Angelica iz ă star
vinde roși-n aprozar,
chiar dacă n-are habar,
dă ol iz tot într-un cântar.

Se lăsa lunguiață și acoperită seara.

Trecuserăm la ora de vară…aia în care somnul se scurtează…pentru că dansul vibrează.

Angelica vindea roșii…cu pește.

Pește congelat…

Lumea cumpăra haotic.

Un moș cumpărase atâta pește de nu mai știa unde-i portofelul.

Peștele mergea cu un câine în gură.

Cineva mușcase peștele de un picior…în timp ce Angelica cânta, printre roșii și sticle de vin…oda întâlnirii dintre popoare.

Deodată, într-un fragment de emoție, lumea devenise alta.

Poate mai bună…și mai puțin plictisită.

Însă când Nina scoase un țipăt de disperare…față în față cu fiul ei, Marinică, care o lovise pe o tânără bondoacă direct în cap cu cutia de coca-lola…se rupse liniștea în bucăți de parcă n-ar fi fost niciodată…

Nici nu știu ce s-ar fi putut întâmpla…dacă Angelica nu ar fi existat atât de blondă…și de seducătoare.

Did you like this? Share it: