Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a.

***

Am cumpărat de la un anticar: Dumitru Stăniloae, Viața și învățătura Sfântului Grigorie Palama. Cu patru tratate traduse, Ed. Scripta, București, 1993, 301 p. + Cuprins, o pagină.

De aceea, pe prima foaie: „De bucuria re-vederii! Pentru Nicu [de la] Gabi”. Tu, care cumperi, nu știi nici cine e Nicu, nici cine e Gabi…dar te bucuri că ai cartea…și la un preț mai mic.

Foaie foarte proastă dar tipăritura e bunișoară. Poți să o citești…și asta contează.

S-au dezlipit câteva foi pe la urmă…am lipit-o…a citit-o de la noi și Fericitul Ilie.

Dacă eu am subliniat-o cu stiloul…Fericitul Ilie a subliniat-o cu pix roșu.

Este ediția a doua, cu prefață revăzută/ revizuită de autor. Prima ediție: Sibiu, 1938…

Adică într-un deceniu în care românii nu aveau detalii concrete despre teologia și experiența Sfântului Grigorie Palama.

Și dacă un teolog nu ne traduce un Sfânt în limba română…e ca și cum nu ar exista deloc…pentru că viața și teologia lui nu pătrund în conștiința bisericească la nivel larg.

Ce pasaje a subliniat Dumnezeiescul Ilie din cartea Dumnezeiescului Dumitru…pe care îl iubea și îl aprecia?

Primele două sublinieri sunt la p. 58. E vorba despre vederea luminii, care „se realizează când încetează toate lucrările mintale”. A făcut o acoladă peste nouă rânduri.

A doua e peste 6 rânduri. E vorba despre pasajul în care se spune că lumina dumnezeiască nu e cunoaștere naturală și niciun produs al fanteziei umane ci e vederea slavei lui Dumnezeu.

Sublinieri și la p. 59…dintre care: „există vedere mai presus de înțelegere”.

În p. 60 a subliniat 9 rânduri: „există deci o vedere mai presus de lucrările minții”; „mintea are o putere prin care se depășește pe sine și prin care se unește cu cele mei presus de sine”. Este o afirmație dionisiană…adică a Sfântului Dionisie Areopagitul.

Despre unirea care întrece natura minții…și: „vederile sunt însă mai presus de rațiune. Văzătorii (i teoritichi)[1] [îi] întrec pe teologi”.

În p. 61 subliniază un alt citat dionisian…despre „întunericul adânc” al vederii dumnezeiești, încă un altul despre vederea mistică a Apostolilor de pe Tabor…și alte 9 rânduri, în care se vorbește despre întunericul dumnezeiesc în tratarea Sfântului Dionisie Areopagitul.

Trei rânduri subliniate în p. 62 și o acoladă pentru alte 3 rânduri. E vorba despre vederile mistice ale Sfântului Proroc Moise.

8 rânduri subliniate în p. 63. Cea mai viguroasă subliniere de aici fiind propoziția: „Vederile le imprimă Duhul Sfânt în partea cea mai înaltă a sufletului nostru”, adică în duhul sau în spiritul sufletului nostru.

În p. 64: „Înțelegerea e superioară față de știință, nu față de vedere”. Adică înțelegerea duhovnicească a vederilor mistice e superioară științei teologice învățate din cărți dar nu și experienței directe, extatice. Pentru că cea mai înaltă în teologie este experiența extatică, mistică.

În p. 66 a subliniat 6 rânduri și, în special, despre turnarea sau vărsarea harului în ființa noastră (Ioil 2, 28) și faptul că „darul [lui Dumnezeu] e întotdeauna numai o părticică” pe care o primim.

În p. 67 a subliniat 6 rânduri, unul în p. 68, 3 în p. 73 și principala subliniere aici, la p. 73: „Toate lucrările lui Dumnezeu sunt necreate, dar nu toate fără de-nceput”, adică veșnice.

8 rânduri subliniate în p. 74: slava lui Dumnezeu se vede prin puterea Duhului Sfânt.

În p. 75: „Tatăl…e întemeietorul Fiului”…în sensul că Fiul Își primește ființa de la Tatăl prin naștere.

În p. 76, un singur rând: „Dumnezeu e și neîmpărtășibil și se și împărtășește”.

În p. 77: „n-a spus că se poate vedea însăși ființa lui Dumnezeu, ci harul și slava Lui”.

Se observă că Fericitul Ilie sublinia în cunoștință de cauză…și lucruri care aveau de-a face cu el și cu experiența lui mistică.

Și când ne întâlneam…lua cartea și le aducea în discuție. Le problematiza în fața mea…sau îmi spunea pe scurt concluzia lui.

În p. 78: „ci cu puterea Duhului Sfânt”.

Trec pagini…și apar 6 rânduri subliniate și o acoladă peste 9 rânduri.

În p. 95: 6 rânduri, două la p. 140 („Cel ce vede propriu-zis nu mai e ochiul, ci Duhul Sfânt venit în om. În Duh le vede [pe] acestea dumnezeiește și mai presus de fire”.), 3 la p. 157, 5 la p. 160, 5 la p. 162.

Încep traducerile din Sfântul Grigorie Palama și avem o acoladă peste două rânduri și încă două rânduri subliniate în p. 168. E vorba despre simțirea harului în inimă și despre Împărăția este înăuntrul vostru.

O acoladă peste 4 rânduri în p. 169, e subliniat pasajul: „isihast e acela care se silește să-și închidă partea netrupească [adică puterea minții sufletului n.n.] în trup [în inimă]” în p. 170, în p. 176: „încearcă să convingă pe cei neexperimentați, să socotească drept diavolească luminarea dumnezeiască”, adică vederea extatică, în p. 176…și 11 rânduri în p. 177.

Aici, în p. 177, se disting enunțurile: „Precum ochii vederii senzoriale văd soarele sensibil, tot așa văd aceia [isihaștii n.n.] cu ochii sufletului lumina spirituală” și „depășirea de sine [adică extazul n.n.], o poate realiza nu numai mintea Îngerilor, ci și cea omenească, devenită îngerească prin eliberarea de pasiuni”.

12 rânduri subliniate în p. 178 (principal: „văd însuși veșmântul îndumnezeirii lor, mintea lor fiind umplută de slavă și de strălucirea nespus de frumoasă ce izvorăște din harul Cuvântului”), 5 în p. 179, 12 în p. 180, 9 în p. 181, 9 rânduri  și o acoladă de 7 și una de 8 în p. 182, 6 rânduri în p. 184, două în p. 185, 9 în p. 187, 16 rânduri în p. 188, 8 în p. 189, 12 în p. 190, 16 în p. 191, 9 în p. 192, 10 în p. 193, 7 în p. 194, două în p. 195.

Două rânduri subliniate în p. 198, o acoladă de 3, una de două și 4 rânduri subliniate în p. 201, 5 rânduri în p. 202, 13 rânduri și o acoladă de 3 în p. 203, unul în p. 204, tot unul în p. 205, 5 în p. 206, două în p. 207, 6 rânduri și o acoladă de 4 în p. 210…

Mai sunt 100 de pagini din carte…și a mai făcut și alte sublinieri.

Când le treci în revistă…îți par „enervante”…pentru că sunt prea multe. Însă am vrut să dovedesc ceva prin numărarea lor: că atâtea rânduri subliniate înseamnă tot atâtea adevăruri teologice sau experiențe mistice pe care Sfântul Grigorie Palama sau alți Sfinți i le confirmă.

Fericitul Ilie nu sublinia orice…ci numai ceea ce coincidea cu crezurile și experiența sa.

Astfel sublinierile sale pe cărți…anumite sublinieri…pentru că are mai multe feluri de sublinieri…înseamnă tot atâtea mărturii de credincioșie sau confirmări de experiență.

Iar toate sublinierile sale cu roșu, cel mai adesea, se referă la realități teologice sau la experiențe mistice de mare sfințenie.


[1] Așa e textul tipărit aici: fără diacritice!

Did you like this? Share it: