Cu timp și fără timp…

Timpul e probabil cea mai abstractă materie care ne înconjoară. O percepem doar în alte forme, în ale altor lucruri, care se modifică odată cu vremea.

E o plasmă care ne transformă, un foc care ne carbonizează încet.

Paradoxul e că…această substanță nu există ca atare, nu o vedem, nu o simțim, nu o mirosim…și totuși impactul asupra tuturor e devastator de concret.

Ea e formată din particule numite…secunde sau milisecundeclipeatomi  care ne coagulează existența, puse cap la cap.

La final (al existenței), ființa noastră este numai una: nu fragmentată în milioane de particule.

Timpul e un context sau un cadru în care poți să te manifești…consecutiv. În care poți să fii o continuitate de fapte și de decizii.

Ele se adună doar și nu se împart și nici nu se face media aritmetică.

Și totuși, tu nu ești numai…adunarea lor.

Poți chiar să le scazi din ființa ta…și să le reduci la zero, atunci când nu le mai acorzi importanța pe care credeai că o au.

Deși timpul nu are culoare sau miros, poți să îi simți dilatarea sau condensarea, poți, adică, să îl subiectivizezi, deși e obiectiv.

E impersonal și inflexibil cu tine, dar nu e…imobil.

E și…nu e.

Te anulează sau…îl anulezi.

E poarta dintre neant și veșnicie

Despre omul Împărăției [10]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

***

„Prin spiritism, omul vrea să se cunoască pe sine și nu pe Dumnezeu”. Pentru că e o încercare antropocentrică de cunoaștere.

*

Clarviziunea e prezentul continuu”. În sensul că vederea înainte e o urmare a unei intrări extatice în veșnicie, acolo unde trecutul, prezentul și viitorul umanității sunt un prezent nesfârșit, continuu.

*

„Cunoașterea omului, fără punct fix, intră în gol”.

…Pentru că noi avem întotdeauna nevoie de certitudini, de lucruri ferme, de lucruri pe care să ne bazăm în munca noastră de cercetare.

*

Fericitul Ilie accentuează de multe ori realitatea „simțirii minții”. Adică a minții îmbibate de sentimente curate.

*

În pușcărie a văzut, în cadrul vederilor sale mistice, și diverse utilaje și mașini de fabrică…pe care mai apoi le-a găsit, în mod identic, la Combinatul chimic de la Turnu Măgurele, unde a lucrat un timp după eliberare.

Dumnezeu i-a dat de știre, cu alte cuvinte, despre traiectoria pe care o va urma viața sa.

Însă a înțeles ce sunt…numai când a văzut mașinile ca atare, la fața locului.

*

„Într-o poezie bună…găsești adesea niște versuri…în care constă inima poeziei de față. Acolo trebuie căutat momentul inițial al inspirației…sau de unde a început poezia”.

*

„Ideile incipiente” și intuiționismul. Pentru un gânditor artist „ceva nou în sine, de-abia sugerat, îngrămădiri vagi de idei și imagini, după cum spunea Eminescu, bat la porțile gândirii, pentru ca să devină obiect artistic”.

*

„Fiecare vers era ceva nou pentru mine”, îmi mărturisea Fericitul Ilie, referitor la modul în care scria poezie în tinerețea lui, și asta datorită „năvălirii ideilor” în ființa sa.

*

Starea de inspirație: „cu tot ce vii în atingere se transformă în ceva sublim”.

*

Mi-a vorbit despre Paul Claudel[1]…și apoi despre o mărturie a acestuia. Cum că a participat la o ședință cu atei…și un ateu îndrăcit, în timp ce a luat cuvântul ca să vorbească, fața lui arăta ca fața unui demon…și a început să sară, de pe loc, la o înălțime anormală.

*

Și-a adus aminte de plămânul său perforat de glonț…în Rusia…în al doilea război mondial.

Și îmi spunea că nici acum nu poate să uite, după 50 de ani de zile, strigătele lor: Boje!…Boje!… [Dumnezeule!…Dumnezeule!…] când erau împușcați de români…

Rușii mergeau sute de metri târâș…pentru ca să scape de atacul românesc…

Și acolo a fost împușcat…și cărat de o căruță…până la punctul sanitar al armatei române.

*

Altădată mi-a relatat filmul împușcării…al alergării lui agonice, pe câmp, în timp ce sângele îi scurgea viața din trup…cum a căzut…cum a leșinat…și cum, înainte să leșine…a fost văzut de cineva și recuperat…

Și îmi spunea că simțea că moartea urcă în el…cum se împăienjenește totul în mintea lui…și cum înțelegea că trebuie să accepte ce se petrece cu el: că moare

Când s-a trezit și s-a văzut viu…a înțeles că a primit în dar…o nouă viață…

*

„În Dumnezeu e totul” îmi spunea uneori…Adică în El e viața, în El sunt așteptările noastre, în El e veșnicia noastră…pentru că de la El și prin El trăim.

*

Sau folosea expresia: „trupul meu duhovnicesc”…pentru a vorbi despre transfigurarea pe care lumina dumnezeiască o producea în persoana lui.

*

„Femeile sunt mai sensibile decât bărbații”. Tocmai de aceea el are o delicatețe duhovnicească aparte în ceea ce le privește pe fete și femei. Și acest lucru poate fi mărturisit din plin de acelea cu care a trăit în casă, de soția și fiica lui…sau de Gianina[2], care îmi mărturisește modul special în care se comportă cu ea, atunci când discută împreună.

*

Discutam despre Metafizica lui Nae Ionescu…și îmi spune că i-a plăcut spusa aceluia: „Cine vrea să facă metafizică trebuie să mănânce o dată în zi”. Adică să fie ascetic…Să facă filosofie ca pe o preocupare autentică de viață  și nu ca pe o profesie academică distantă.

*

„Eu văd metafizica prin prisma celor văzute prin revelație…pentru că lumea adevărată se vede prin revelație”.

*

L-a cunoscut pe Ion Țugui[3] după revoluție…din media…și, paradoxal, deși știa că acela se ocupă de ocultism, Fericitul Ilie i-a trimis câteva pagini din experiențele sale mistice…Iar Țugui, foarte politicos, fără să interpreteze tendențios informațiile, le-a publicat într-o carte a sa.

Nu știu dacă a avut o corespondență anume cu Țugui…dar mi-a mărturisit într-o seară, că Ion Țugui, prin concentrare și meditație timp de 6 ore a reușit să se detașeze de sine însuși…și să rămână conștient de ceea ce se petrece cu el.

A văzut cum sufletul său iese în afara corpului…și s-a văzut astfel, din afară, pe sine însuși.

Însă mie mi-a mărturisit experiența lui Țugui în următorul scop: ca să-mi argumenteze faptul că e un lucru firesc și nu unul duhovnicesc ieșirea sufletului din trup.

Dar, mi-a subliniat el, „în adevăratele extaze, Dumnezeu e Acela care atrage inima curată la Sine…și El îi arată ceea ce dorește ca să se întipărească în ea”.

*

„În urma revelațiilor avute nu trăiesc o stare de mândrie, pentru că știu că sunt daruri ale lui Dumnezeu în viața mea, ci o satisfacție, o împlinire interioară…pentru că știu că Dumnezeu a lucrat toate acestea în mine însumi”.

*

„Pentru un rugător adevărat, starea lui naturală e starea de smerenie. Pentru că stă în fața lui Dumnezeu, a Celui ce e Izvorul bucuriei și al întregii sfințenii. Cum ai putea să te lauzi…în fața Lui?!”.


[2] Viitoarea mea soție…și a cărei mărturie va urma în a doua parte a cărții de față.

A 80-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 79 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi, a 71-a zi, a 72-a zi, a 73-a zi, a 74-a zi, a 75-a zi, a 76-a zi, a 77-a zi, a 78-a zi, a 79-a zi.

  • Adrian Năstase: „daca Traian Basescu mi-ar spune ca intrarea Romaniei in Spatiul Schengen depinde de condamnarea mea pentru afisele electorale din 2004  sau pentru oricare alte motive, as putea sa accept acest sacrificiu, asa cum am facut in 2004, dupa al doilea tur la prezidentiale  – cand, dupa finalizarea negocierilor cu UE, in decembrie 2004,  pentru a nu periclita semnarea Tratatului de aderare, in mai 2005, nu am cerut renumararea voturilor – pentru diverse nereguli – ceea ce ar fi putut duce la revolte de strada, pe modelul “revolutiei” de la Kiev, si in final la amanarea semnarii Tratatului. Cred, in continuare, ca atunci am procedat corect…Acum, am  impresia insa ca mizele sunt marunte si chiar murdare…”.
  • Jurnalul Național: „Sâmbătă seară, [31 martie 2012], la ora 21:15 actorul Ion Lucian a încetat din viaţă. Maestrul ar fi împlinit 88 de ani la 22 aprilie 2012. Maestrul Ion Lucian a fost internat în cursul acestei luni la Spitalul de Urgenţă Floreasca cu suspiciunea de bronhopneumonie şi anemie”.
  • Sunt + 7 grade Celsius la București. 13. 35.
  • Mixtura de cimbru ar fi mai bună împotriva acneelor decât preparatele existente.
  • Raluca Avram (Bihoreanul): Ora pământului la Oradea. Seara lui 31 martie 2012. „Încă de la ora 20 lumânările au început să se aprindă una câte una. La 20.30, luminile arhitecturale de la Teatru şi Primărie s-au stins, iar în Pasajul Vulturul Negru, în faţa Primăriei şi a Teatrului a început „ceremonia”. Şi unii orădeni „de rând” au preferat să ţină becurile stinse timp de o oră. Cea mai mare „desfăşurare de forţe” a fost sub Pasaj, care a fost pavat aproape tot cu gulguţe, inclusiv unele localuri stingând luminile. O scenă delimitată de lumânări la intersecţia pietonalelor a fost locul în care mai multe trupe de dansatori şi artişti au susţinut un mic spectacol pentru curioşi, la iniţiativa organizaţiilor Interact şi Rotaract”.
  • Mediafax: Ora pământului în diverse locuri de pe glob.
  • Ora pământului…în România: „41 de oraşe din România au sărbătorit Earth Hour, cea mai mare manifestare de mediu din toate timpurile. La invitaţia WWF- România, acestea s-au înscris pe lista Oraşelor Oficiale Earth Hour din întreaga lume şi s-au pregătit intens pentru seara de 31 martie [2012]”.
  • Idem: „Orașele Oficiale Earth Hour 2012 au fost: Bistrița, Adjud, Aiud, Alba Iulia, Arad, Bacău, Baia Mare, Botoșani, Brăila, Brașov, București, Baile Tusnad, Calafat, Cluj-Napoca, Constanța, Drobeta Turnu-Severin, Deva, Focșani, Galați, Giurgiu, Horezu, Iași, Oradea, Panciu, Roșiorii de Vede, Piatra Neamț, Pitești, Ploiești, Râmnicu Vâlcea, Roman, Salonta, Slatina, Satu Mare, Sighișoara, Slobozia, Târgoviște, Timișoara, Vatra Dornei, Tulcea, Turda, Vaslui”.
  • Diana Scarlat (Jurnalul Național): „Câteva sute de locuitori ai comunei Limanu, din care fac parte satele Vama Veche şi 2 Mai, s-au adunat ieri [31 martie 2012] în faţa sediului primăriei, animaţi de iniţiativa unui ONG care luptă pentru protecţia mediului, şi au protestat timp de câteva ore împotriva deciziei luate de Guvern”.
  • Idem: „Oamenii din Vama Veche, 2 Mai, Limanu şi Mangalia sunt hotărâţi să continue protestele până când va fi anulată această decizie a Guvernului. Cei care au participat ieri la protest se tem că nu doar micile afaceri, ci chiar vieţile lor vor fi puse în pericol de aceste exploatări”.
  • Daniel Constantin (Cotidianul): „În Monitorul Oficial au fost publicate cele trei acorduri ale Guvernului României şi companiei Chevron. Mai grav este că, vineri, se pare, că Ministerul Mediului, în ciuda declaraţiilor pe care le-a dat ministrul Borbely, a acordat avizul de mediu pentru începerea acestor lucrări”.
  • Adrian Năstase: Deși s-a dovedit că nu sunt corupt…nu apare acest lucru, negru pe alb, în motivarea judecătorească. Realitatea TV. 21. 17/ 21. 27: voi publica raportul legat de publicitate…și altele ca el…din timpul când am fost premier/ 21. 30. „ne merităm soarta”…datorită lui Traian Băsescu/
  • Varujan Vosganian: „Nu mă număr printre cei care acuză, fără să pregete, orice tentativă de privatizare, pe motiv că ne vindem ţara străinilor. Privatizarea în România are atât modele bune cât şi jafuri în toată regula. Iar fără capitalurile străine, în lipsa resurselor interne, nu numai financiare, dar şi tehnologice şi manageriale, modernizarea economiei româneşti n-ar fi fost posibilă. Prin privatizare către investitorii străini s-au salvat Dacia Piteşti, Combinatul Siderurgic de la Galaţi ori Banca Agricolă (acum Raiffeisen). Tot aşa cum privatizarea ne-a distrus industria de utilaj greu, de ţevi sudate, de automobile de teren. Faptul că cca 90% din sectoarele strategice ale economiei româneşti (bănci, asigurări, automobile, siderurgie etc.) aparţine capitalului străin a fost, la vremea respectivă, o şansă, dar constituie şi o vulnerabilitate, căci la vreme de criză internaţională  producţiile de la noi se restrâng şi liniile de creditare se subţiază, capitalurile preferând să-şi protejeze activităţile din ţările de origine”.
  • Crișan Andreescu (Dece News): „Cristian Preda a declarat duminică [1 aprilie 2012], la emisiunea “Pasul Următor”, difuzată pe B1 TV că în momentul de față “vocea președintelui Traian Băsescu este foarte slabă în PDL””.