Costel citește numai ceea ce îi trebuie pentru examene.

El nu suportă cultura în exces…ci doar pe cea utilă.

Are nevoie de diplomă…nu de studii

Studiile „sunt pentru proști…banii sunt pentru cei care nu au creier”.

Și el caută cărți, fură idei, compilează haotic, se comportă „ca și cum ar înțelege ceea ce scrie”.

Chiar începe să calce, să privească sau să se scârme în nas academic

Și face tot posibilul pentru ca să termine facultatea, studiile doctorale…rezidențiatul…

N-are personalitate, n-are crezuri, n-are tresăriri

Nu se îndoiește de faptul că e prea prost pentru aspirațiile sale…

Nu își pune problema că odată ajuns în funcție…se vor vedea și multele, prea multele sale lipsuri neigenizate

*

Să-l mai întrebi apoi, pe Costeluș, de logică…sau de bun simț? Mai are rost să îl întrebi ceva demn, ceva cu coloană?…

Tot tu pari ridicol…în fața prostului cu diplomă

Tot tu pari inadecvat…în fața mamei inadecvării.

*

Ca să vezi și să nu crezi…Costel nu scrie, nu creează, nu inventează, nu face pui vii…dar ia grad după grad.

Trece prin funcții ca prin lobodă.

Țara e din ce în ce mai mică…are „nevoie” de Costel, tocmai de aceea îl trece prin funcție…mai departe…spre o altă funcție pe care n-o înțelege și nici n-o poate ajuta.

Căci ce altceva înseamnă nereformarea instituțiilor…decât mulți Costei, foarte mulți, unul lângă altul, care cad cu blocul instituției în abisuri abisale?

Ce înseamnă Costeluși la puterea a zecea…decât mulții oligofreni ai spiritului care țin mersul lucrurilor pe loc, tot pe loc, să răsară…mormoloc?

*

Costeluș e senectutic, îl ajunge bătrânețea, și după elogii nemeritate vrea operă „fără egal pe lume”.

Vrea postmortemitate.

E gelos pe tineret, pe fragili

Că, da, tineretul e de vină…că tineretul are idei…iar lui nu i-au venit toată viața.

Costeluș se răzbună pe istorie la final: mai scrie două, trei cărți. Își adună articolele, spiciurile de-o viață, pozele, medaliili, tot ce are mai bun…toate adresele și fotografiile de pe unde a fost și n-a fost

Vrea să fie totul.

Vrea să fie Eminescu, Stăniloae, Kant, toată lumea…

Acu’…pe suta de metri garduri…

*

Însă între 10…și 60 de ani Costeluș a urmărit doar banii…fără operă

Acu’, când e plin de onoruri și de distincții…a nu avea operă, a nu avea ce trebuie…e ca nelumea…

Și vrea să fie genial la sfârșit…măcar acum…

*

Faceți ceva, vă rog, pentru Costel: lăsați-l să se uite!…

Căci orice mare Costel al istoriei…dacă e uitat…„va renaște” din praful uitării…la fel ca cei despre care nu mai știm nimic.

Did you like this? Share it: