convins de evidențe;
nici măcar de acelea care îți sunt pătrunzătoare

Tu îți repeți nevrozele și halucinațiile în lanț,
zi după zi,
ca și când trenul ar trece,
în fiecare secundă…
prin fiecare minut al fiecărei zile.

Te trezești cu pofta nebună de a da cu capul în zid.
Te trezești ca o sinucidere

Tu nu te lași prostit de adevăruri,
nu te îmbrățișezi cu nicio speranță,
oricât de virgină ar fi ea,
ci îți sabotezi fericirea ca un uliu sfârtecat de
de un avion.

Așa ești tu: singularizant de penibil.
Așa ești tu: o moară stricată, care macină în gol stereotipii
și volute spurcat de blasfemice.

Până când?!..
Până ce?!…
Până unde?…

N-aș vrea să stau în pielea ta…când o droaie de draci vor veni,
ca la praznic,
să te ceară drept „ofrandă”…

O,…nu ai habar de cât de cutremurătoare e moartea venită pe neașteptate!

Did you like this? Share it: