Zi: 20 aprilie 2012

Predică la Duminica a 2-a după Paști [2012]

2 comments

Iubiții mei,

Hristos a înviat!…

Iar Învierea Lui are nevoie atât de credință cât și de încredințare, de adeverire…

De dovezi peste dovezi…

Pentru că nu toți cred din prima…nu toți se lasă convinși cu ușurință de persoana și de iubirea lui Hristos…ci unii oameni au nevoie de mult timp…pentru ca să se încredințeze.

Trebuie să se coacă pentru credință…să se maturizeze…să caute dovezi…și să primească semne de încredințare de la Dumnezeu…pentru ca să palpite cu totul pentru Dumnezeu…

Iar duminica de astăzi, a Sfântului Apostol Toma, ne vorbește despre încredințarea lui…

Pentru că Domnul i-a îngăduit lui Toma să pipăie cinstitele răni ale coastei Domnului [Penticostar, ed. 1999 BOR, p. 55].

În cântarea următoare se vorbește despre încredințarea lui prin pipăirea mâinilor și a coastei Lui [Ibidem]…nu numai a coastei străpunse de soldatul roman…

Însă, deși se vorbește despre încredințare…pașii făcuți de Sfântul Toma spre încrederea deplină sunt învăluiți în taină…

Ce a simțit el…când a atins rănile trupului Său transfigurat?

Ce a înțeles el atunci?

Pentru ce a simțit nevoia confirmării directe?

Imnologia acestei zile nu deslușește aceste întrebări…în sens psihologic…ci ontologic. Pentru că răspunsul lui, după experierea directă, e răspunsul credinței fără tăgadă.

Slujba zilei vorbește despre „necredința” Sfântului Toma, despre neîncrederea lui în mărturia confraților săi întru apostolie…care se transformă în „credință întărită”, dovedită [Idem, p. 56].

…Și pipăind și văzând…L-a mărturisit pe El Domn și Dumnezeu al lui…

Pentru că dorința lui de a cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat…e dorința profundă a tuturor credincioșilor.

Și cui îi place să fie mințit?…

Cui îi place să creadă în „adevăruri” aparente?

Relația reală e relația care are conținut adevărat, împlinitor. E relația în cadrul căreia simți că te îmbogățești…și nu decazi.

Iar credința, pe măsură ce crește, ce se maturizează e tot mai plină de dovezi din partea lui Dumnezeu, de minuni și de daruri, de luminări și de vederi dumnezeiești.

Și chiar dacă Sfântul Toma nu ar fi cerut, în mod expres, aceste autentificări din partea Domnului…El tocmai pentru aceea li S-a arătat după Învierea Sa din morți: ca să le confirme că ea a fost reală…și că după înviere trupul Lui e unul duhovnicesc.

Însă „necredința” Sfântului Toma nu e din neiubire…ci din iubire.

…Și oricine iubește cu înflăcărare are nevoie de confirmări brute…de pipăiri ale realității…pentru că vrei ca cel pe care îl iubești…să îți împărtășească cu totul dragostea.

Căci ce facem, de fapt, atunci când îl testăm pe celălalt…pe cel care ne e drag…pe cel pe care-l iubim?

Ce altceva vrem să aflăm, decât vigoarea dragostei lui…sinceritatea și unirea profundă cu noi?

Și Sfântul Toma a acționat potrivit firii sale, a temperamentului său, a modului său de a gândi…

El a fost sincer cu Domnul și cu ceilalți Apostoli…pentru că a vrut ca Hristos Cel înviat să fie identic cu Hristos Care îi învățase pe ei despre viața veșnică.

Cu alte cuvinte, a fi om duhovnicesc nu înseamnă a-ți schimba firea…ci a o transfigura, a o umple de lumina lui Dumnezeu într-un mod propriu și personalizator.

De aceea, așa cum spuneam și altădată, Sfinții nu sunt identici…și nici nu există sfințenie standard…ci fiecare dintre noi creștem în sfințenie în mod propriu și pe măsura noastră.

Și din acest motiv nu trebuie să ne comparăm cu nimeni la cunoaștere, la fapte și la sentimente…pentru că fiecare am trăit, ne-am nevoit și ne-am personalizat duhovnicește într-un mod unic.

Trebuie să ne respectăm unicitatea, ca pe un dar al lui Dumnezeu…și trebuie să respectăm și unicitatea celorlalți.

Să nu vrem să îi nivelăm pe toți, să îi aducem pe toți la un numitor comun…în mod comunistic…ci să îi încurajăm pe toți să crească în relația lor cu Hristos potrivit cunoașterii, a firii și a simțirii lor.

A modului lor personal de a vedea lucrurile…dar rămânând în comuniune cu toți membrii Bisericii.

Pentru că așa au fost și Sfinții Apostoli: fiecare diferit de celălalt…dar pe toți legându-i dragostea și grija față de celălalt.

Fiindcă nu unicitatea ne umple de orgoliu…ci înțelegerea unicității personale ca monadă/ realitate/ existență închisă în sine, care nu dorește deschiderea și creșterea ei în comuniune.

Unicitatea atrage…pentru că nu ne e proprie.

Vrem să cunoaștem oameni diferiți de noi, cărți pe care nu le-am citit, filme pe care nu le-am văzut, locuri unde nu am fost…pentru că noutatea ne atrage…și ne convinge să vrem să o experiem.

Și chiar dacă mai mulți citim aceeași carte…sau vedem același loc…fiecare vom descrie o înțelegere personală…

Iar eu am nevoie de înțelegerea ta personală pentru ca să fiu mai mult decât sunt…și tu ai nevoie de înțelegerea mea personală pentru ca să te dezvolți interior…Fapt pentru care nu putem să stăm închiși în noi înșine…numai dacă vrem să ne sinucidem ca persoane avide de experiențe noi.

Și prostia, lipsa de informare, lipsa de comunicare, lipsa de iubire sunt sistări ale creșterii noastre personale.

Sunt sinucideri ale noastre pe calea creșterii spirituale.

Ce rost are să mai trăiești…dacă nu mai vrei să simți, să gândești, să trăiești lucruri noi?

…Iar cei care caută noutatea în păcat…în extravaganțe de tot felul…în pierderi de energie și de timp colosale…ajung, mai devreme sau mai târziu, să se simtă epuizați, urâți, îmbătrâniți în căutările lor.

Au o viață, în aparență, „savuroasă”…dar nu și în miezul ei.

În inima lor se simt neîmpliniți.

Simt gustul morții…în mod acut…oricât de strălucitoare și de grandioasă ar părea viața lor cotidiană.

Pentru că noi suntem avizi de viață, de experiențe, de noutate…dar de acelea care ne umplu de har.

Suntem avizi de viață…de viața veșnică…

Suntem avizi de experiențe peste limită…

De noutăți ontologice…

Adică de acelea pe care le simțim ca pe o întinerire a vieții noastre, a trupului nostru, a simțămintelor noastre…

Și aici stă marea problemă a Ortodoxiei: că ea este o minune cu…coajă.

Ea e o bombă atomică…înfășurată în piele de cort prăfuită…

Un fel de carte veche și foarte scumpă, aruncată pe undeva, prin pod…pe care, dacă o găsești, nu exulți din prima.

Te bucuri fără margini…numai când începi să citești…să înțelegi…și să te schimbi…

Iar dacă tu, cel care vrei să cunoști Ortodoxia, nu ai parte de cineva care a pătruns dincolo de coajă, dincolo de pielea bătrână de pe carte…dincolo de aliajul care înconjoară conținutul atomic…nu poți fi bulversat de Ortodoxie.

Pentru că ea te bulversează numai când ești încredințat…când îți devine o dragoste extatică…care te scoate din tine…

Și cei scoși din ei…se cunosc de la o poștă…pentru că știu cum e în miezul ei Ortodoxia. Ei s-au făcut izvoare de viață…și adapă, fără plată, pe toți cei care caută viața care se înmulțește continuu în lăuntrul lor.

Însă cu ce se laudă ortodocșii…care nu știu esența Ortodoxiei?

Cu frunzele smochinului…

Cu aparențe…

Cu cele care sunt atractive, sclipoase numai pentru copii…dar nu și pentru niște oameni în toată firea…

…„Coasta cea de foc” a Domnului [Idem, p. 58] a atins-o Sfântul Toma și a văzut că e Dumnezeu și om, că e Același, că e Cel care a venit să mântuiască neamul omenesc de stricăciune.

Că în El umanitatea s-a umplut de lumină, de viață și de sfințenie…și că asta e împlinirea omului: îndumnezeirea lui.

De aceea nici sănătatea, nici cariera, nici competențele nu sunt împliniri în sine ale omului…dacă lipsește slava lui Dumnezeu din viața noastră.

Pentru că viața fără har e mereu un abuz.

Cariera fără credință e mereu o goană după respectul oamenilor.

Iar competențele personale fără tangență cu Dumnezeu creează o scară valorică numai în spectrul istoriei…dar nu și în cel al veșniciei, unde valoarea e tot una cu curăția personală.

Motiv pentru care, iubiții mei, să iubim mai degrabă ceea ce ne înveșnicește…decât ceea ce ne barbarizează!

Pentru că e ușor să dai cu parul în cap, să furi și să minți…dar e foarte greu să încerci să fii mereu identic cu crezurile și aspirațiile tale.

Încă o dată: la mulți ani!…și vă doresc multă pace și împlinire în viața dumneavoastră. Amin!

A 99-a zi pentru România

One comment

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 98 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a z
i, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi, a 71-a zi, a 72-a zi, a 73-a zi, a 74-a zi, a 75-a zi, a 76-a zi, a 77-a zi, a 78-a zi, a 79-a zi, a 80-a zi, a 81-a zi, a 82-a zi, a 83-a zi, a 84-a zi, a 85-a zi, a 86-a zi, a 87-a zi, a 88-a zi, a 89-a zi, a 90-a zi, a 91-a zi, a 92-a, a 93-a, a 94-a zi, a 95-a zi, a 96-a zi, a 97-a zi, a 98-a zi…

  • Diac. George Aniculoaie a scris despre izvoarele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului din România. Ziarul Lumina, 20 aprilie 2012, de Izvorul tămăduirii.
  • Roxana Iordache: „Răzvan Ungureanu e nesfârşit de ridicol şi partea proastă pentru el e că nu-şi dă seama; sau poate nici nu-i pasă, în misiunea subterană pe care o are de executat şi o execută cu zelul dictat de arivismu-i vorace”.
  • Antena 3: „Proteste cu violenţe în Portul Constanţa. La manifestaţie participă sute de angajaţi ai portului. Angajaţii care participă la protest s-au îmbrâncit cu jandarmii, după ce directorul instituţiei a încercat să intre în sediu. Oamenii acuză actuala conducere de măsuri abuzive împotriva muncitorilor şi de încălcarea contractului colectiv de munca. Nemulţumirile s-au canalizat împotriva directorului general, căruia îi cer demisia. Salariaţii Companiei Naţionale Administraţia Porturilor Maritime SA Constanţa,  nemulţumiţi de prevederile noului Regulament intern, reacţionează public”.
  • George Anghel (Cotidianul): La Constanța, în port. „Jandarmii au făcut un cordon pentru a împiedica oamenii să-l linşeze pe consilierul directorului general venit la muncă. Îmbrâncelile au durat mai bine de 15 minute, iar jandarmii au reuşit cu greu să îi stăpânească pe angajaţi”.
  • Mihai Goțiu (Vox Publica): „Până la un punct Eba are dreptate. Pentru că, într-adevăr, aşa ceva nu s-ar fi întâmplat în portul Constanţa. Păi cine să se obosească la noi pentru 15 milioane de euro să aducă ţigări taman din Vietnam? Pentru 15 milioane de euro nici nu merită să te cobori din pat. 15 milioane de euro e acolo, suta de metri de borduri, curăţarea de buruieni a altei sute de metri de islaz pe unde ar trebui să treacă o autostradă, ori aşa, din pix, acoperişul inutil de la „National Arena” (sau ăla deja a costat 20 de milioane?)”.
  • Stelian Tănase: „Acesta a spus multe banalităţi cu un aer scorţos, guvernamental, vrînd să fie luat în serios. S-au emis judecăţi de bun simţ cu un aer de mari sentinţe moral-politice. Mai nimic. MRU are un aer de şcolar fruntaş care face eforturi să răspundă corect la întrebări, dornic să nu supere pe nimeni şi să ia premiul întîi cu coroniţă. Şcolaritatea lui nu s-a terminat. Mi s-a părut nesigur pe el”.
  • Erau + 14 grade Celsius la București la ora 11. 44.
  • Aurelia Alexa (Gândul): „Peste două milioane de pensionari cu pensii mai mici de 740 de lei nu vor mai plăti, din mai [2012], contribuţia de 5,5% pentru asigurări sociale de sănătate, bugetul de stat urmând să piardă anual aproximativ un miliard de euro”.
  • Sorin Roșca Stănescu (Corect News și Jurnalul Național): „PP-DD este un partid atipic. Din cel putin trei motive. Pentru ca este legat, nu numai prin denumire, ci si prin substanta, de o singura persoana, intr-o perioada in care formatiunile politice din Romania tind sa devina clasice. In al doilea rand, fiindca mesajele sunt de tip anti-sistem. […] In al treilea rand, acest partid este inca lipsit de structura. Iar pana la alegerile locale este greu de presupus ca va avea timp sa se organizeze in teritoriu pe masura asteptarilor propriului electorat”.
  • Idem: „In acel moment, solicitantii vor trebui sa ia in calcul, fiecare in felul sau, faptul ca cel mai consistent segment al electoratului PP-DD este anti-Basescu. Ceea ce inseamna ca este compatibil cu USL. Mai putin prin trasatura lui anti-sistem. Dar si ca ii fura, daca ramane de sine statator, o parte din electorat. Voi reveni”.
  • Lucian Avramescu (Jurnalul Național): „Ciudăţenie, gândesc, ar fi să plouă cu cămile. Sau, cum visează un amic, cu gagici din seraiuri. Ieri, când am plecat din faţa crâşmei lui Birbirel, unul a zis că ploile speciale abia acum încep. O să plouă cu cozonaci şi cu ulei la sticlă. Cică Băsescu a dat drumul la vrana cu plocoane şi acolo să te ţii potoape ciudate. O babă a primit la precedentele alegeri  poza lui Băsescu şi, odată cu ea, o factură de electricitate care s-a dovedit ajunsă din greşeală. Bătrâna avea de plătit 16 milioane de lei curentul electric iar ea stătea într-o casă cu lampă. N-a murit pe loc, ci câteva luni mai târziu”.
  • Roxana Vintilă și Ana Maria Vulpescu (Jurnalul Național): din 18 martie 2009 și până azi în colecția Biblioteca pentru toți (BPT), care apare cu Jurnalul Național, au fost editate 153 de cărți.
  • Ana Maria Vulpescu (în interviul cit. supra): „Aş fi vrut ca Mircea Iorgulescu să trăiască şi să ne ofere o nouă traduce­re a Spovedaniei pentru învinşi a lui Panait Istrati, versiune la care a lucrat până în ultima zi a vieţii şi ca timpul să îi mai fi lăsat lui Mircea Ghiţulescu răgazul să îşi vadă publicată prefaţa la volumul de teatru al lui Camil Petrescu. Şi aş fi vrut ca despre Fănuş Neagu şi Adrian Păunescu să vorbim doar la timpul prezent, nu la timpul posterităţii. Mai sunt, desigur, mulţi autori şi texte de valoare pe care vrem să le publicăm: Ion Barbu, Lucian Blaga, Ion Pillat, F. Aderca, Geo Dumitrescu, nu am terminat seriile Marin Sorescu, Tudor Arghezi, G. Călinescu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu. Sunt necesare şi operele literaturii medievale, una a poeţilor de început, Heliade-Rădulescu – în primul rând, o ediţie Hasdeu, una Odobescu, una Cantemir, una Iorga, ar trebui redes­co­perite me­moriile lui G. Sion, proza lui Agârbiceanu, Galaction, E. Lovinescu. Poate un volum sau două consacrate avangardei literare româneşti. Şi li­teratura contemporană ne oferă încă o listă substanţială de opere şi autori: Radu Cosaşu, Teodor Mazilu, Ioan Alexandru, Grigore Vieru, George Bălăiţă, alte titluri din Augustin Buzura, Nicolae Breban, Ion Băieşu, Fănuş Neagu, D.R. Po­pescu, Ana Blandiana, Constantin Ţo­iu. Cred că a sosit momentul să îi in­tegrăm în colecţie pe scriitorii op­tzecişti, mă gândesc în primul rând la Mircea Nedelciu. De altfel, seria de literatură română a Bibliotecii pentru Toţi va merge mai departe şi se va găsi la chioşcurile de difu­zare a presei, ca o colecţie de sine stătătoare”.
  • BPT este o inițiativă foarte valoroasă…și utilă pentru cei care nu au încă o bibliotecă. Sau care acum își formează biblioteca…
  • Făclia de Cluj: „In perioada premergătoare sărbătorilor de Paşte, comerţul electronic cu plata online a crescut cu 38% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Conform datelor din sistemul PayU, în perioada 15 martie – 14 aprilie, români din 145 de ţări au cheltuit în magazinele online româneşti 15,9 milioane euro. Cele mai căutate produse au fost jucăriile, cadourile, confecţiile şi florile, produse care au înregistrat creşteri de 83%, 80%, 59% şi 39%”.
  • Lucian Negrea (De ce News): „Crin Antonescu a comentat acid reacţiile lui Ion Cristoiu, care spunea despre parlamentarii PDL care trec la PNL, că nu au moralitate. Antonescu l-a întrebat pe Cristoiu dacă în momentul în care preşedintele Traian Băsescu l-a numit pe Theodor Meleşcanu la SIE era o problemă de morală, sau era doar „o lovitură năprasnică pentru PNL””.
  • Până și Dan Tapalagă a zis, el, cel care era o altă Andreea Pora a timpurilor trecute: „Miercuri seara [18 aprilie 2012] a evoluat un MRU diferit de ce am vazut pana azi. A cautat ostentativ sa arate ca nu este doar un intelectual subtire, capabil sa vorbeasca frumos si sa-si zapaceasca audienta cu eruditia sa, ci stie sa actioneze [și] ca un premier lucid, gata sa se sacrifice pentru o cauza nobila, capabil sa-si asume decizii grele, sa-si infrunte adversarii, sa riste. Insa si-a etalat, din nou, in toata splendoarea, marea sa vulnerabilitate: fascinatia eului, bucuria intalnirii cu sine, atractia irezistibila a oglinzii pusa in fata de siretul Cristoiu. Am vazut la MRU un amestec straniu de Traian Basescu si de Emil Constantinescu, de curaj sinucigas si de narcisism suparator, ceva solar si ceva intunecat”.
  • Cât de solar e TB, Dan Tapalagă…de nu îi vedeți niciun defect?
  • Jurnalul Național, cameră web, 19. 32: