Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 27 martie 2012

În altă realitate…

Mergerea înainte cu Dumnezeu e întotdeauna un efort care te învață…altceva decât te așteptai.

Viața și pedagogia telurică își predau o lecție simplă: te aștepți la ceva, ai mereu un orizont la care te raportezi și în care trăiești, fără să speri vreodată mai mult.

Viața cu Dumnezeu e altfel: nu știi niciodată nimic, încotro te îndrepți și ce te așteaptă…dar ești sigur de un lucru: te așteaptă descoperiri noi și minunate și nu vei ajunge într-o fundătură.

Ea înseamnă o…plutire pe deasupra descurajării și a disperării. Pe deasupra necunoașterii, a limitării și a descumpănirilor personale.

Dumnezeu e Cel ce te scoate din cercul egoului propriu, și îți dă să vezi orizonturi pe care nu le-ai fi visat.  Care îți deschide uși la care nu te-ai fi gândit.

Ca-ntr-un basm, numai că nu e un basm

Când ești proptit în visele tale…strâmte…care nu te dezmărginesc, ci te îneacă într-o realitate ternă…nu poți să vezi dincolo de lungul nasului.

Marginile vieții tale nu sunt însă acolo unde crezi că sunt…ci mult mai departe.

Doar că îți trebuie alți ochi pentru a alerga la un orizont pe care nu îl întrezărești. Îți trebuie…altfel de vedere…care să se concentreze pe ceea ce nu are încă un contur, dar există…

Se face zi și se face noapte peste gândurile tale…răsare și apune soarele peste timpul tău…și poți să fii sau să nu fi de față…când trăiești.

Clipele sunt cioburi care nu se mai adună…

Întregirea lor n-o vei vedea decât târziu…

E noapte…și noaptea are rostul ei…de a-ți aprinde candelele vegherii…ca să cunoști că întunericul cu lună și stele nu e ca întunericul fără nicio lumină.

Sermon on the 5th Sunday of Great Lent [2012]

My Beloved,

Intensity of our love for God is the one that saves us! Because the fidelity for God is measured not in words but in heroic attitudes, of profound dignity.

And remembrancing it on Saint Mary of Egypt, at fact we emphasize the victory of ascetic love in the face of religious indifference.

For that love is manifested primarily through works.

The example of her conversion is a provocative one. For it extends a hand and sinners, that it calls at repentance, but it calls and Saints at humiliation, for that it shows an amazing example of conversion.

And tell us all that what matters is the determination toward good.

In today’s Evangel [Mark 10, 32-45] we are told the same thing: who wants to be great…to be servant of all!

But what it means to be a servant of God’s perspective? A man of holiness. And in measure in that we are doers of God’s commandments then are His servants…and of all together.

Namely the ministry and the obedience have soteriological valences and not simply social attitudes.

For in Church nothing is formality…but, always, a supple relation of spirituality between God and human.

And into a postmodern world drained of spirituality, the desire of Church to live holy is a provocation. For that Church denies in express mode a mode of life lived at happening.

And the conversion of Saint Mary of Egypt from a dissolute life and her spiritualization demonstrates that the human has as fulfilling life with God and not one secularized.

The man is transfigured by grace in his entirety…but he must to want this thing.

Therefore the intensity of love, full involvement in life with God saves us.

And our fast from this time is a school of understanding. Because we learn to know our weaknesses, but and the deepest desires.

And if we come to understand that we need God more than ourselves, then we come to understand the need for continuous conversion.

For about perseverance in converting we talk now! About a mode of life that always fills us with joy, with an imperishable joy. Amen.

Predică la Duminica a 5-a din Postul Mare [2012]

Iubiții mei,

singurul lucru care ne împlinește…este acela de a fi una cu ceea ce credem.

Adică să întrupăm credința noastră.

Să o avem ca pe propria noastră respirare

Și dacă simțim căderile din ea ca pe o insuficiență respiratorie…să vedem în Biserică aparatul nostru de oxigen, cel care ne scapă de sufocarea acestei lumi.

Pentru că atunci când ești sensibil la noxe…când suporți cu greu mirosurile și poluarea fizică dar, mai ales, pe cea morală…ți-e greu să respiri în această lume.

Cine ne va scăpa pe noi de mirosul ateismului, al indiferenței, al pornografiei, al decadenței, al banilor mânjiți de tot felul de compromisuri?

Cine ne scapă pe noi de insuportabil?

Cum putem să facem, până la urmă, din insuportabilele multiplemomente de contemplație?

Pentru că duminica de azi (cu Sfânta Maria Egipteanca în prim-plan…dar și prin Evanghelia zilei [Mc. 10, 32-45]) ne convinge de faptul că viața ortodoxă este una paradoxală…deloc ușor de înțeles…dar, mai ales, deloc ușor de trăit.

De ce?

Pentru că nu sunt mulți cei care te încurajează…și te ajută efectiv să trăiești ortodox.

Găsim foarte mulți oameni care vor să le trăim obsesiile, neîmplinirile, erorile…

Găsim pe mulți care vor să ne vândă ceva…sau să ne convingă de vreo banalitate sau utopie.

Întâlnim autosuficienți, aroganți, discreționari din diverse motive puerile…sau bătuți cu leoca, cu ochii numai pe luat…diverși agramați ai spiritului…

Proști celebri sau anonimi.

Angoasați sau defulați.

Cu interese pipernicite, meschine…sau histrionice.

Cu alte cuvinte, unde…în ce spațiu, în ce localitate…poți să mai trăiești ortodox, alături de alți ortodocși plini de cuviință și de har…dacă comunitățile ortodoxe ca atare…au tangență interioară cu Ortodoxia mai puțin sau deloc?

Suntem foarte buni la povești, la faptul de a ne imagina că întreaga lume e ortodoxă, la faptul de a ne închipui că distanța până la sfințenie se face în trei pași și cinci mișcări.

Însă sunt puțini cei care întrupează Ortodoxia.

Sunt puțini cei care sunt izvoare vii de viață, de înțelegere și de acțiune…și care poartă în ei, ca atare, modul de a fi al credinciosului ortodox și relația lui teologică și liturgică și ascetică și culturală cu Dumnezeu.

Majoritatea se ocupă de istoricizarea sau diluarea Ortodoxiei, de transformarea ei în cutume fără fond…în pure expresii oratorice.

De aceea Ortodoxia pare o domnișoară netrecută prin viață, fără experiență, cam naivuță…dacă o prezinți numai în frumusețile ei (avem Biserici frumoase, icoane scumpe, slujbe fastuoase, o veche tradiție teologică și monastică, oameni frumoși și inimoși, creștini de nădejde) și nu vrei să vezi deloc lupta ei pentru a-și păstra fecioria, cumințenia, fidelitatea față de Mirele ei.

Adică care e costul, în transpirație și sânge, al Fecioarei, adică al Bisericii, pentru ca să se simtă slujitoare fidelă a Mirelui ei, adică fidelă lui Dumnezeu?

Biserici la normă se pot face multe…

Dar capodopere se pot face la normă?

Putem scoate sfințenie pe bandă rulantă?

Putem să naștem teologi, în adevăratul sens al cuvântului, din oameni cu pile și relații…care să scrie patristic?

Putem să înmulțim numărul slujitorilor Bisericii, numărul Mănăstirilor, al cantinelor sociale, al librăriilor și facultăților teologice…dar prin asta nu sporim viața duhovnicească.

E observabil acest lucru.

Învățământul teologic în școli și facultăți produce oameni instruiți, cu cunoștințe și aptitudini ortodoxe…dar nu în mod neapărat caractereeroigenii în materie de fidelitate față de Ortodoxie.

Însă pe fiecare zi, în calendarul Bisericii, îi pomenim pe ortodocșii autentici…și nu pe cei la normă.

Au existat milioane de creștini în 20 de secole…Însă Biserica i-a reținut, în mare, doar pe cei fideli…pe cei care au făcut valuri pentru Biserică…pe cei care au adus Biserica în prim-planul societății…adică pe cei care nu au făcut de râs Biserica.

Și cei mai mulți au sfârșit-o „prost”…pentru că ori din Biserică…ori din afara ei…s-a găsit unul, doi, o sută…care „să-i omoare cu grație”.

Cu alte cuvinte, în ce Biserică să respiri, dacă și din Biserică și din afara ei…ești mitraliat…atunci când vrei să trăiești ortodox, adică dumnezeiește?

Însă Biserica, ieri și azi…dar și mâine…pentru că e condusă de Dumnezeu și nu de ideologii…găsește mereu soluții paradoxale să supraviețuiască.

Dacă Sfânta Maria Egipteanca, împreună cu Dumnezeu, a convenit pentru soluția pustiului…pentru a întrupa Ortodoxia…ortodoxul din timpuri postmoderne încearcă să întrupeze Ortodoxia tot mai mult în casa lui…în apartamentul său de bloc…în chilia lui…sau dormind pe stradă sau prin munți…mai mult sau mai puțin cunoscut…mai mult sau mai puțin admirat…mai mult sau mai puțin ajutat…dar Dumnezeu îl conduce…da, tot El, Cel care i-a condus pe toți ai Lui…de dinaintea noastră.

Privatizarea credinței, pe care o subliniază sociologii și filosofii, pare a fi o soluție paradoxală a Bisericii pentru vremea noastră.

Dar nu în sensul că acasă ne construim o credință și o Biserică din o mie de teologii divergente…ci pentru că acasa ne-a mai rămas drept singurul loc în care putem să ne mai prezervăm liniștea…și intimitatea cu Dumnezeu…pentru că spațiul public sau cel religios e din ce în ce mai mult…impropriu intimității, regăsirii de sine…creșterii duhovnicești.

Acasă putem crește duhovnicește…acasă putem să ne instruim…să ne cizelăm comportamental cum nu ne-a putut instrui școala sau Biserica sau altă instituție culturală…pentru că putem, tot mai mult, să avem acces la cunoștințe personalizatoare.

Onlineul leagă casa noastră de alte persoane, întărește relațiile fără prea multe costuri financiare…și ne ajută în creșterea noastră duhovnicească, științifică și culturală.

De aceea acasa mea devine un bun fără preț…pentru că devine locul în care eu mă regăsesc…și îmi păstrez, în mod viu, trecutul.

Așa se explică numărul tot mai mic de oameni care vin la Biserică…

Sau care suportă…fără prea multă plăcere, atmosfera din Biserică…

Spațiul Bisericii e văzut ca plin de rumoare, cu multă înghesuială, cu oameni necivilizați și care vin pentru alte interese.

Într-o epocă în care confortul și calitatea sunt norme de viabilitate…e normal ca să se ridice din nas la praf, la cântări proaste, la înghesuială, la ipocrizie, la lipsa unor condiții de igienă a petrecerii timpului.

Tot mai mult Biserica e a celor săraci…și cu puțină școală…pentru că cei cu bani și cu mai multă cultură au nevoie de cadru și de oameni ai Bisericii care să le solicite interesul.

O slujbă care nu are perfecțiunea filmului văzut HD, o predică care nu se întâlnește cu nicio realitate din inima oamenilor…și un preot care nu e urmat de nicio operă…este…și va deveni tot mai mult…un spectacol neinteresat.

Ce îmi oferă Biserica…pentru ca să îmi pierd timpul cu ea?: așa se va pune problema: scurt și la obiect.

Adică Biserica oferă niște reduceri…niște promoții…îmi face vreun cadou…mă face să mă simt bine…sau plec cu gust amar?

Vor crește tot mai mult pretențiile la adresa Bisericii…cât și ochii deschiși asupra ei…pentru că e văzută ca având tot mai mulți bani și un capital de încredere încă mare.

Se vor radicaliza raporturile societății cu Biserica…pentru că sărăcia te face tot mai atent la cei care dețin proprietăți și capital.

Biserica va deveni tot mai mult un ONG care trebuie să se descurce pe speze proprii.

Adică Biserica, Fecioara pe care acum o prezentăm numai cu rochiile ei frumoase…și nu din prisma interiorității ei eroice, e readusă…încet dar sigur…la starea de minimalizare cu care am debutat în istorie…atunci când creștinul era de-un eroism martiric.

Și când Biserica mai rămâne doar cu cei care o întrupează…înțelegem de ce slujirea Bisericii are rostul de a transfigura lumea…și nu de a o binedispune.

Pe de altă parte, pomenirea Sfintei Maria Egipteana acum, în tinda Patimilor, oferă o încurajare enormă întregii Biserici, fie ea activă sau mai adormită.

Ortodocșii plini de trezvie se bucură de eroismul transfigurator al Sfintei Maria…pe când cei amețiți de tot felul de patimi văd…că se poate și altfel.

Și că atât femeile cât și bărbații pot fi alții…pot fi ortodocși eroici…slăbiciunea fiecărei firi nefiind deloc o pledoarie pentru o viață aiurea.

Pentru că ceea ce contează e faptul de a sluji autentic, din prisma ta de creștin, monah sau cleric…adică de a te manifesta ca un factor coagulant în societate, ca un catalizator al energiilor bune din oameni.

În concluzie, ne vom retrage tot mai mult în noi…pentru a descoperi Ortodoxia…și odată cu ea esența monahismului și a rugăciunii neîncetate.

Biserica dăinuie și se extinde nu prin număr…și nici prin structuri cu totul și cu totul mundane…ci prin oameni care întrupează Ortodoxia, adică adevărata relație de credincioșie cu Dumnezeu.

A-ți schimba viața…a fi mereu altul…înseamnă a nu mai fi o povară…și o pată de rușine pe obrazul Bisericii.

Dar povară și rușine nu din motive lumești…ci duhovnicești.

Pentru că Biserica e viața noastră cu Dumnezeu…și tot ce iese din această ecuație înseamnă un minus de viață eclesială, bisericească.

Vă doresc…și îmi doresc…autenticitate!

Să fim autentici și când lucrăm binele…și când ne ridicăm din păcate!

Oamenii sunt atenți la fețele noastre…și surprind cutele noastre de fariseim.

Ele nu ne onorează…

Însă ne onorează asumarea greșelii, îndreptarea vieții, înfrumusețarea noastră interioară care ne face să iradiem în mijlocul lumii.

Pentru că slujim în mijlocul lumii…și suntem lumina…sau întunericul ei. Amin!

A 75-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 74 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi, a 71-a zi, a 72-a zi, a 73-a zi, a 74-a zi.

  • Gabriel Milan Sava (Cotidianul): exploatarea gazelor de șist prin metoda fracturării se face prin „injectarea unui fluid, sub o presiune uriaşă, de peste 600 de atmosfere, în interiorul scoarţei terestre, într-un foraj care categoric – nici nu s-ar putea altfel – este tubat cu oţel şi în spate cimentat. Gândiţi-vă însă ce oţel trebuie să fie acela care să reziste de până la 18 ori la aceste proceduri, pentru că se vorbeşte de cantităţi uriaşe de apă, care reprezintă doar o parte a fluidului ce se injectează în sol, de la 10 la 32 de milioane de litri pentru un singur foraj”.
  • Idem: „Dacă, să zicem, se introduc 20 de milioane de litri de fluid sub presiune, la suprafaţă mai revine doar o jumătate din cantitate. Restul rămâne în interior, la 3000 de metri. Apoi se repetă procesul. Înmulţiţi 20 milioane de litri cu 18, în medie, şi aflăm cam câtă apa trebuie folosită. Ea costă! De unde se ia? De undeva din apropiere. Nu ştiu cum se întâmplă întotdeauna, dar unde se descoperă aceste gaze, invariabil, deasupra zăcămintelor există cantităţi mari de apă. Şi întotdeauna, după încheierea acestor exploatări, apa potabilă nu a mai existat în zonele respective. Dacă sondele sunt în judeţul Vaslui, categoric apa va fi luată din Siret, iar acesta, la sutele de milioane de litri va trebui să curgă cam de multe ori. Va scădea nivelul hidrostatic în zonă, se va înregistra o asanare a cantităţii de apă potabilă, va fi afectată pânza [freatică] de până la 50 de metri adâncime”.
  • Agerpres: „Industria alimentară din România înregistrează o cifră de afaceri de aproape zece miliarde de euro anual, are o contribuţie de 8% în Produsul Intern Brut (PIB) şi asigură locuri de muncă pentru aproape 200.000 de angajaţi, potrivit datelor Federaţiei Patronale Române din Industria Alimentară – Romalimenta”.
  • Sunt + 7 grade la București. 10. 41.
  • Camera web a Jurnalului Național care mediatiza protestul din Piața Universității este inactivă de două zile. Pentru ca nimeni să nu mai aibă niciun contact…cu nemulțumirea românilor? Dacă noi ne chinuim să îl astupăm mediatic…protestul nu mai există?…
  • Varujan Vosganian: „Cum în luna ianuarie a fost înregistrat un excedent de 0,7 mld lei, înseamnă că deficitul lunii februarie a fost de 6 miliarde de lei, ceea ce este dramatic. Dacă veţi compara cu „risipitorul” an 2008, veţi vedea că guvernul „cumpătat” PDL a avut, în cea mai scurtă lună a anului, un deficit al bugetului administraţiei centrale de 30% din deficitul întregului an 2008 şi 35% din cel prognozat pentru 2012. Cum rămâne, atunci, cu mărirea salariilor şi cu scăderea CAS, „când condiţiile economice o permit”? Creşterea economică se revizuieşte pe minus, în ianuarie am avut 1 euro/loc investiţii străine (!) iar deficitul bugetar o ia razna. Despre ce condiţii economice e vorba?”.
  • Sorin Frunzăverde i-a declarat lui Radu Tudor: „Voi fi candidatul USL la presedintia Consiliului Judetean Caras-Severin si cel mai probabil vicepresedinte PNL pentru relatiile internationale. Am tras un semnal de alarma din noiembrie 2010 ca Romania a devenit stat politienesc, in care vrajba politica a declansat un imens haos administrativ”.
  • Sebastian Lăzăroiu, pe Facebook: „Frunzăverde – un gunoi”.
  • Adrian Năstase (Jurnalul Național): „Basescu a devenit presedinte predicand impotriva „sistemului ticalosit” pe care il definea in legatura cu coruptia din aparatul de stat si cu devalizarea banului public. Esecul lui in lupta cu asemenea metehne e de doua ori dureros si grav. Nu numai ca nu a reusit sa epureze sistemul de coruptia administrativa, sa zicem „clasica.” Dar a integrat in politica si activitatea infractionala de drept comun. Un deputat plecat in Congo e acuzat ca facea parte dintr-un grup care batea batranii, ca sa-i dea afara din case”.
  • Realitatea. net: „Primarul liberal din Caransebeş, Marcel Vela, a declarat, pentru Realitatea TV, că toţi cei 42 de primari al PDL se vor alătura PNL, pentru a forma [o] „dreaptă mai puternică””.
  • Cristian Preda (Vox Publica): „Vom plăti consecinţele unei asemenea alegeri pierdute din start.  Domnul Prigoană este candidatul perdant al partidului. Nu avem nevoie de un candidat care să semene cu Iri, cu Becali sau Dan Diaconescu, ci de un om care să semene cu Traian Băsescu. Aceştia sunt doar reprezentanţii carnavalului amuzant al alegerilor. Se puteau face alegeri în interiorul partidului. Se testează nume fără această identitate de candidat la primărie. Asta explică şi de ce Traian Băsescu a câştigat deşi avea doar 4% în sondaje la Primărie. A miza acum doar pe sondaje şi nu pe un calcul politic e o greşeală. Traian Băsescu nu ar fi fost niciodată candidat pe o asemenea logică.  Repet, candidatura domnului Prigoană e pierdută din start”.
