Sermon on the Spring of Healing [2012]

My Beloved,

Christ is risen!…and today, in the Bright Friday, we fill „the Aghiasmos that always the sweet-flowing”, as is said at Vespers, into a song.

And from the wonders of healing spring, about which speaks the today’s Synaxarion…has reached at the Small Aghiasmos

…And we drink this water of salvation, of healing, of sanctification…after what sanctify it.

And you ask us to sanctify your homes…and we sanctify your homes with this holy water…and with blessed oil.

For that God works His holiness through His created elements, like water and oil. And this, for that He sanctified all…through the fact that He deified the body taken from the Most Pure Virgin.

This explains the Paschal song which says: „all were filled with light”.

Which all?

All created by God…in heaven and on earth.

For that all are created by His grace and, by His Resurrection, all were restored in grace.

And the closed Paradise…has opened for all…for all who believe in Christ, Who was crucified and risen.

And this marial feast, from the Bright Week, tells us that salvation began with Mother of God…for that she became a source of salvation for all believers.

But Theotokos is not a savior of us separated from Christ, her Son, but a warm and gracious praying to her Son for our salvation.

Thus we see her, the orthodoxies: as our Lady, as the Mother of our Lord and our Guard as invincible.

And water at today, hallowed today…acts not only on the body…but, first, on our soul.

For that it is water which illuminates the mind, reviving the soul, strengthens us in our struggle with the sin.

And we get through the holy water which we received by the light of His Resurrection: His light, His grace, His life.

And this water must be kept properly…and from it you must drink in the morning, before eating anything.

For that tasting of it first of all, we show that we want the sanctification of God with much longing.

And God loves things which we do with longing, with more holy eagerly.

Because water which we drink…makes itself into us spring of life and purity, of holiness and of peace.

Therefore Lord gives us all the feeling of His grace that living spring in us…which learn us the endless joy. Amen!

Eroare de logică

E adevărat că Dumnezeu a ales pe cele slabe și proaste, ca să rușineze pe cei ce se credeau înțelepți, bogați, puternici, curați, cu demnitate, etc. A se vedea I Cor. 1, 26-29.

Acest lucru nu înseamnă, însă, că creștinii ortodocși trebuie să-și propună, ca ideal, să rămână proști (frust spus), pentru ca…să îi aleagă Dumnezeu.

E o jignire adusă lui Dumnezeu, să consideri că trebuie să Îi aduci lucruri proaste, și, cu atât mai mult, oameni neinstruiți, necultivați, ignoranți.

Se amintește, de asemenea, adesea, că tocmai cărturarii și fariseii, adică cei instruiți și educați, S-au lepădat de Hristos și L-au răstignit. Și că L-au primit și au crezut în El vameșii, desfrânatele, leproșii, cerșetorii și tâlharii.

Sau că mulți dintre eretici au fost mari erudiți, filosofi, cărturari…

Unii dintre ai noștri găsesc în aceste mărturii dovezi ale faptului că…nu e bine să fii intelectual. Că mintea multă se face prilej pentru alunecare.

Însă au alunecat deja. Chiar prin acest raționament.

Pentru că nici mintea și nici mintea multă nu sunt în ele însele motive pentru cădere.

Cine crede astfel este apolinarist (Apolinarie e un eretic din secolul IV, condamnat la Sinodul II ecumenic, care promova credința că Hristos nu a avut suflet rațional, considerând că mintea umană este rea).

Arie, Apolinarie, Origen sau Iulian nu au căzut din cauza multei cunoașteri, a filosofiei sau a erudiției lor, ci din cauza multei…autosuficiențe și închipuiri de sine născute de ei înșiși în ei înșiși, pe baza acestei erudiții.

Nici cărturarii nu L-au răstignit pe Hristos pentru că erau…cărturari, ci pentru că n-au vrut să-și piardă demnitățile și poziția socială.

Nici cunoașterea Legii nu i-a făcut pe farisei ucigași…ci tocmai cunoașterea îi acuză…

Mai pe scurt, multa cunoaștere nu e deloc o pledoarie pentru o coloană vertebrală curbată și nici pentru luciferism intelectual.

La fel de bine, foarte mulți dintre Sfinții din calendar au fost intelectuali redutabili, mari oameni de cultură.

Dacă Dumnezeu a păzit, în vremuri inimaginabil de grele, pe românii iliterați și în ițari, în credința lor curată, nu a fost pentru…ițarii albi și ia înflorată…și nici pentru că ar fi bine să nu știi să citești…ci pentru că erau condiții cumplite și oamenii nu puteau face mai mult decât făceau.

Dar Sfinții Părinți n-au fost niște iliterați sau semidocți în cămașă de in…ori care să se fi dus la Sinoadele ecumenice cântând sfântă tinerețe legionară.

Unii dintre ortodocși au auzit foarte des că, pentru a nu păcătui, e mai bine să te ferești de prilejurile/ motivele păcătuirii. Ceea ce e foarte bine.

Dar au ajuns să confunde bordelul cu teologia și cultura.

Pentru că, dacă e bine să întorci ochii când vezi bordelul sau femeia ispititoare (respectiv bărbatul ispititor), nu e la fel de bine să îți propui să nu pui mâna pe nicio carte…decât cele ușurele…ca nu cumva să cazi în mândrie.

Dacă aluneci…trebuie să-ți aduci aminte și să îți repeți…că nu e vina cărții.

A 98-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 97 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a z
i
, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi, a 71-a zi, a 72-a zi, a 73-a zi, a 74-a zi, a 75-a zi, a 76-a zi, a 77-a zi, a 78-a zi, a 79-a zi, a 80-a zi, a 81-a zi, a 82-a zi, a 83-a zi, a 84-a zi, a 85-a zi, a 86-a zi, a 87-a zi, a 88-a zi, a 89-a zi, a 90-a zi, a 91-a zi, a 92-a, a 93-a, a 94-a zi, a 95-a zi, a 96-a zi, a 97-a zi.

  • Adrian Năstase: „Curtea de la Strasbourg indica  direct ca Romania este unica tara est-europeana care din generozitate sau incompetenta si-a asumat despagubirea  generala a tot ce a fost nationalizat si compensarea integrala a bunurilor inexistente! si ca acesta obligativitate generala, combinata cu principiul compensarii integrale, constitue cauzele cele mai importante care au dus la esuarea sistemului existent!”.
  • Varujan Vosganian: „Să fie clar: ANAF nu a reuşit nimic. În 2011 a avut cel mai mic procent de venituri bugetare în PIB de mulţi ani încoace, iar creşterea de venituri din 2012 se datorează inflaţiei (mai exact, deflatorului PIB) şi nu reducerii evaziunii fiscale”.
  • Idem: „Dacă Mihai Răzvan Ungureanu şi-l asumă pe Şerban Pop, eu zic să-şi asume totul, până la capăt: dacă în următoarele două luni nu îndeplineşte obiectivul anunţat anterior, anume creşterea cu 2 miliarde de euro a veniturilor bugetare, atunci să-şi dea amândoi demisia. Căci, altminteri, ar însemna că nici dânsul, laolaltă cu noii promovaţi, nu sunt cu nimic mai buni decât Sorin Blejnar şi ar fi păcat, pentru un om aşa distins ca fostul şef ANAF, să lăsăm să se comită o nedreptate”.
  • Idem: „din moment ce domnia sa este, încă, primul ministru al României şi nu şeful Cabinetului Marii Britanii, să vorbească românilor în  limba română şi nu într-un fel de esperanto care sugerează snobism şi ambiguitate”.
  • Petru Calapodescu (Jurnalul Național): „O simultaneitate de evenimente demonstrează că tupeul Puterii se menţine la cote maxime, ba chiar dă pe-afară. Sub bagheta dirijorului de la Cotroceni, guvernanţii nu fac un pas înapoi, nu cedează un milimetru din agresivitatea de care continuă să abuzeze în conducerea şi administrarea ţării, ignorând orice reacţie adversă din partea Opoziţiei parlamentare, ori a societăţii civile”.
  • Idem: „Dincolo de faptul că aritmetica parlamentară, cu toate demisiile din PDL din ultima vreme, tot nu asigură voturile necesare aprobării moţiunii, Puterea şi-a securizat şi de astă-dată Guvernul, Coaliţia anunţând deja că va recurge din nou la manevra antidemocratică şi penibilă de a-şi trata propriii parlamentari ca pe nişte necuvântătoare, interzicându-le să-şi exprime votul şi obligându-i să nu se ridice din scaune, de frica vreunor defetisme la votul cu bile. Guvernul Ungureanu o ia astfel pe urmele Cabinetului Boc, cel care a stat la trei ani la Victoria cu zero voturi favorabile din partea arcului său – PDL, UDMR, UNPR, Minorităţi”.
  • Idem: „E mai mult decât clar că Puterea nu e dispusă să-şi bage minţile-n cap doar sub presiunea Opoziţiei parlamentare şi a unei părţi a presei. Din această confruntare lipseşte tocmai ingredientul cel mai puternic. Anume presiunea străzii, a societăţii civile, deosebit de activă astă-iarnă, pe viscol şi ger, dar, paradoxal, moleşită de cum a dat primăvara”.
  • Ion Stan (Cotidianul): „Exploatările menţionate nu ar crea mai mult de două-trei mii de locuri de muncă, în timp ce pentru echilibrarea bugetului pensiilor sunt necesare cca 1,5 milioane de noi locuri de muncă”.
  • Idem: „Este de notorietate că personalul bugetar este retribuit exclusiv din taxe şi impozite. Ca să plătească, la rândul său, taxe şi impozite, trebuie să consume tot din taxe şi impozite! Iar, în ceea ce priveşte statul, acesta nu obişnuieşte să vireze în bugetul pensiilor şi asigurărilor de sănătate partea sa de contribuţie ca angajator. Aşadar, angajaţii în serviciile publice numai aparent sunt contributori la fondul de pensii, deoarece ei în realitate nu fac decât să mute nişte bani dintr-o parte în alta, fără a aduce plusvaloare şi fără a crea profit”.
  • Idem: „La începutul anului 2005, Traian Băsescu a început lupta sa “eroică” împotriva corupţiei. Statistica obiectivă a Serviciului Român de Informaţii spune că în cel an a trimis organelor de aplicare a legii 397 de sesizări privind fapte de corupţie, evaziune fiscală, criminalitate organizată. Deci, a se reţine, sesizări documentate, nu vagi “informări care au dus la realizarea unor anchete””.
  • Idem: „În plină campanie anticorupţie, cine a scos de pe rol cauze precum cele care ar trebui să lămurească peregrinările prin aresturi ale celor care au intrat acolo ca duşmani şi au ieşit ca prieteni ai lui Traian Băsescu? Toţi, numai unul şi unul, cu flote personale de lux auto, aero şi navale, cu miliarde de euro câştigate la buna înţelegere cu funcţionarii corupţi, azi şi ei miliardari, din agenţiile de privatizare şi jonglare a activelor statului. Cap de listă, tartorul privatizării României, negociatorul PSAL, Traian Băsescu. Acest personaj şi-a dorit să ajungă preşedintele României, numai ca să poată avea la îndemână mijloacele ştergerii faptelor sale de subminare economică letală a României”.
  • Sorin Avram (Cotidianul): „Prin păstrarea Robertei Anastase la şefia Camerei Deputaţilor, Puterea a demonstrat, din nou, că-şi doreşte dialogul cu Opoziţia la fel cum Traian Băsescu este dispus să renunţe la o parte din mandatul său de şef al statului. Şi la fel cum Roberta Anastase, Mircea Toader şi Ioan Oltean vor reducerea numărului de parlamentari, riscând astfel să nu mai facă parte din Parlament după alegerile din toamnă”.
  • Liviu Avram (Adevărul) consideră că moțiunea de cenzură a Opoziției (textul ei în format PDF), de ieri, 18 aprilie 2012, nu are „logică” și „dreaptă judecată”…fără să enumere care sunt greșelile de logică și de judecată.
  • Ioan M. Ioniță (Adevărul): „Când doctorul Ioan Cantacuzino s-a întors de la Paris pentru a înfiinţa în ţara sa o şcoală şi o instituţie care să îmbunătăţească starea de sănătate a populaţiei, nu s-ar fi gândit nicio clipă că, peste o sută de ani, statul român va distruge ceea ce el a ridicat. Institutul Cantacuzino nu mai produce vaccinurile absolut necesare pe care le livra sistemului sanitar şi populaţiei”.
  • Dan Popa (Hot News): „In anul 2011, 237.000 de romani ocupati cu program partial [de muncă] doreau si erau disponibili sa lucreze mai multe ore decat in prezent, fiind considerate persoane subocupate, anunta INS. Aceasta categorie de persoane a reprezentat 2,4% din populatia activa, 2,6% din populatia ocupata si aproape un sfert (24,8%) din numarul total al persoanelor care lucrau cu program de lucru partial”.
  • Radu Herjeu (RTV.net): „Nu înţeleg de ce Antonescu e atât de determinat să rişte tot ce-a construit până acum împreună cu Ponta, doar pentru a avea un liberal la conducerea unui alt sector. Sigur, câştigarea alegerilor aici e aproape sigură, aşa că oricine candidează poate fi considerat viitorul edil. Dar a purta negocierile de pe o poziţie de forţă nu mi se pare de bun augur. Pot să înţeleg dorinţa lui Antonescu de a obţine maximum din alegerile locale, în perspectiva toamnei care ar putea aduce un guvern condus de un social-democrat şi un candidat la preşedinţie care va trebui să mai aştepte niţel până să se vadă la Cotroceni. Dar nu înţeleg de ce devine pe zi ce trece mai inflexibil (atât cu colegii de partid, cât şi cu cei de alianţă). Nu cred că va avea rezultate prea bune pe termen lung, atunci când la mijloc nu va fi doar persoana celui care va planta panseluţe în Parcul Moghioroş”.
  • Harta viitoarelor parcuri eoliene din România:

  • Copilul pakistanez născut cu 6 picioare.
  • Erau +11 grade Celsius la București la ora 10. 44…și + 18 la ora 15.00.
  • Despre „blonda” din Connecticut care îl citește pe Mihnea Măruță sau…cât de mult contezi pentru cei care te citesc la modul serios.
  • Teodor Baconschi: „E o iluzie să crezi că PDL – cea mai vastă organizație politică de dreapta – dispare la comanda USL sau pentru că un număr de bloggeri intransigenți visează la Albă ca Zăpada. PDL nu e nici imaculat, nici condamnat. Are potențial de reformă și bilanț de partid reformator, care nu s-a temut să țină calea dreaptă în plină furtună a crizei economice”.
  • Fr. Stephen Freeman: „But theology does exist, even if it is mystical and apophatic. There is such a thing as knowledge of God, though He is beyond knowing. Such knowledge is not gained by thinking (or not primarily by thinking). Understanding how such knowledge is gained is key to an authentic spiritual life”.
  • Idem: „Orthodoxy has both dogma and canons. These are not set forth as debating points but as markers within the life of faith, set by those who know the path. They guide us towards true knowledge – though they are not the knowledge themselves. Christ Himself is the content of faith and the true content of dogma and canon. The life of prayer and worship is communion with the true and living God, though we may often feel like strangers overhearing a conversation between others”.
  • Cristian Preda: „În cazul Becali, judecătorii și-au bătut joc nu numai de fotbal, ci și de dreptate”.
  • Idem: „USL e expresia politica a patriotismului guraliv”. Iar coaliția la guvernare…practică o lipsă de umanism și de patriotism ieșită din comun de josnică.
  • Limba română nu e așa cum „știi tu”…ci „cum spune Alex”:

  • Dănuț Mănăstireanu și-a publicat teza doctorală în engleză…în Germania. Stați pe-aproape: o să și-o editeze în germană în…Rusia!
  • Cristian Cojanu (Vox Publica): Despre Paștiul la televizorul românesc cu sau fără plasmă. „Sărbătoarea religioasă este introdusă prin eternul reportaj despre idioții care cred că Paștile au vreo legătură cu nașterea lui Iisus. Iar conținutul religios este de fapt conținut etic creștin la nivel de clasă pregătitoare: ce se face și ce nu se face de Paști. După grosolanul post vs. dietă, ajungem la subiectul maxim: înviere vs. îmbuibare. Iar preoții invitați nu spun altceva decât îndemnuri la cumpătare în termeni de nutriționiști. În fapt, senzația este de consum sugar free, de decofeinizare, de hrană pentru diabetici. O abundență de teme religioase din care s-a extras orice urmă de spiritualitate. Sau redate printr-o grilă de un materialism cinic. Și argumentul subteran (enunțat de câteva ori, totuși): ideea religioasă e cam trecută, sărbătoarea ține de comunitate. Dar, în aceeași logică, de când comunitatea e puțin lucru? De când reîntâlnirea cu părinții e lipsită de spiritualitate? N-ar fi nesănătos să ne reamintim că în explozia fanatismului religios de după 1990 avea și cinismul oficial partea sa de vină”.