A 41-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 40 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi.

• Ștefan Iordache (Jurnalul Național): „Piaţa m-a învăţat că în spatele unui rânjet se ascunde mereu o la­crimă. De aceea nu îmi doresc ca preşedintele ţării să se trezească deodată, căci, dacă ar înţelege răul care l-a adus celor care se credeau iubiţi, ar suferi enorm. Iar sufletul său nedeprins cu caznele remuşcării ar dori să plece din viaţa în care l-au înăbuşit pasiunile. Nu vreau să schimb ţara domnului Băsescu, căci ea nu există, e o lume iluzorie dra­pată cu bastoane, scuturi şi regulamente ministeriale, dânsul poate rămâne acolo. Eu vreau să trăiesc în România din adâncuri”.
• Mihaela Bocșa (Jurnalul Național): „M-am născut într-o ţară în care în urmă cu puţin peste douăzeci de ani cetăţenii săi erau nevoiţi să-şi autocenzureze şi interiorizeze libertatea de gândire şi de exprimare. O ţară în care prea mult timp cetăţenilor săi le-au fost închise canalele de comunicare liberă, între ei, dar şi între ei şi lumea de „afară”. Timp în care aceeaşi cetăţenii au fost folosiţi unii împotriva altora de către un regim perfid, orwellian, care a încercat şi a reuşit să se insinueze în casele, în mintea şi în sufletele lor. Atât de mult timp şi atât de eficient încât, la căderea acelui regim sau, mai bine zis, predarea ştafetei către nivelurile doi şi trei ale sistemului, a fost foarte simplu să se menţină starea de confuzie şi să se continue politica perfidă de control prin dezbinare şi prin descurajarea oricărei iniţiative de so­lidarizare spontană, incluzivă, activă şi nonviolentă. […]
• Merg în Piaţa Universităţii în ca­litate de om, de femeie, de cetăţean român şi european, de contribuitor la bugetul statului, de fiică, de viitoare posibilă mamă şi bunică. Întâlnesc acolo oameni care au înţeles lecţia solidarităţii şi a participării şi pu­terea acestora de a rezolva problema marginalizării individuale şi colective. O solidaritate spontană, activă, in­clusivă şi nonviolentă, dincolo de orice tip de apartenenţe, de clasificări, de stratificări.
• Piaţa Universităţii este mai mult decât un loc fizic în spaţiul public, este un spaţiu în conştiinţa noastră civică, este o stare, o atitudine, este şi o comunitate deschisă, fluidă, solidară şi implicată, care încolţeşte şi aşteaptă să crească. Şi, mai mult, este ţara în care nu am regretat nici o clipă că m-am întors şi este ţara în care vreau să trăiesc. O ţară în care ato­mizarea şi marginalizarea propriilor cetăţeni, dar şi propria marginalitate se anulează prin solidaritate”.
• Scrisoarea lui Radu Golban către Mugur Isărescu: „Stimate Domnule Guvernator Academician Profesor Doctor Mugur Isărescu, am luat de nenumărate ori la cunoştinţă că din analizele şi studiile Băncii Naţionale a României nu rezultă vreo datorie a Germaniei din perioada 1936-1944 în baza Acordului pentru Reglementarea plăţilor între Imperiul German şi Regatul României semnat la Bucureşti pe 24 mai 1935.
• Acest lucru mă surprinde în mod special deoarece tocmai BNR a evidenţiat în două publicaţii (fără an) electronice pe pagina sa de internet, ale Domnului Profesor Doctor Virgil Stoenescu, intitulate „Rezerva internaţională a BNR” la pagina 10 şi în „Regimul valutar în România 1929-1939” la pagina 12 şi 13 realitatea istorica a acordurilor de cling. […]
• În aceeaşi ordine de idei vreau să menţionez şi faptul, nu mai puţin surprinzător, că răspunsurile oficiale ale BNR nu iau în consideraţie şi datele unei instituţii, care este mai presus de orice suspiciune, respectiv Banca Reglementelor Internaţionale de la Basel.
• Îmi reînnoiesc şi cu acest prilej oferta mea complet dezinteresată de a pune la dispoziţia BNR toate datele de care dispun (inclusiv materialul din arhivele federale ale Germanie) şi întreaga mea expertiză în ce priveşte soluţionarea problemei acestei creanţe”.
• Testare psihologică pentru admiterea în clasa întâi.
• Florin Iaru îl vedea oarecând, nu demult, pe președintele Băsescu astfel: „Vivace, intuitiv, rapid, hotărât, aprig, vizionar, el întruchipează (sau a întruchipat, tot deceniul trecut) ideea de lider. În momentele de maximă strălucire, aflat într-o luptă pe viaţă şi pe moarte cu un Parlament ostil, şi-a găsit fără şovăire cuvintele care să-l pună într-o lumină strălucitoare. A fost asemuit cavalerului fără teamă şi reproş care se războieşte cu balaurul hoţiei, corupţiei, lenei şi balcanismului feudal al acestui colţ de lume. Părea întruchiparea ideală a cetăţeanului, când bietul cetăţean îndrăznea să-şi lepede frica ancestrală. Oricine visa puterea era orbit, literalmente, de figura preşedintelui, care câştiga bătălie după bătălie, chiar din situaţii imposibile. Un astfel de om nu creşte în copac, nu e un fitecine. A fost un adversar de temut, un tactician redutabil”.
• După care i s-a descoperit o altă realitate: „Ţara noastră duduie de ură şi de dispreţ. Cei care au îi urăsc pe cei care n-au. Cei care pleacă îi dispreţuiesc pe cei care rămân. Privaţii îi înjură pe bugetari. Tinerii îi blestemă pe bătrâni. Iar când vine vorba de păreri politice, e iadul pe pământ. Mâinile se-ncleştează neputincioase, sângele se tulbură, privirile se-mpăienjenesc, cuvintele scotocesc până la fundul sacului cu invective. Dacă legea ar oferi o portiţă de scăpare, am asista la crime în direct. Prin strangulare, prin împuşcare, prin turtire, prin tortură. Orice minciună şi insultă sunt justificate, până şi rugăciunea rostită pios foloseşte, dacă adversarul, ba nu, duşmanul, crapă pe loc. Îndrăznesc să cred că aceasta e, vai!, cea mai mare, unica realizare a preşedintelui”.
• Pentru ca, în final, concluzia să fie că liderul opoziției, Crin Antonescu, este…perfect identic: „preşedintele liberal, de capul lui sau de capul – mai prost – al consilierilor de strânsură, a hotărât să urmeze, pas cu pas, modelul Băsescu. E foarte departe, prin faptă şi vorbă, de speranţa normalităţii promise ieri. Ambiţios, elevul Antonescu a fost înghiţit de profesorul Băsescu!”.
• Cotidianul despre Dan Diaconescu și partidul său.
• Profitul Petrom pe 2011: cel mai mare din România tuturor timpurilor.
• Cristina Horvat (Cotidianul): „după şapte luni de când Comisia Europeană punea România la colţ pentru fraude, raportări mincinoase şi refuzul de a colabora cu OLAF-ul – ne mai mirăm că aceiaşi oficiali de la Bruxelles au dat undă verde procedeului prin care se va opri acordarea celor 3,5 miliarde euro provenite din fondurile europene ale programului POSDRU?!”.
• Monica Tripon (Făclia de Cluj): „După încheierea celui de-al patrulea mandat de rector al Universităţii Babeş-Bolyai (1993-2004 şi 2008-2012), profesorul Andrei Marga va funcţiona ca profesor la universităţi din Israel, apoi Canada, Germania şi China – informează Biroul Media al UBB”.
• Antena 3 live:

• 618 angajați de la Poșta Română vor fi trimiși în șomaj și 1000 de la CFR Călători. 18. 02. Realitatea TV.
• Victor Socaciu e în Piața Universității ca protestatar. 18. 23. Antena 3.
• Predicatorul din fața Magazinului Unirii…care vine cu un megafon, spre seară, și tulbură liniștea publică o oră-două, fără să fie oprit (?!) de către Poliție…e agent electoral pentru PDL…împotriva lui Crin Antonescu. Adică cel din imaginea infra:

• Cum mi-am dat seama că e predicatorul? Pentru că vocea lui…neuitată îmi este…de câte ori i-am ascultat cinismul și aroganța de care dă dovadă…
• Adrian Năstase (Jurnalul Național): „Ce fel de preşedinte vom avea în lunile care vin? Îşi va păstra Bă­sescu conduita de preşedinte jucă­tor? Spaţiul lui de joc va fi, evident, mult mai redus. Printre al­te­le, nu mai poate să evolueze în aer liber, starea vremurilor îl obligă aproape exclusiv la jocuri de sală”.
• Dorința de vot pentru februarie 2012.
• Varujan Vosganian: „Un bilanţ şocant după primii cinci ani de apartenenţă la Uniunea Europeană: România a plătit, la bugetul comunitar, o contribuţie de peste 6,5 miliarde de euro. În schimb, sumele primite nu depăşesc 3,5 miliarde de euro, din care plăţi directe pentru agricultură şi restul de sub 800 milioane de euro pentru programele operaţionale. Aşadar, în loc să primim bani în plus de la Uniunea Europeană, am finanţat-o noi cu peste 3 miliarde de euro!!!”.
• Cameră web, Jurnalul Național, 20. 05:

• Sunt 4 grade Celsius la București. 21. 35.
• Răzvan Sălăgean (News Timișoara): „Cea de-a 41-a zi de proteste a fost marcată de dispariţia subită a lui Marius Tudose, unul dintre revoluţionarii Timişoarei, care a luat parte aproape zilnic la manifestaţiile din Piaţa Operei. În ciuda frigului, miercuri, 22 februarie 2012, aproximativ 80 de persoane au participat la protestul din centrul Timişoarei. […] Protestatarii au ţinut un moment de reculegere în memoria lui Marius Tudose, apoi au cântat „Deşteaptă-te române” şi au încheiat protestul rostind „Tatăl Nostru””.