Ne obsedează…criminalistica
În România ne indignează criminalii cu…pistoale, cu bâte, cu topoare și cuțite…
Aceștia ne oripilează încât…am asculta ore în șir detalii macabre, despre asasinatele lor…pentru că suntem…consternați, răvășiți de oroare și dezgust…
Am citi fiecare amănunt sângeros în presă…am sta cu ochii nedezlipiți de ecrane…să nu pierdem vreo vorbă a autorului faptei, care să lase să ne scape vreo nuanță a profilului criminal…vreo linie tremurată a conturului psihologic…
Suntem adânc împlântați în realitate, în a urmări determinarea motivațiilor…și cursul procesului…la tribunal…
…După ce-am urmărit derularea evenimentelor la…cimitir.
Suntem, zic, însetați să ne cunoaștem conaționalii derutați psihic, să descoperim alte cute ale caracterului etnic, pe scurt și socratic spus, să ne analizăm mai bine…pentru a dărăpăna și ce încă nu e praf de pulbere…măcar din cuvinte, pentru că și faptele sunt în plină desfășurare.
Da, suntem avizi de…crime și criminali…de ăia cu pistoale, cum spuneam, sau cu afaceri de proxenetism…
Mai puțin pasionați și inclusiv indignați suntem de cei care ne calcă în picioare orice urmă de demnitate…
Mai puțin pasionați suntem de solidaritate între noi…
Mai puțin interesați de cum ajung la disperare și la moarte cei care n-au pile și relații și nu sunt nepoții cuiva…
Mai puțin îndurerați de ce vom deveni, ca popor, ca țară, dacă mergem mai departe în acest ritm…
Mai puțin focalizați pe interesul general…pe dureri comunitare…
Mai puțin contorsionați în conștiință și bântuiți de coșmaruri când știm despre nedreptăți strigătoare la cer, despre crime morale comise cu cel mai…cool sânge.
Absorbiți de nostalgii ceaușiste sau de reverii…futurist-utopiste, nu observăm când ni se fracturează memoria, ni se reconstruiește reflecția cu date prelucrate…
Nu intrăm în colaps de durere…în stare de șoc…când vedem suferințele atroce, morale și fizice, ale celor de lângă noi…
Suntem atenți să nu ne facă bucăți unul cu toporul sau să nu ne împrăștie creierii vreun glonț…dar…mai are ce împrăștia?