Un bărbat dezghețat la minte, cu studii, cu cultură…dar nu om credincios…mi-a spus enervarea lui pe Biserică.

Ce nu-i place la noi…

De ce nu ne suportă

„Nu-mi place tonul vostru fals când predicați…când presupuneți că sunteți Sfinți și nu sunteți…și, mai ales, când faceți abstracție de ce se întâmplă în jur”.

„Țara arde, e săracă, e dusă cu pluta”, îmi spune el, „iar vouă vă arde de slujbe și de veșminte frumoase, de cum să vă ridicați Biserici și case luxoase…Dar, mai devreme sau mai târziu…o să fiți huiduiți ca și politicienii de azi”.

În concluzie: că suntem inadecvați.

Are dreptate!

Dacă suntem una și spunem că suntem alta…suntem ipocriți.

Pe de altă parte, e adevărat, suntem mai mult sau mai puțin indiferenți față de ceea ce se petrece cu majoritatea românilor în aceste zile, deși nici noi, oamenii Bisericii nu suntem, cu toții, bogații lui pește.

Unii, da…alții, nu

Și dacă ne pui în aceeași oală pe toți…nu e realist…pentru că nu toți preoții se scaldă în bani…

De ce suntem pasivi?

Pentru că noi așteptăm ca cineva, de undeva, să vină să ne scape de sărăcie…și România ortodoxă să fie mare și frumoasă…ca și în secolele de demult.

Așteptăm cu ochii în soare, suntem indiferenți față de politica, economia, societatea românească…nu votăm ce trebuie, nu ne zbatem, nu ne ofuscăm prea mult…instituțiile și viața noastră se degradează pe zi ce trece…iar noi ne credem ortodocși ca în timpul Sfântului Iustinian cel Mare.

Bărbatul care nu ne place…ne-a avertizat că vom ajunge să fim huiduiți și noi, alături de politicieni…pentru că credibilitatea noastră e mare…iar noi nu cam facem nimic pe măsura ei.

Însă raportarea lui la Biserică…nu era una indiferentă…pe cât credea el.

Unuia căruia îi pasă de cum arată Biserica, chiar dacă nu o frecventează, arată că o consideră un factor de coeziune, un exemplu, o instituție de primă mărime…și nu un ONG anodin.

Iar Biserica trebuie să se respecte, are dreptate, având slujitori plini de mentalitatea și viața Bisericii și nu indiferenți notorii.

Pentru că ei desființează Biserica în inima oamenilor.

O fac o instituție învechită și coruptă, bâlbâită și telurică.

Vom vedea, pe viitor, dacă Biserica va fi huiduită pentru pasivitatea ei și pentru neimplicarea ei în societate.

Sau care vor fi punctele…și cât de fundamentale vor fi ele…în care Biserica Ortodoxă Română va fi aplaudată.

Căci Bisericile, clădirile, hainele liturgice și acareturile Bisericilor sunt frumoase, îngrijite etc…

Dar Biserica e credință și slujire, e prezență!…Și dacă această prezență nu mai înflăcărează pe nimeni, nu mai schimbă pe nimeni…atunci, cu siguranță, s-a greșit în privința oamenilor.

Slujitorii trecutului și ai prezentului nu au fost cei care trebuiau…și de aceea nu au putut convinge lumea.

Avem un limbaj de lemn…care macină în gol…sau suntem prea Sfinți pentru lumea asta?

Dăm vreun credit celor care nu ne mai suportă, tocmai pentru că aroganța noastră e maximă?

Sau toți gândesc rău numai noi gândim bine, cel mai bine?

Și eu aveam multe să-i reproșez celui cu care am vorbit…Însă mi s-a părut că aversiunea lui față de Biserică…era mai mult față de oamenii Bisericii.

Și m-am gândit că o fi avut, săracu’, la activ, întâlniri nefaste cu oameni ai Bisericii noastre…și s-o fi ars la inimă pe toată viața.

De aceea ne-am despărțit…în mod amabil

Did you like this? Share it: