Am petrecut o sărbătoare de Paști plină de liniște. De profundă liniște.

Și liniștea încă nu s-a dus, nici atmosfera pascală.

E o bucurie în fiecare fibră a naturii…un spectacol intens al unei păci impregnate în lăuntrul lucrurilor.

Nu am mai trăit de mult acest sentiment sau poate că nici nu l-am trăit vreodată în acest fel.

Dar Dumnezeu dăruiește bucurii mereu noi.

Dacă te aștepți să retrăiești bucuria unui praznic și în alt an, El îți va da să simți și să înțelegi mereu altceva.

De multe ori am vrut să retrăiesc bucuria Paștilor din anul trecut…dar nu mi s-a întâmplat niciodată să mai simt același lucru.

Sărbătoarea nu e o rămânere în loc.

Nu e o rememorare.

Nu e o celebrare ritualică (în sens peiorativ) – repetitivă.

Tocmai de aceea în creștinism nu are sens, sau nu are același sens, ideea de ciclu al evenimentelor sau al sărbătorilor, ca în alte religii…

Pentru că, pentru noi, paradoxal, ciclu nu înseamnă reluare.

La modul practic, poți să înțelegi acest lucru trăind sărbătorile.

Învierea Lui nu are același gust în fiecare an (după cum nici Lumina sfântă de la Ierusalim nu se pogoară la oră fixă).

Dar întotdeauna e mare bucuria că El nu te-a trecut cu vederea…

Că ai trecut prin adierea Învierii Sale din morți.

Did you like this? Share it: