă oricine e prezumat ca infidel…de unde dragoste?

Iar dacă sexul e toată dragostea…cât durează relația?

Iar dacă relație înseamnă iad, nefericire, stres…cum te mai duci spre o asemenea perspectivă de căsătorie?

*

Filmul la care am făcut referire a fost o pledoarie pentru disoluția familiei…chiar dacă s-a terminat cu două femei cu burta mare.

Pentru că familia nu avea nicio amprentă religioasă sau comunitară.

Familia era egoism în doi…și egoism de egoism.

Este o pledoarie pentru carnal, pentru poftă, pentru dezmăț…dar nu pentru coerență, nu pentru principii, nu pentru stabilitate.

*

Familia este însă stabilitate.

Certurile/ neînțelegerile/ disensiunile reale ale unei familii reale sunt pentru stabilitate…și nu pentru evadare.

Certurile între soți sunt pentru clarificarea dragostei și nu pentru negarea ei.

*

Femeile din film doreau…atenție

Și cele din viața reală doresc acest lucru.

Nu mai puțin bărbații…

Regretele sunt tardive.

Trebuie să spui când e fierul cald…când apare problema, neînțelegerea…

Delăsarea și nu cadoul e semn de anormalitate.

Cadoul e inimă.

Delăsarea, apatia, desconsiderarea celuilalt e murdărie în casă.

Și dacă lași praful peste obiecte…se face stratul mare…

Did you like this? Share it: