Mă numesc Tupeu…și sunt fără vârstă
Întotdeauna mă legitimez prin faptul că habar am despre ceea ce s-a pus în discuție.
Mă bag în vorbă, cu cașul la gură…ca să am și eu o perorație.
Nu contează că n-am studiat, că mi-e greață de detaliile muncii…că n-am de-a face cu problema de niciun fel…
Eu mă bag, spun o inepție…și sunt mândru de mine.
Am avut…sau n-am avut…o părere!?…
Sunt mândru că am dat din plisc…că lumea s-a uitat la mine, că s-a întors lumea spre mine…și nu pentru ce am spus.
Ce am spus nu interesează pe nimeni…și, cu atât mai puțin, pe mine.
*
Am înțeles – o, bătrânețea care îți ia mințile! – de ce oamenii au nevoie disperată de referințe…și de prezentări de carte, de cărți de vizită și de mediatizare personală.
Pentru că nu știu…cine sunt.
Au nevoie întotdeauna ca cineva să le confirme că au ochii frumoși, barba sură, piciorul arcuit, o scriitură genială de doi lei, că li se va vinde cartea, în definitiv, și li se va cumpăra tabloul…și ele nu vor sta, ca niște sarmale opărite pe tejghea, până se împut…
Ieșirea în lume…mimarea bucuriei cu publicul, publicul care „te adoră”, te citește, te vrea…până la uitare…până la indiferență…sunt o expresie a lenei tale…și a tragerii de timp…a măririi intervalului dintre cartea de ieri…și cartea de după doi ani.
În loc să începi alta…altă carte…sau să ai cinci la care lucrezi, hai zece…tu te duci la întâlnire, te așezi cu cititorii la sendviș, vine criticul…îți miroase romanul, poezia transpiră în mâna lui…când zici tu…când tace el…publicul cumpără, publicul cere…publicul vrea…
*
Suntem comerciali…adică without spirit.
Și tupeul este eminamente comercial.
Dacă nu mi se vinde cartea…mă apuc de dans la bară.
Dacă nu mai merge cu brokerajul vând mașini second-hand.
Dacă nici cu astrologia nu merge, nici cu furtul de mașini, nici măcar cu sfârșitul lumii…poate merge cu politica, cu vândutul de apartamente, cu bani falși sau cu trafic de persoane.
*
Mă numesc Tupeu…am de toate…îmi merge bine.
Numai fraierii trec prin criză…eu creez criza.
Eu fac criza strong.
*
De aceea îmi permit să glumesc pe seama mea…chiar și când doar pe alții îi doare acest lucru.