A 68-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 67 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi.

• Patricia Bîea (DeCe News): „Odată cu globalizarea accelerată s-ar crede că lumea nu mai ține de tradiții. Ei bine, România ține să-i contrazică. Peste jumătate dintre orăşeni obişnuiesc să ţină post, relevă un studiu al Mednet Marketing Research Center. Datele studiului arată că procentul celor care postesc creşte odată cu vârsta respondenţilor. Astfel, dacă numai 41,0% dintre cei cu vârsta cuprinsă în intervalul 18 – 25 ani intră în categoria celor care postesc, atunci când ne referim la cei cei care au peste 56 ani, procentul creşte cu peste 25%. Cu toate acestea, puţini sunt cei care ţin toate posturile de peste an (7,0%). Ca tendinţă, perioadele în care se ţine post cel mai des sunt următoarele: ocazional, miercurea şi vinerea (31,0%), prima şi/sau ultima săptămână în postul Paştelui (29,6%), prima şi/sau ultima săptămână în postul Crăciunului (28,7%)”.
• Cornel Nistorescu (Cotidianul): „Ce merită reţinut? Că Traian Băsescu este gata să întoarcă România pe dos pentru a se salva pe sine şi, eventual, pe câţiva din partidul său cu comportament ca de bandă politică. Și pentru asta e gata să facă orice. Moarte de om, arestări în masă şi distrugeri de ţară. Lipseşte ceva. Zero obraz, zero onoare!”.
• Lucian Avramescu (Jurnalul Național): „Preşedintele Băsescu a ieşit la semănat, că tot e primăvară. Seamănă, aşa cum a făcut mereu, vorbe otrăvite şi diversiuni. Ieşirea lui atletică ni-l arată preparat să sară, cu mortul PDL în cârcă, un pârleaz. Mortul e gras şi atârnă greu. A mai povestit –  uitând variantele vechi – şi ce va face după ce nu va mai fi. După ce nu va mai fi preşedinte! Va face, ar fi zis, într-un interviu pe care am avut norocul să-l ratez, un fel de academie. O grădiniţă, o facultate de fabricat, din vlăstare portocalii, politicieni ca el. Ceva mai groaznic nici că ni s-ar putea întâmpla. Un Băsescu este toxic în variantă unică. Băsescu e insuportabil într-un singur exemplar. Cum ar fi o ţară cu promoţii anuale de doctoranzi Băsescu sau, cum zicea un amic mai slobod la gură, cu serii întregi de „lichele perfecte”? Un coşmar”.
• Petre Roman (Jurnalul Național): „Deşi avem un nou Guvern, poli­tica acestor zile este tot mai mult o confruntare şi tot mai puţin o construcţie. El însă a fost chemat să schimbe imaginea, iar nu con­ţi­nu­tul”.
• Cum de s-a „fărâmat” tocmai camera web a Jurnalului Național care…reda protestul din Piața Universității? Și cum de niciun ziarist bucureștean n-are timp, în nicio zi a săptămânii, să stea câteva ore lângă protestatari și să își noteze ceea ce spun…pentru un articol coerent?
• Nu e logic, că dacă oamenii protestează…iar presa nu mai informează…a primit ceva „stimulente” ca să tacă?
• Adrian Năstase (Jurnalul Național): „Fără să mai trec în revistă palmaresul băsescian în deconstrucţia instituţiei pe care o reprezintă, nu pot să nu observ o situaţie gravă: cu cât se apropie alegerile, cu atât devine preşedintele mai apropiat de imaginea tulbure a unui şmecher de la colţ de stradă, în ai cărui ochi citeşti interesul viu pentru telefonul tău, cheile de la maşină sau de la casă”.
• Idem: „Ultimul episod e relevant. După cinci săptămâni de la nişte consultări politice, ţinute sub imperiul unor proteste de stradă persistente, Băsescu se duce la o emisiune tv cu stenogramele discuţiilor (cu o parte din ele), încercând să arate dedesubturi inexistente şi negocieri în care a vorbit de unul singur. Atunci, când erau de făcut cu adevărat declaraţii, după negocieri, el nu a spus nimic despre ideea unui guvern Ponta pentru că, evident, acea idee nu fusese dezbătută. Astăzi agită un petec de hârtie încercând să inducă ideea că opoziţia refuză munca în interesul ţării”.
• Idem: „Băsescu e singurul care înregistrează şi transcrie ce se vorbeşte la Cotroceni. El poate arunca pe piaţă oricând frânturi de conversaţie care să demonstreze una sau alta din ideile lui fixe. Gestul e oribil şi descalificant. E vagabondaj politic. Ce să facă aşa-zişii parteneri de dialog? Să vină acolo cu avocaţi, cu propria aparatură de înregistrare, cu aparatură de bruiaj? Mai arată aşa ceva a viaţă politică sau începe să semene totul mai mult cu un film cu mafioţi? Mai vorbim de o instituţie publică majoră sau despre un spaţiu cu aer damnat în care cei care pătrund trebuie să fie cu ochii în patru şi să agite talismane?”.
• A reapărut…camera web! Jurnalul Național, 20. 54: