A 73-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 72 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi, a 71-a zi, a 72-a zi.

• Varujan Vosganian: „Intrarea în Parlament a coaliţiei PRM-PNG şi lansarea Partidului Poporului, cu semeţiile sale din sondaje ar putea fi una din facturile pe care suntem siliţi să le plătim după guvernarea PD. O guvernare normală, care duce ţara spre mai bine, cum a fost guvernarea liberală [care] curăţase locul de astfel de mutanţi ai tranziţiei. Partidele de această sorginte nu intraseră nici în Parlamentul European, la alegerile din 2007, nici în Parlamentul României, la alegerile din 2008, iar la alegerile locale din acelaşi an înregistraseră un alt eşec răsunător. Derapajele economice şi politice, corupţia sfidătoare, nepăsarea la adresa românilor, incultura şi cabotinismul guvernării pedeliste au dus la reapariţia partidelor de felul acesta, care bântuie prin nostalgiile cele mai mohorâte, prin frustrările cele mai aprige, prin proud’hon-ismele cele mai fanatice şi prin amăgirile cele mai nesăbuite. Chiar dacă, mai nou, Partidul Poporului pare mai tentat de USL decât de PDL (reciproca nu e valabilă) născătorul acestui Golem şi resuscitarea celorlalţi este unul dintre multele cadouri otrăvite pe care ni le-a făcut guvernarea pedelistă”.
• Elvira Gheorghiță (Gândul): „Familii cu copii, tineri, vârstnici şi preoţi de diverse confesiuni au participat, sâmbătă [24 martie 2012], la Marşul pentru viaţă dinaintea Bunei Vestiri, cerând oprirea avorturilor şi „dreptul la viaţă” pentru cei nenăscuţi. „Marşul pentru viaţă” a adunat în sâmbăta dinaintea Bunei Vestiri, în faţa Bisericii Kretzelescu din Capitală, ortodocşi, catolici sau protestanţi, toţi având un singur mesaj: „Opriţi uciderea celor nenăscuţi – 22 de ani de măcel, 1990-2012, în care au fost omorâte opt milioane de suflete”. În primele rânduri au stat familiile cu copii, apoi tinerii, dar printre ei au fost şi mulţi vârstnici, toţi scandând „Suntem în viaţă”, „Suntem pentru viaţă”.
• Idem: „”Nicio femeie să nu-şi justifice avortul motivând că nu avea cu ce să-l crească. Fiecare copil se naşte cu o bucăţică de pâine în mână, adică va avea grijă de el Dumnezeu”, spune o altă femeie, înaintând grăbită spre primele rânduri”.
• Idem: „”Marşul pentru viaţă” nu a fost ales întâmplător în apropierea sărbătorii Bunei Vestiri. Pentru că Maica lui Dumnezeu s-a bucurat mult la aflarea veştii că va avea Prunc, deşi era Fecioară. Aşa şi noi. Vestea că o familie va avea un copil trebuie să fie o bucurie, nu un gând necurat. Noi suntem şi împotriva contracepţiei, care reprezintă tot o formă de măcel. În ultimii 50 de ani au fost ucişi 22.178.906 copii prin avort, mai mult decât populaţia de acum a României”, spune preşedintele Asociaţiei „Pro-vita” Bucureşti, Bogdan Stanciu, în cuvântul rostit la finalul marşului”.
• Idem: „”Marşul pentru viaţă” a avut loc pentru prima dată simultan în aproape 20 de oraşe, printre care Bucureşti, Arad, Craiova, Constanţa, Deva, Fălticeni, Iaşi, Miercurea-Ciuc, Oradea, Piteşti, Reşiţa, Satu Mare, Târgu Mureş, Timişoara, Alba-Iulia şi Sfântu Gheorghe”.
• Cotidianul: „Consiliul General al Municipiului Bucureşti a aprobat, la sfârșitul acestei săptămâni, alocarea a 2,5 milioane de euro pentru Catedrala Mântuirii Neamului şi a circa 4 milioane de euro pentru alte 47 de biserici şi parohii din Bucureşti”.
• Silviu Prigoană, 24 martie 2012, la RTV: „Iisus era tâmplar, nu era mare şmecher”.
• Petre Barbu (Adevărul): „După câţiva ani de scris (la gazete şi la câteva cărţi), mi-am dat seama că scrisul e o povară pentru cei din jurul celui care scrie. Scrisul îi trezeşte, îi intrigă şi îi scandalizează. (Scrisul e miere şi e otravă.) Când mi-a apărut primul roman, tata i-a zis mamei, în bucătărie: „Uite ce scrie fii-tu despre noi!” Şi i-a citit câteva fragmente, apoi a aruncat cartea. Şi mama a plâns. A citit şi ea cartea şi mi-a zis: să nu mai scrii despre noi, auzi, să nu mai scrii, pentru că vreau să am linişte în casă! Peste alţi câţiva ani (când tata nu mai era), mama mi-a citit primul capitol dintr-o carte nouă şi m-a certat: „Ce-ai tu cu viaţa mea? Să nu te mai legi de viaţa mea, auzi?” Şi mi-a părut rău că mă legasem de viaţa ei. Dar până atunci, scrisul meu mai enervase destui oameni din jurul meu. Otrava scrisului naşte violenţă”.
• Monica Tripon (Făclia de Cluj): „Circa 500 de persoane – în special tineri, adolescenţi, familii tinere cu copii – au participat sîmbătă [24 martie 2012], la Cluj-Napoca, la Marşul pentru Viaţă organizat de Covenant Christian Center, împreună cu Biserica Greco-Catolică – Cluj-Gherla, Clinica ProVita, Centrul maternal „Casa Bucuriei” şi Asociaţia Ecclesia Domestica. Participanţii la marş s-au întîlnit la ora 11 în Piaţa Unirii, avînd asupra lor bannere şi pancarte cu mesaje pro-life şi împotriva avortului. „Tu, eu, noi toţi am fost odată embrioni. Protejează Viaţa! Spune NU avortului!”; „NU ucide!”; „Acceptă responsabilitatea!”; „Avortul opreşte o inimă care bate”; „România – ţară creştină. De ce vrei să ucizi?”; „Zi NU avortului!”; „Îndrăzneşte! Dă viaţă unui om!”; „Copiii sînt o binecuvîntare”; „Alege Viaţa!”; „Votează Viaţa”!; „Fii eroul copilului tău!”; „Nu te lipsi de bucuria de a da viaţă!” – au fost cîteva dintre aceste mesaje”.
• Jurnalul Național, cameră web, 18. 35:

• Actualizări pe Plagiate. ro.
• Alexandru Tomescu (Sighet Online): „În România iubesc locurile sfinţite de oameni frumoşi, cărora le pasă de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Specie pe cale de dispariţie sau revoluţie în gândire pe cale de a se produce? Vom trăi, vom vedea. Mie îmi va păsa! În vocabularul meu nu se găseşte verbul „a detesta”. Cred că există emoţii mai frumoase pentru care merită să îţi consumi energia. Însă mi-aş dori ca în România să aibă loc o schimbare de mentalitate. De aici vor urma toate celelalte schimbări, în mod natural. Dacă vom crede în noi înşine, dacă va începe să ne pese de ceea ce se întâmplă în jur, atunci o schimbare profundă va fi posibilă. Eu încă mai sper!”.
• Cristian Tudor Popescu (Gândul): „Într-adevăr, volubilul Boldea se adăposteşte într-o gaură, dar nu de şarpe, ci în gaura din obrazul României. O gaură confortabilă, cu toate dotările, de unde a sunat-o pe jurnalista Clarice Dinu la Gândul. Am fi la fel de penibili ca preşedintele şi procurorii dacă ne-am apuca să analizăm pe text ce i-a debitat – indubitabil e doar faptul că Boldea îşi bate joc de autorităţile statului român până la cel mai înalt nivel, cel al securismului omnipotent al d-lui Băsescu”.
• Marius Mioc: „După părerea mea, atît numărul informatorilor cît şi, în general, puterea Securităţii, sînt mult exagerate în mass-media. În decembrie 1989 eram convins că regimul Ceauşescu e şubred iar Securitatea incapabilă să controleze situaţia. De aia am avut tupeul de a participa la revoluţie. Căderea lui Ceauşescu mi se pare o strălucită dovadă a slăbiciunii Securităţii. Mitul Securităţii atotputernice este întreţinut de intelectualii deveniţi anticomunişti după revoluţie. Aceşti intelectuali, foarte influenţi în mass-media românească, caută, poate inconştient, o justificare pentru lipsa de atitudine dovedită în timpul dictaturii. A pretinde că nu se putea face nimic, fiindcă Securitatea era atotputernică, este un lucru foarte convenabil”.