Mă numesc Tupeu…și sunt fără vârstă

Întotdeauna mă legitimez prin faptul că habar am despre ceea ce s-a pus în discuție.

Mă bag în vorbă, cu cașul la gură…ca să am și eu o perorație.

Nu contează că n-am studiat, că mi-e greață de detaliile muncii…că n-am de-a face cu problema de niciun fel…

Eu mă bag, spun o inepție…și sunt mândru de mine.

Am avut…sau n-am avut…o părere!?…

Sunt mândru că am dat din plisc…că lumea s-a uitat la mine, că s-a întors lumea spre mine…și nu pentru ce am spus.

Ce am spus nu interesează pe nimeni…și, cu atât mai puțin, pe mine.

*

Am înțeles – o, bătrânețea care îți ia mințile! – de ce oamenii au nevoie disperată de referințe…și de prezentări de carte, de cărți de vizită și de mediatizare personală.

Pentru că nu știu…cine sunt.

Au nevoie întotdeauna ca cineva să le confirme că au ochii frumoși, barba sură, piciorul arcuit, o scriitură genială de doi lei, că li se va vinde cartea, în definitiv, și li se va cumpăra tabloul…și ele nu vor sta, ca niște sarmale opărite pe tejghea, până se împut…

Ieșirea în lume…mimarea bucuriei cu publicul, publicul care „te adoră”, te citește, te vrea…până la uitare…până la indiferență…sunt o expresie a lenei tale…și a tragerii de timp…a măririi intervalului dintre cartea de ieri…și cartea de după doi ani.

În loc să începi alta…altă carte…sau să ai cinci la care lucrezi, hai zece…tu te duci la întâlnire, te așezi cu cititorii la sendviș, vine criticul…îți miroase romanul, poezia transpiră în mâna lui…când zici tu…când tace el…publicul cumpără, publicul cere…publicul vrea…

*

Suntem comerciali…adică without spirit.

Și tupeul este eminamente comercial.

Dacă nu mi se vinde cartea…mă apuc de dans la bară.

Dacă nu mai merge cu brokerajul vând mașini second-hand.

Dacă nici cu astrologia nu merge, nici cu furtul de mașini, nici măcar cu sfârșitul lumii…poate merge cu politica, cu vândutul de apartamente, cu bani falși sau cu trafic de persoane.

*

Mă numesc Tupeu…am de toate…îmi merge bine.

Numai fraierii trec prin criză…eu creez criza.

Eu fac criza strong.

*

De aceea îmi permit să glumesc pe seama mea…chiar și când doar pe alții îi doare acest lucru.

Limbajul de lemn ortodox și falsa voastră duhovnicie

Un bărbat dezghețat la minte, cu studii, cu cultură…dar nu om credincios…mi-a spus enervarea lui pe Biserică.

Ce nu-i place la noi…

De ce nu ne suportă

„Nu-mi place tonul vostru fals când predicați…când presupuneți că sunteți Sfinți și nu sunteți…și, mai ales, când faceți abstracție de ce se întâmplă în jur”.

„Țara arde, e săracă, e dusă cu pluta”, îmi spune el, „iar vouă vă arde de slujbe și de veșminte frumoase, de cum să vă ridicați Biserici și case luxoase…Dar, mai devreme sau mai târziu…o să fiți huiduiți ca și politicienii de azi”.

În concluzie: că suntem inadecvați.

Are dreptate!

Dacă suntem una și spunem că suntem alta…suntem ipocriți.

Pe de altă parte, e adevărat, suntem mai mult sau mai puțin indiferenți față de ceea ce se petrece cu majoritatea românilor în aceste zile, deși nici noi, oamenii Bisericii nu suntem, cu toții, bogații lui pește.

Unii, da…alții, nu

Și dacă ne pui în aceeași oală pe toți…nu e realist…pentru că nu toți preoții se scaldă în bani…

De ce suntem pasivi?

Pentru că noi așteptăm ca cineva, de undeva, să vină să ne scape de sărăcie…și România ortodoxă să fie mare și frumoasă…ca și în secolele de demult.

Așteptăm cu ochii în soare, suntem indiferenți față de politica, economia, societatea românească…nu votăm ce trebuie, nu ne zbatem, nu ne ofuscăm prea mult…instituțiile și viața noastră se degradează pe zi ce trece…iar noi ne credem ortodocși ca în timpul Sfântului Iustinian cel Mare.

Bărbatul care nu ne place…ne-a avertizat că vom ajunge să fim huiduiți și noi, alături de politicieni…pentru că credibilitatea noastră e mare…iar noi nu cam facem nimic pe măsura ei.

Însă raportarea lui la Biserică…nu era una indiferentă…pe cât credea el.

Unuia căruia îi pasă de cum arată Biserica, chiar dacă nu o frecventează, arată că o consideră un factor de coeziune, un exemplu, o instituție de primă mărime…și nu un ONG anodin.

Iar Biserica trebuie să se respecte, are dreptate, având slujitori plini de mentalitatea și viața Bisericii și nu indiferenți notorii.

Pentru că ei desființează Biserica în inima oamenilor.

O fac o instituție învechită și coruptă, bâlbâită și telurică.

Vom vedea, pe viitor, dacă Biserica va fi huiduită pentru pasivitatea ei și pentru neimplicarea ei în societate.

Sau care vor fi punctele…și cât de fundamentale vor fi ele…în care Biserica Ortodoxă Română va fi aplaudată.

Căci Bisericile, clădirile, hainele liturgice și acareturile Bisericilor sunt frumoase, îngrijite etc…

Dar Biserica e credință și slujire, e prezență!…Și dacă această prezență nu mai înflăcărează pe nimeni, nu mai schimbă pe nimeni…atunci, cu siguranță, s-a greșit în privința oamenilor.

Slujitorii trecutului și ai prezentului nu au fost cei care trebuiau…și de aceea nu au putut convinge lumea.

Avem un limbaj de lemn…care macină în gol…sau suntem prea Sfinți pentru lumea asta?

Dăm vreun credit celor care nu ne mai suportă, tocmai pentru că aroganța noastră e maximă?

Sau toți gândesc rău numai noi gândim bine, cel mai bine?

Și eu aveam multe să-i reproșez celui cu care am vorbit…Însă mi s-a părut că aversiunea lui față de Biserică…era mai mult față de oamenii Bisericii.

Și m-am gândit că o fi avut, săracu’, la activ, întâlniri nefaste cu oameni ai Bisericii noastre…și s-o fi ars la inimă pe toată viața.

De aceea ne-am despărțit…în mod amabil

Cultura furtului util

Costel citește numai ceea ce îi trebuie pentru examene.

El nu suportă cultura în exces…ci doar pe cea utilă.

Are nevoie de diplomă…nu de studii

Studiile „sunt pentru proști…banii sunt pentru cei care nu au creier”.

Și el caută cărți, fură idei, compilează haotic, se comportă „ca și cum ar înțelege ceea ce scrie”.

Chiar începe să calce, să privească sau să se scârme în nas academic

Și face tot posibilul pentru ca să termine facultatea, studiile doctorale…rezidențiatul…

N-are personalitate, n-are crezuri, n-are tresăriri

Nu se îndoiește de faptul că e prea prost pentru aspirațiile sale…

Nu își pune problema că odată ajuns în funcție…se vor vedea și multele, prea multele sale lipsuri neigenizate

*

Să-l mai întrebi apoi, pe Costeluș, de logică…sau de bun simț? Mai are rost să îl întrebi ceva demn, ceva cu coloană?…

Tot tu pari ridicol…în fața prostului cu diplomă

Tot tu pari inadecvat…în fața mamei inadecvării.

*

Ca să vezi și să nu crezi…Costel nu scrie, nu creează, nu inventează, nu face pui vii…dar ia grad după grad.

Trece prin funcții ca prin lobodă.

Țara e din ce în ce mai mică…are „nevoie” de Costel, tocmai de aceea îl trece prin funcție…mai departe…spre o altă funcție pe care n-o înțelege și nici n-o poate ajuta.

Căci ce altceva înseamnă nereformarea instituțiilor…decât mulți Costei, foarte mulți, unul lângă altul, care cad cu blocul instituției în abisuri abisale?

Ce înseamnă Costeluși la puterea a zecea…decât mulții oligofreni ai spiritului care țin mersul lucrurilor pe loc, tot pe loc, să răsară…mormoloc?

*

Costeluș e senectutic, îl ajunge bătrânețea, și după elogii nemeritate vrea operă „fără egal pe lume”.

Vrea postmortemitate.

E gelos pe tineret, pe fragili

Că, da, tineretul e de vină…că tineretul are idei…iar lui nu i-au venit toată viața.

Costeluș se răzbună pe istorie la final: mai scrie două, trei cărți. Își adună articolele, spiciurile de-o viață, pozele, medaliili, tot ce are mai bun…toate adresele și fotografiile de pe unde a fost și n-a fost

Vrea să fie totul.

Vrea să fie Eminescu, Stăniloae, Kant, toată lumea…

Acu’…pe suta de metri garduri…

*

Însă între 10…și 60 de ani Costeluș a urmărit doar banii…fără operă

Acu’, când e plin de onoruri și de distincții…a nu avea operă, a nu avea ce trebuie…e ca nelumea…

Și vrea să fie genial la sfârșit…măcar acum…

*

Faceți ceva, vă rog, pentru Costel: lăsați-l să se uite!…

Căci orice mare Costel al istoriei…dacă e uitat…„va renaște” din praful uitării…la fel ca cei despre care nu mai știm nimic.

A 63-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 62 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi.

  • Adriana Săftoiu (Vox Publica): „Sentimentul pe care îl am, după dialogul dintre Mihai Răzvan Ungureanu și Mihai Gâdea, e că primul a vrut să ne dovedească care îi sunt limitele lingvistice și chiar de logică ale celui de al doilea, adică MRU s-a dat mare, cum se spune în popor. E adevărat, a avut și contextul. Și, cu toate acestea, consider că e o miză destul de nepotrivită din partea unui prim-ministru care, cu toată bunăvoința arătată, s-a înfășurat, timp de aproape două ore, într-o argumentație sofistică, inaugurând noul limbaj de lemn. Desigur, diferit de cel al președintelui Ion Iliescu, care a devenit mult mai expresiv după ce a scăpat de greutatea funcției”.
  • Idem: „Un prim-ministru are rolul să comunice, mai ales când se expune public, despre atribuțiile lui și despre cum le onorează. Despre aceste lucruri nu am auzit mai nimic aseară, decât meșteșugite vorbe care au hipnotizat un public pe bună dreptate obosit de gălăgia grobiană caracteristică politicii și media. Dl Ungureanu nu poate fi bănuit de așa ceva, ci cel mult de un mișto elevat. Și, cu toate astea, e mult prea puțin”.
  • Ce spun tinerii care protestează în Piața Universității:
  • „”Dialogul” a început cu dube şi bastoane pe spate; un semn de reparaţie ar fi demiterea imediată a conducerii Jandarmeriei şi modificarea legilor care facilitează abuzul împotriva exercitării drepturilor (Legea 4, Legea 10 şi Legea 60)”.
  • „”Dialogul” trebuie purtat cu un premier ilegitim; conducător de serviciu secret, devenit direct premier, fapt fără precedent în politica europeană postbelică; un dialog îl legi­timează; Dacă anunţă că după alegerile din toamnă se retrage, ar fi un semn de normalitate; s-ar putea retrage şi mai rapid, dacă va gestiona defectuos alegerile locale”.
  • Crin Antonescu: „Mă trezesc devreme pentru că, înainte de toate, mă ocup de educaţia unui copil încă mic care are şcoală de dimineaţă. Mă trezesc devreme pentru că e un timp, cel al dimineţii, mai puţin poluat de televizor, de telefoane, de breaking-news”.
  • Starea Națiunii: „Aproximativ 30 de persoane au participat, miercuri, [14 martie 2012], la Arad, la „Marșul Deșteptării“ și au purtat cu ei ceasuri deșteptătoare, care au sunat pe parcursul deplasării lor prin oraș. Protestatarii au spus că prin această acțiune doresc ca arădenii să se trezească din „nepăsare“ și să ia atitudine față de „jaful local și național“. Acțiunea a fost organizată de membrii Asociației „Arad – kilometrul 0“, formată din cei care protestează în centrul orașului, începând cu data de 14 ianuarie [2012]”.
  • Idem:„„Marșul Deșteptării“ a început din fața Teatrului Clasic „Ioan Slavici“ și a continuat prin centrul orașului, spre zona Podgoria. Aproape toți participanții la marș au avut cu ei câte un ceas deșteptător, de diferite forme și dimensiuni. În timpul deplasării prin centrul oraşului, ceasurile au fost puse puse să sune, în timp ce manifestanţii scandau „Vrem trezirea naţiunii!“, „Arădeni, deştepta-ţi-vă!“ sau „A sosit ora deșteptării“”.

  • Alexandru Vișan (Cotidianul): „Câteva zeci de persoane au protestat joi [15 martie 2012] în faţa sediului central al PDL unde au cerut demisia Guvernului şi a lui Traian Băsescu. Protestatarii au scandat „La Palatul Modrogan cântă cucuveaua, Băsescu şi ai lui şi-au găsit beleaua” și „PDL, PDL, la Jilava locu-ţi e„. Oamenii au fost flancaţi de jandarmi. Protestatarii au fluturat steaguri cu România, iar unii dintre aceştia şi-au scris pe tricouri litere din Constituţie care, spun ei, au fost încălcate de regimul lui Traian Băsescu”.
  • Idem: „Oamenii au cerut ca vinovaţii pentru situaţia dezastruoasă din România să plătească, iar „trădătorii şi vânzătorii de ţară să plece„. „Vrem demisia preşedintelui Traian Băsescu, demisia Guvernului şi alegeri anticipate. Vrem ca acest regim să cadă, iar vinovaţii să plătească. România trebuie să redevină a românilor”, au spus protestatarii. Manifestanţii din faţa sediului PDL s-au autointitulat „ciumpalaci din Piaţa Universităţii”. Pe lângă revendicările politice, aceştia au cerut şi politici de sănătate şi educaţie spunând că „PDL nu a creat nimic””.

  • Lucian Gheorghiu (Cotidianul): „Un protest al unor activişti ecologişti, desfăşurat paşnic pe trotuarul din faţa Ministerului Mediului, a fost anihilat în forţă de către jandarmi [în această după amiază]. Deşi protestatarii – în număr foarte mic – nu tulburau ordinea publică, au fost brutalizaţi de jandarmi. Aceştia pur şi simplu i-au târât pe jos până la dube şi i-au aruncat brutal în autovehicule. Contactat de Antena3, purtătorul de cuvânt al Jandarmeriei, Georgian Enache, a declarat că jandarmii i-au ridicat pe manifestanţi conform prevederilor Legii 550/2004”.