  • Idem: „Plecarea lui Sorin Frunzăverde din PDL e un semnal de alarmă foarte serios. Autoritatea politică din sânul partidului e în criză. În perspectiva alegerilor din acest an, acesta e un moment delicat. Nu e exclus ca și alții să procedeze la fel. Solidaritatea nu se poate construi pornind de la soluții improvizate”.
  • Cornel Nistorescu (Cotidianul): „Plecarea lui Sorin Frunzăverde și a grupului de politicieni din Caraș ne arată că numărul celor dispuși să joace această carte a imitării jocului democratic se împuținează pe zi ce trece. Cezar Preda nu mai suportă autoritatea chițăită a lui Emil Boc. Radu F. Alexandru, epuizat de demonstrațiile pretențios elegante pentru adevăruri grosolane, pleacă la CNA. Gheorghe Albu, trezorierul din umbră, mâna dreaptă a lui Vasile Blaga, pleacă la CNVM. Radu Berceanu a rămas un pericol. Și pentru el, și pentru partid, și pentru orice domeniu de care ar răspunde. Videanu, cândva bun de împins în față la privatizarea marmurei românești, preferă să joace rolul investitorului și al învârtitorului de facturi. Mai circulă zvonul că Gheorghe Falcă, Liviu Negoiță și Gheorghe Scripcaru, trei primari protejați de DNA și de Traian Băsescu, în loc să își facă un cabinet de avocatură care să-i apere, pregătesc un nou partid. În mintea lor partidul funcționează ca armă de apărare și ca instrument de colectat bani, nicidecum ca o formă modernă de organizare pentru a răspunde nevoilor societății”.
  • Dinu Giurescu: eu cred că alături de Sorin Frunzăverde mai sunt și alte persoane în PDL care îi vor urma exemplul. 22. 13. Antena 3/ obiectivul USL acum este dezintegrarea acestui Regim. 22. 14/ „Puterea dă cu buldozerul în România”. 23. 09. / Însă România are nevoie să respire/ „să sperăm că românii nu au tărâțe în cap” la alegeri. 23. 11/
  • 20 de miliarde de euro trebuia să coste cuprul vândut cu 200 de milioane de euro. 22. 16. Antena 3./
  • Gândul: „460.000 metri cubi de lemn din pădure au fost tăiaţi [în România în mod] ilegal în [numai] doi ani”.
  • Ordinul MECTS nr. 3.313/ 2012. Despre examenul de intrare la facultate pe 2012.
  • China importă cuprul românesc. 22. 29. Antena 3.
  • Vladimir Tismăneanu: „A intrat în vigoare Legea pentru modificarea şi completarea Codului penal al României şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Acest demers clarifică dispoziţiile din Codul penal, care prevăd imprescriptibilitatea infracţiunilor de genocid, crime contra umanităţii şi de război, stipulând că ele pot fi judecate, indiferent de data la care au fost comise. De asemenea, legea prevede imprescriptibilitatea infracţiunilor de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, pentru crimele pentru care nu s-a împlinit încă termenul de prescripţie”.
  • Cosmin Nasui (Modernism): „Casa de Licitaţie Ara Art Collection organizează joi, 29 martie [2012], începând cu ora 19.00, în sala Galateca de la Biblioteca Centrală Universtitară “Carol I”(Str. C. A. Rosetti nr. 2-6)  o nouă licitaţie eveniment. […] “Pictorul copiilor”, Nicolae N. Tonitza, este prezent în licitaţia Ara Art cu trei lucrări. “Basmaua roşie” a fost evaluată la 2.400 euro. Cu ochi foarte mari, cu figura tristă şi îngândurată, fetiţa cu basma roşie semnifică “emoţia unui tată”, preţul de piaţă pentru această temă, în aceeaşi tehnică, a evoluat de-a lungul timpului de la 3.700 euro, la 10.000 euro. Celelalte două tablouri semnate Tonitza sunt acuarela pe hârtie “Clopoţei”, evaluaţi la 1.600 euro, şi un „Nud” în tuş pe hârtie, cu preţ de pornire de 600 euro (tema nudului cu halat a oscilat între 2.400 euro şi 6.000 euro)”.
  • Idem: „Licitaţia este întregită de alte lucrări valoroase semnate de Theodor Pallady, Francis Şirato, Henri Trenk, sau Octav Băncilă. Nu lipseşte din ofertă Avangarda, cu reprezentanţii săi de frunte M.H. Maxy, Corneliu Michăilescu, Marcel Iancu, Mattis Teutsch sau Hans Eder, dar nici alte nume familiare cunoscătorilor în domeniu, precum Nicolae Dărăscu, Lucian Grigorescu, Samuel Mutzner, Dimitrie Ghiaţă,  Ion Ţuculescu,  Adam Bălţatu sau Camil Ressu”.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort