O primăvară peste disperare

Ni se pare că e mai bine să tăcem…

Dar tăcerea ne va costa mai scump decât vorbirea de acum.

Pentru că tăcerea ne sapă capcanele viitorului și ne va stinge lumina optimismului și a bucuriei când mai puțin ne vom aștepta.

Când taci și faci…cele oneroase…pentru ca să-ți aranjezi viitorul, când nu vezi suferința celor din jur, când lași pe alții să fie nedreptățiți pentru ca tu să prosperi/ să avansezi, toate acestea își vor lua revanșa lor…

Pentru că ceea ce tu construiești în acest mod este o societate irespirabilă.

Nici tu nu o vei mai suporta, mai târziu. Sau poate copiii tăi.

Cândva te vei lovi de realitatea pe care ai cimentat-o, de consecințele faptelor tale, ca de un zid care îți va sparge capul.

Momentan, soluțiile facile și avantajoase par cele mai bune. Pe termen lung, ele te duc într-o fundătură, unde n-ai vrea să fii. Te duc în situații pline de…noroi.

Dacă acum taci și te…descurci, te strecori, te bagi fără să meriți nimic…atunci îți meriți falimentul final.

*

Suferințele oamenilor nu vor lua sfârșit aici, la promisiunea reîntregirii salariilor și a unui viitor aparent mai stabil.

Ele vor continua și se vor mări, dacă soluțiile pentru asanarea morală și pentru redresarea economică și socială a societății nu vor fi solide și profunde.

A cârpi situația nu înseamnă decât a crește considerabil premisele unor dezastre economice și conflicte sociale mult mai grave în viitor.

Eficacitatea cârpelilor…se va vedea…din ce în ce mai mult.

România e o țară în care nu s-a construit nimic în mod serios, în ultima vreme, și care se scufundă încet dar sigur.

Ne lăsăm singuri purtați într-o situație fără ieșire, dar…cred că lucrurile nu se vor opri aici…și că nu s-au epuizat toate resursele de voință.

Cred că românii vor mai mult, vor o schimbare fundamentală, iar amploarea acestei dorințe e la fel de mare ca în ultimele luni.

Și ea nu va scădea atâta timp cât…nu are motive întemeiate…

Desprimăvărarea nu va face decât să descopere și mai bine și să facă și mai vizibilă deșertificarea morală și economică a României.

Eșecul strategiilor de dezvoltare atât de bine puse la punct până acum.

Nu știu deci, dacă vor curge pâraiele, va înverzi iarba și vor zburda mieii pe câmpii.

În casele și în sufletele oamenilor e din ce în ce mai puțină căldură, cu toată canicula care se întrevede…