Toleranțe…
Pentru ca să nu mai fie discriminați negrii…s-au făcut multe filme…
Pentru ca să fie mai apreciate femeile…s-au făcut multe filme…, etc.
Și nu numai filme, ci și multă educație în acest sens, în multe feluri și pe multe canale.
Nu știu cum se face însă, că din această educație se rețin numai exemplele particulare și care constituie subiecte specifice ale unei campanii.
S-ar părea că oamenii nu merg deloc mai departe cu ideea bunei înțelegeri, a colaborării, a comunicării și a dorinței de cunoaștere între rase, între religii, chiar și…între sexe.
Adică, poți să fi învățat lecția toleranței față de un negru și…să excluzi relația cu un…chinez.
Să accepți femeile drept colege la serviciu, dar să ai multe prejudecăți legate de capacitățile lor…
Iar prin toleranță nu mă refer neapărat la a adopta crezurile sau gusturile celuilalt, ci la a ști să conviețuiești, la a vrea să cunoști, la a fi dialogic. Aici sunt probleme foarte sensibile și care conduc la multe disfuncții și proaste interpretări.
Nemailuând în considerare și faptul că eradicarea definitivă a unui tip de discriminare nu s-a produs nicăieri, nici măcar în societățile cele mai democratice, trendul care mi se pare cel mai periculos e acela al asocierii…pe bază de simpatii…fundamentate pe asemănări…
Ce vreau să spun? Într-o lume care cel puțin susține că încurajează comunicarea, cunoașterea reciprocă…care asigură o comunicare și o interacțiune rapidă prin online…tendința este de a face parteneriate (de la discuții la afaceri) fundamentate pe similitudini superficiale (de la cele fizice și comportamentale la interese circumstanțiale).
Relațiile între oameni nu se comandă și nu se execută printr-o ideologie.
Ea are succes atâta vreme cât oamenii copiază/ urmează un trend impus și cât nu intervin alți factori constrângători (vezi aversiunea față de imigranți a vest-europenilor aflați în impas economic).
Pentru ca toleranța să aibă rădăcini adânci, e nevoie de fundamente interioare mult mai stabile. Și acestea sunt: o cultură profundă, o dorință de cunoaștere și de schimb de informații, în toate direcțiile, motivații psihologice și intelectuale de adâncime.
Eforturile depuse pentru acceptarea unor categorii se pot dovedi, la un moment dat, insuficiente sau ineficiente sau cel puțin limitate (pentru că nu sunt vizate nivele mai profunde de toleranță).
Absența unui complex de motivații profund pentru interrelaționare duce la lipsă de încredere și abordarea alterității în regim de fast-food, la aprecierea interacțiunii pasagere, lejere, fără responsabilități prea mari, cu satisfacerea unor nevoi (sociale, afective, economice, comunitare, etc.) rapid și pe termen scurt.
Acest tip de gândire și acest sistem de relații avantajează…discriminarea.
Ba chiar o…diversifică.
Pentru că, în timp ce societatea e preocupată să elimine un tip de discriminare, se nasc alte tipuri de intoleranță…
Și pentru fiecare…trebuie s-o iei de la capăt…pentru a convinge…
Soluția mai simplă și cu mult mai puțin costisitoare ar fi: a gândi mult mai profund…
Cei responsabili ar trebui să reflecteze, dacă, bineînțeles, nu sunt prea ocupați cu dezvoltarea economiei sau a economiilor proprii…
Ar trebui să finanțeze gândirea, cea adevărată, multă, grea și profundă…și nu știu cine e dispus…