Duminică…sărbătoare…Intrarea Domnului în Ierusalim…au pleznit mugurii în copaci și au ieșit frunzele de un verde crud

Cer înnorat…parcă ar sta să plângă

Totuși…de ce nu le plac românilor oamenii decenți și cuminți?

De ce întotdeauna cred că șmecherii și parșivii sunt mai…descurcăreți…și că numai ei sunt capabili să conducă o țară?

Dacă ești prea liniștit, decent, smerit, nu te dai în stambă, nu promiți marea cu sarea, nu dansezi și nu râzi cu gura până la urechi, înseamnă că…nu ai stofă de conducător.

Ești prea moale.

Portretul robot al conducătorului preferat e: bădăran, necioplit, semidoct sau sfertodoct, demagog, slobod la gură, în stare să impresioneze prin tupeu, promisiuni fără acoperire, râsete și bancuri…

E nevoie de o mână tare…de dictator sau de mafiot…ca să conducă o țară. Acela e om, care le știe și pe alea rele, care știe să rezolve și afacerile murdare…spune psihologia populară.

Poate doar Constantinescu nu a corespuns acestui profil…dar l-a învins sistemul.

Însă psihologia asta a cam dat rezultate catastrofale în România, din 90 încoace. Am mers din ce în ce mai prost, în declin continuu…și se pare că sunt mulți, în continuare, dispuși să accepte aceeași…rețetă și să o și voteze a mia oară.

Răsare un neica nimeni din pământ din iarbă verde, face promisiuni fanteziste, e dubios…și totuși are un succes colosal

Știm că nu votăm îngeri…că se găsesc fapte de reproșat oamenilor politici din Opoziție…însă nu s-au săturat românii de falși salvatori, după Revoluție, care s-au tot perindat și ne-au scăpat de tot felul de pericole, mai mult sau mai puțin închipuite, dar de…dezvoltat România…de a o ajuta să prospere și să devină o țară europeană respectabilă…nu s-au grăbit deloc?

Nu s-au săturat românii de povești, de minciuni, de fraude, de oameni care nu au nicio pregătire și nicio competență?

Primăvară blândă și…târzie…după 5 luni de iarnă (la propriu)…

Mai credem încă…faptul că așa merge lumea…n-avem ce face…trebuie să vină unul care să le-nvârtă pe toate

Pentru că românii cred mai departe în descurcăreală, în…mita pe care o dă fiecare, oriunde se duce, mai degrabă decât în a încuraja profesionalismul și bunul simț

Se cere mită…Nu, de cel mai multe ori se dă mită înainte de a se cere. Sau s-a dat atâta, încât oamenii s-au obișnuit că altfel nu se poate…și când cei care dădeau…nu mai au de unde…cei care primeau nu au putut să se acomodeze

E primăvară…

Noi ne pregătim de Patimi și de patimi

Did you like this? Share it: