Din operele Sfântului Niceta de Remesiana [4]
***
Crezul ortodox, deși scurt ca întindere, cuprinde „toate tainele” credinței, p. 105/ Și adevărurile credinței ortodoxe au fost adunate în Crez „din toate Scripturile…așezate ca pietrele prețioase într-o singură coroană, pentru ca, deoarece mulți credincioși nu cunosc literele ori cei care le știu nu pot citi Scripturile din pricina preocupărilor [lor] zilnice, să aibă, ținându-le minte, destulă cunoaștere mântuitoare pentru ei înșiși”, Ibidem/
*
carissimi // preaiubiților, p. 106-107/ Crezul = „salutaris confessio” // „mărturisire mântuitoare”, Ibidem/ se repetă textul despre constituția psiho-somatică a omului (frag. VII), p. 107, pe care l-am citat în partea a 3-a/
*
lepădarea de diavol baptismală și despre păcate, p. 109/ despre părul ondulat cu fierul al bărbaților…și bijuteriile imense ale femeilor, Ibidem…adică luxul exagerat și manierismul care nu aveau ce căuta la propriul lor Botez. Lucruri trase la indigou până azi la Botez, Cununie și Înmormântare/s-a pierdut și cartea a 6-a, cf. p. 111.
*
3. Sermones// Cuvântări// Predici (p. 112-157)
Prima sa predică editată aici e despre priveghere.
Titlul original: De vigiliis servorum Dei // Despre privegherile robilor lui Dumnezeu, p. 112-133.
În prima frază își numește auditoriul: „fratres”// „fraților”, p. 112-113.
„sanctis vigiliis”// „sfintele privegheri”, Ibidem.
*
„noaptea e întunericul trupului”, p. 113/ Privegherile cele sfinte ale ortodocșilor sunt „atât de rodnice în lucrarea duhovnicească, bogate în rugăciuni, imne și citiri”, p. 115/ „oameni străini de credința noastră”, Ibidem/ „dacă sunt de-ai noștri cei pe care îi supără lucrarea mântuitoare a sfintelor privegheri, fie sunt leneși ori somnoroși, fie bătrâni ori neputincioși, ca să nu las a se înțelege despre ei ceva mult mai rău”, Ibidem.
*
„privegheri mai trudnice” pentru cei tineri, ca să îi scape de ispitele specifice vârstei lor, p. 117/ „nu critica ceea ce [tu] însuți nu poți face”, Ibidem/ să nu îi pizmuim pe cei care „aleargă bine” pe calea credinței, Ibidem/ privegherile de sâmbătă și duminică, Ibidem/ „murdăriți de treburile lumești”, Ibidem/ „să nu se rușineze nimeni în buna pornire a sfințeniei, căci cei răi nu se rușinează [deloc] stăruind în fapta rea”, Ibidem.
*
păcatul de a te îndoi de fapta bună, p. 119/ privegherile ne păstrează „vistieria” inimii și prin asta ne păstrăm „în sfințenie”, Ibidem/ indispoziția sufletească resimțită vizavi de păcatele de care vrei să te curățești, Ibidem/ paragraful al 4-lea al predicii începe din nou cu carissimi/ preaiubiților…adică cu adresarea directă față de publicul credincios din Biserică, Ibidem.
*
Osteneala e acceptată de noi mai ușor/ cu bucurie dacă îi știm folosul, sensul, împlinirea, p. 119/ Pentru vechimea privegherilor, Sfântul Niceta citează Is. 26, 9 cf. LXX, Ps. 87, 2; 118, 55; 133, 2; 118, 62; 131, 3-5; 74, 3; 91, 2-3 cf. p. 119-121, 121-123/ dăruirea iubirii față de Dumnezeu în priveghere, p. 121.
*
Despre păstorii de la Nașterea Domnului: „Păstorii aceia preasfinți [sanctissimi], în timp ce vegheau noaptea asupra turmei lor, s-au învrednicit cei dintâi să audă și pe Îngeri, și că S-a născut Hristos pe pământ”, p. 122-123.
*
Despre privegherile Domnului și ale Sfinților Săi Apostoli, p. 125-127/ „Priveghind se îndepărtează toată spaima, se naște încrederea, slăbește stăpânirea cărnii, patimile se topesc, iubirea se întărește, nesocotința dă înapoi, se apropie înțelepciunea, mintea se ascute, greșeala slăbește, capul relelor, diavolul, e rănit de sabia Duhului”, p. 129, adică de rugăciunea noastră atentă, plină de umilință și de durere./
*
Privegherea ortodoxă este folos, câștig, desfătare, fericire…pentru Sfântul Niceta, p. 129/ „ziua ne tulbură nevoi felurite, preocupările abat mintea, grijile înmulțite spulberă simțirea. [Pe când] noaptea este liniștită, noaptea este tainică, se arată potrivită pentru rugăciuni, nimerită pentru cei ce veghează”, Ibidem/
*
Diavolul luptă împotriva postului și a neprihănirii trupești și sufletești, p. 131/ vegherea cu ochii dar și cu inima, rugăciune cu gura dar și cu mintea, Ibidem/ să nu venim la priveghere mâncați și băuți bine…pentru că astfel suntem neplăcuți nouă înșine și găsiți nevrednici pentru a simți harul lui Dumnezeu, Ibidem/ ne pregătim prin înfrânare pentru priveghere, Ibidem/
*
„pieptul celor ce veghează fie mai degrabă închis pentru diavol, [și] deschis pentru Hristos, astfel încât pe Cel pe care-L grăim cu gura să-L avem în inimă”, p. 133.