Am o boală mare

…pe cei care folosesc dicționarul și gramatica ca pe niște idoli, în speranța că așa se vor exprima hipercorect…în timp ce ei nu au nimic de spus cu voluptate, cu pasiune, cu o toridă și nestăpânită vigoare…

Și enervarea mea e enervare de scriitor

Eu scriu la intensitatea mea năvalnică sau din liniștea mea sau din contemplația mea…și nu mă interesează corectitudini absolute…ci adevărurile mele spuse așa cum vreau și cum îmi place.

Pentru că nu vreau să stau cu povara prostească de a nu greși ceva la nivel lingvistic…ci eu mă exprim în personalizata mea limbă română, în româna mea…unde pot să fac orice fel de extravaganță sau orice fel de plecăciune smerită unei idei, unui cuvânt, unei realități îmbinând tot ce știu și vreau la un loc.

Însă cei care o dau cu corectitudinea…sunt niște ratați la nivelul comunicării și al creației.

În creație trebuie să folosești graiul autentic, care se lipește de personaj…și nu unul standard…care nu există de fapt.

Greșelile de limbă, tautologiile, pleonasmele, prostiile de orice fel nu sunt numai admisibile ci chiar de dorit…pentru că ele creează efect în roman, nuvelă, piesă de teatru…în discursul cu priză la public.

Ele sunt culoarea comunicării…

A prefera corectitudinea lingvistică în locul exprimării care se potrivește momentului înseamnă a fi pedant, prost crescut, nesimțit, scos din ecuație.

Pentru că exprimarea trebuie să ne lege pe unii de alții și nu să ne dezguste.

Căci degeaba evoci greșeli de limbă…dacă tu nu te simți penibil ținând lecție deschisă când nimeni nu ți-o cere.

De aceea eu îi rog pe toți cu care comunic să își lege sufletul de ceea ce spun. Să spună lucruri din inimă…în cuvintele pe care simt să le spună…și în modul în care simt să le spună.

Să nu încerce să fie hipercorecți, la fel oricând, hiperscorțoși…pentru că toate aceste momente de bățoșenie lingvistică sau de erudiție neavenită te arată un orgolios de doi bani…și nu un om cu mari experiențe și o mare cultură, care știe să asimileze totul în mod jovial, cu autoironie, cu o luciditate dulce.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *