Gică, bagă mare!
Gică e fundaș la mine pe blog.
El îmi bagă strâmbe la înaintare…dă cu capul, centrează…dar finalizează prin spatele plasei.
Pentru că el joacă numai pă nocturnă…când dorm eu, noaptea…
Nu are curaj (timiditate de băiat în vârstă!) să mă lovească cu un comentariu genial…sau să îmi trimită câteva sclipiri de la el sub forma a mii de articole…ca să le public…și să stau și eu, cu picioarele, pe pereți…ca atunci când el mă citește…
Nu știu cum a tras concluzia…că eu sunt trupele anti-tero.
De aceea se teme de mine cu incandescență…
Că am mai spus, de câteva ori, că știu cine intră, de unde și cât se stă la mine pe blog.
E normal să știu…că e blog proprietate personală…nu sat fără câini.
Dar de la a ști…până la a fi jandarm NATO, spadasin, chilăr în serie…e cale lungă…și nu e frumos să tot vii, să dai cu nasul prin scrisul meu ca prin iarbă…și să pleci unde a dus mutul vaca…și iarna capra…
E bine să ne cunoaștem reciproc…dacă tot ne mâhnim împreună.
Să îmi spui inima ta…dacă eu ți-o spun pe-a mea…
Și-o să vezi, măi, frate Gică, ce frumos e dialogul! Mai frumos decât monologul…și ascunderea după tufe de crini.
Eu zic să ne dăm mână cu mână…și să vedem ce iese…
Bagă mare, te roagă fratele tău, că țara mustește de nerăbdare!