Trei pasaje din Teologia indecenței

Marcella Althaus-Reid[1], Indecent Theology. Theological Perversions in Sex, Gender and Politics [Teologia indecenței. Perversiuni teologice în materie de sex, gen și politici], Ed. by Taylor & Francisc e-Library, 2002.

Ediția primă a cărții este ed. Routledge, London, 2000.

*

p. 4:

„Fiind eu însămi un teolog al eliberării din Argentina, care a primit educație teologică în vremuri grele pentru Biserică[2], care lupta împotriva dictaturii existente în ani 1970, sunt conștientă de faptul că în această teologie nu există stabilitate ci ea are un sens discontinuu care este foarte valoros.

Continuul cerc hermeneutic al suspiciunii și permanenta chestionare a narațiunilor explicative ale realității implică, fără doar și poate, un proces al discontinuității teologice.

Și ca parte a acestui proces, identificarea ariilor de excludere în teologie are o importanță covârșitoare.

Spre exemplu, sărăcia și senzualitatea la un loc (și nu luate ca realități separate) au fost marginalizate în teologie.

Căci o teologie despre nevoile săracilor poate fi și o teologie a sexualității, o teologie economică și una a dorințelor, care au fost excluse din calea noastră  de „faptul teologic” și considerate subiecte secundare.

Și eu mă refer aici la procesul de excludere al teologiei, care are nevoie de ceea ce înseamnă la caminata sau de procesul „mersului pe jos”, în care să reflectăm și să acționăm în sensul a ceea ce reflectăm vizavi de experiențele istorice care se petrec cu oamenii marginalizați ai lui Dumnezeu.

Căci ceea ce a exclus teologia eliberării este tocmai rezultatul unui proces selectiv a contextelor sărăciei și a experiențelor marginalizării în acest spațiu”.

*

p. 7:

„Prăpastia dintre teologia feministă a eliberării și teologia indecenței constă în onestitatea sexuală. Consecințele unei analize a construcțiilor sexuale are importante implicații în orice teologie contextuală.

Practic ele destabilizează fundamentele sexuale ale teoriilor economice și politice și dezvăluie sistematica ideologiei a sexualității (fie ea și eliberatoare) a teologiei.

Astfel teologia este văzută în adevărata ei natură și anume aceea de a fi un proiect sexual, care are fundamente epistemologice, bazată pe o înțelegere a sexelor care promovează relații duale și care are un rol de legitimare.

[…]

Teologia indecenței este o carte de teologie politică a sexualității care intenționează să fie o continuare critică a teologiei eliberării feministe, fapt pentru care folosește abordarea multidisciplinară și dezbate teoria sexualității (Butler, Sedgwick, Garber), criticismul postcolonial (Fanon, Cabral, Said), studiile și teologiile homosexualității (Stuart, Goss, Weeks, Daly), studii marxiste (Laclau și Mouffe, Dussel), filosofia continentală (Derrida, Deleuze și Guattari, Baudrillard) și teologie sistematică”.

*

p. 18:

„Vânzătoarele de limonadă[3], despre care am vorbit la începutul cărții, continuă tradiția locală [și anume pe] aceea de a nu purta lenjerie intimă.

Și asta pentru a sfida privirea bărbaților, pentru a le controla privirile, chiar și pe ale acelora cu priviri decente.

Iar aceste femei se constituie în însăși substanța paradigmei pe care o discutăm aici. Pentru că ele contestă [prin modul lor de a fi] sexualitatea sistematică”.

---