Istoria începe de oriunde o privești [8]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a.

***

Lada cu manuscrise eminesciene ajunge în posesia lui Titu Maiorescu în toamna lui 1884, spune Petru Creția, și va rămâne la acesta până în data de 25 ianuarie 1902[1], când o donează Academiei Române[2].

Și potrivit scrisorii de donație a lui Maiorescu, manuscrisele eminesciene intrate în fondul Academiei au fost sub forma unor „cărți cartonate, în caiete cusute și în foi volante[3].

Pe 28 mai 1904, Maiorescu donează Academiei și 72 de cărți vechi și 25 de volume vechi care i-au aparținut lui Eminescu dar le-a donat ca aparținând tatălui său, Ioan Maiorescu[4].

Restaurarea adevărului a fost făcută de Al.[exandru] Elian[5], în Eminescu și vechiul scris românesc, Studii și cercetări de bibliografie, vol. I, 1995, p. 129-160, apud. n. *, p. 144.

O a doua donație de carte din cărțile care i-au aparținut lui Mihail Eminescu a făcut-o Matei Eminescu, fratele lui, și el a oferit Bibliotecii Centrale Universitare (BCU) din București 37 de titluri în 142 de volume, dintre care BCU a reținut 16 titluri în 52 de volume[6].

Însă „D.[umitru] Vatamaniuc[7]”, spune Creția[8], „m-a informat că a găsit la BCU cărți aparținând lui Eminescu ale căror însemnări marginale, autografe ale lui Eminescu, au fost, cel puțin în câteva cazuri, șterse de bibliotecari”[9].

Nu le-au plăcut însemnele eminesciene bibliotecarilor…sau era ordin de sus?

Foile volante ale lui Eminescu s-au transformat în 10 volume manuscriptice[10]…numai că ele au fost comasate la întâmplare[11].

Și așa au apărut miscelaneele 2254-2255, 2257-2262 și 2264-2265[12].

În ladă s-au găsit 15. 270 de pagini[13] de la Eminescu, „dintre care scrise sunt, chiar dacă e vorba de notarea unui singur cuvânt, 8. 661, dintre care, la rândul lor, cam 4.000 sunt de versuri”[14]. Restul sunt file goale[15]

Astfel „zestrea eminesciană a Bibliotecii Academiei se ridică la 50 de volume, cărora trebuie să le adăugăm cele 3 caiete originale 357 II 30 (I-III) de la Biblioteca Centrală Universitară din Iași, în care se află traducerea primei jumătăți din gramatica sanscrită a lui Fr.[anz] Bopp[16] și câteva litere din glosarul sanscrit-latin al aceluiași, pe 572 (283) p.”[17].

*

Și în aceeași carte testamentară, Petru Creția își exprima următoarea dorință față de opera eminesciană: „pentru a ni-l apropia pe Eminescu, este nevoie de un om anume înzestrat pentru aceasta, [care] să scoată un șir de volume…în care să comenteze totul, poezie de poezie”[18].

*

În perioada Jurnalelor (când am citit, în mod programatic, paginile de jurnal ale anumitor genii…sau mărturii din apropierea lor) m-a impresionat tenacitatea picturală a lui Eugène Delacroix.

Jurnalul său a fost tradus de Irina Mavrodin și publicat de Ed. Meridiane, București, 1977.

Suzana Mihăilescu a tradus Noa-noa și alte scrieri, a lui Paul Gauguin și a editat-o, în a doua ediție [cea pe care eu am citit-o], la Ed. Meridiane, București, 1994. M-a impresionat contactul lui creator cu culorile vii din insula Tahiti.

Pe coperta primă mi-am notat: „noa-noa = înmiresmat în limba tahitiană, [cf.] p. 125”.

Brassaï, în Convorbiri cu Picasso și 51 de fotografii ale autorului, m-a ajutat mai mult prin fotografii, la acea dată, decât prin text.

Intuiam modul cum se comporta în public Picasso…

Însă fotografiile m-au introdus în devălmășia cu sens din camera de lucru a lui Picasso.

Am citit ediția Radu Ionescu și Yvonne Oardă, Ed. Meridiane, București, 1975, 322 p., în care au tradus ed. Gallimard, 1964.

Pe 29 mai 1999 am cumpărat, cu 5.000 de lei, Însemnări. Scrisori de pe front a lui Franz Marc, în trad. și note de Corneliu Galopenița, cu prefață de Raoul Șorban, Ed. Meridiane, București, 1981, 190 de pagini…și pe care am terminat-o de citit pe 1 august 1999.

Tușele desenelor lui m-au marcat…și mi-am subliniat următoarele texte: „Mirosul de stârv răspândit pe o rază de mulți kilometri este lucrul cel mai groaznic” (p. 23, însemnare din septembrie 1914); „am dormit pe fân” (p. 24); „totul e de un mutism îngrozitor” și „Când o să ajung să pictez iar?” (p. 25).

Pe 30 septembrie 1914: „A devenit firesc să simt dușmanul în față” […] „Kandinsky[19] se apropie de arta lor [a vitraliilor], e chiar ciudat de aproape de ea; am fost foarte surprins” (p. 27).

În p. 33 despre gânduri dureroase, zile plăcute în p. 35, amintiri amuzante (p. 36)…și din scrisoarea către mama lui am subliniat cuvintele: „am depus în gând un mic buchețel de flori” (p. 41).

Pe 16 noiembrie 1914, Franz Marc considera Primul războiul mondial…nu doar „o treabă a Germaniei, ci ca pe un eveniment al întregii omeniri” (p. 42)…și era de părere că el va schimba Europa (p. 43).

Pe 15 decembrie 1914: „singurătatea…mă predispune la visare” (p. 51). Dor de casă în p. 58 și, tot aici: „văd tot mai mult în spatele lucrurilor”.

În p. 73 mărturisește că nu poate să explice decât mijloacele artei…și nu arta, așa cum a făcut-o și Delacroix și van Gogh…și tot aici, că „Tolstoi e acela, care vede întotdeauna un scop în artă”.

În p. 74 își dorește puritatea în artă…căci „harul căpătat nu trebuie ținut în buzunar, ascuns ca un giuvaier” (p. 75).

În p. 78: „trebuie să reînvăț [curăția], adică să trec de la învățătura curată la simțirea curată”.

În p. 86 productivitatea artistică „stăruie” în el „ca o boală”…iar „moartea lui August mi-a lăsat un gol în viață”.

Despre muzică și sentimente în p. 89, iar în p. 96 despre puterea creatoare: „șed și clocesc viața asta, cum își clocește pasărea oul și ceea ce mai fac și mai gândesc [atunci], nu ține în esență de mine. Spiritul autentic n-are nevoie de trup pentru trăirea lui”.

În p. 97 despre cuiburile rândunicilor care aduc noroc, despre sângerarea interioară în p. 98 iar în p. 101: „Îmi revin în memorie multe din aforismele mele și cred că înțeleg limpede, abia astăzi, ceea ce atunci am întrezărit doar foarte neclar”.

Adică te maturizezi…și odată cu tine și propriile tale idei.

În p. 108 își exprimă conștiința de sine cu mult orgoliu…dar unul rănit din punctul de vedere al viitorului nației: „Iar eu sunt unul dintre germanii perfecți de acest fel, vechi, din lumea de visători, de poeți și de gânditori, unul din țara lui Kant și Bach, Schwind, Goethe și Hölderlin – și acum bănuiesc în adâncul sufletului meu că slavii, și înainte de toate rușii, au să ia conducerea spirituală a lumii, în timp ce spiritul german se irosește în acțiuni negustorești și belicoase, fără nicio posibilitate de salvare”.

Simte că nu se mai poate înțelege cu camarazii săi (p. 108-109), vorbește despre minunea limbii în care te exprimi (p. 116), despre „democratism fals” (p. 117), despre „duplicitatea” ființei sale (p. 129).

„Viața e totuși prea goală” (p. 130) iar „forța amintirilor se pierde cu fiecare mijloc de reproducere” (p. 15).

În p. 152 spune despre pictura lui Paul Klee[20] că e o iradiere a vieții lui, cât și despre Kandinsky, că este un „punct central” care iradiază „până la depărtări surprinzătoare ([lucru] caracteristic geniilor slave)” (Ibidem).

Deși recunoaște că Luther a făcut totul pentru Scriptură iar Schlegel totul pentru Shakespeare, Franz Marc subliniază însă că ambii „au violentat textul” (p. 154).

Credea într-o perfecționare continuă în materie de pictură (p. 155), îi plăceau „peregrinările gândirii” ca lui Novalis (p. 158)…și moare pe front la data de 4 martie 1916, „după amiază, la orele 4” (p. 176).

Înainte de a muri…și-a notat: „Ce frumos, ce consolare unică să știi că spiritul nu poate să moară, sub niciun fel de torturi, de tăgăduiri sau haos. A ști aceasta, face plecarea ușoară” (Ibidem).

Jurnalul lui Odilon Redon a fost tradus de Tatiana Loreta Barbosa și editat la Ed. Meridiane, București, 1978, 186 p.

La p. 111 acesta spune: „A picta înseamnă a te sluji de un simț special, de un simț înnăscut pentru a constitui o frumoasă substanță” iar în p. 119: „Părăsirea unui loc obișnuit a fost pentru mine totdeauna un fel de moarte”…lucru în care ne asemănăm.

Am multe sublinieri în carte…și m-au impresionat umbrele la el.

Căci dacă știi să schițezi umbre…știi să pui în evidență și lumina.

Walter Mehring, în Pictură excomunicată, Ed. Meridiane, 1975…m-a făcut să îl întâlnesc pe Oskar Kokoschka…și să iau mult mai în serios desenul caracterologic…cel din câteva tușe esențiale.

Multul, excesivul, dizgrațiosul…au creat în mine nevoia de esențial…De aici esențialismul meu în pictură și în poezie, apoi în teatru…

Scrisorile lui Ernst Barlach le-am cumpărat pe 29 mai 1999, cu 5.000 de lei, tipărite la Ed. Meridiane, 1984…cât și pe ale lui Edgar Degas, tot de la Ed. Meridiane, București, 1987, traducere și note de Andreea Dobrescu-Warodin, care m-au îndemnat spre desen.


[1] Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, Ed. Humanitas, București, 1998, p. 141.

[2] Idem, p. 143.

[3] Ibidem.

[4] Idem, p. 143-144, n. *.

[6] Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit., p. 144, n. *.

[9] Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit., p. 144, n. *.

[10] Idem, p. 145.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Idem, p. 147.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[17] Petru Creția, Testamentul unui eminescolog, ed. cit.,p. 151.

[18] Idem, p. 214.

Despre omul Împărăției [11]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Magia este intrare în contact cu puterile spirituale demonice”.

*

„După vedere [după vederea duhovnicească] vin înțelesurile care nu se mai sfârșesc și sunt într-o continuă înmulțire toată viața, mai ales în urma citirilor duhovnicești”.

*

„Nu se primesc rezolvări de-a gata [a ceea ce vedem în extaze], ci simboluri sub diferite forme, care se măresc [în ceea ce privește forma și conținutul lor] sau apar sub alte înfățișări”.

*

Am văzut lumina dumnezeiască descompunându-se până la violet, violetul fiind cea mai compactă culoare a luminii dumnezeiești…și la care am ajuns foarte greu. Îți cere o mare curăție a minții și a inimii și a întregului trup. Am văzut violetul luminii dumnezeiești numai sub forma a câtorva picături care cad.

*

Am auzit, în mod extatic, și cântările Sfinților Îngeri…

*

„În urma vederilor extatice avute știu decât faptul că imaginile, în vederea extatică, se pot recombina”.

*

Din punctele din triunghiuri și dintre triunghiuri…care sunt imagini văzute extatic, Fericitul Ilie vedea cum apar noi universuri dumnezeiești la nesfârșit.

El contempla toate acestea în vedenie dumnezeiască…fără să înțeleagă adâncul celor văzute…dar umplându-se de sfințenia și de curăția celor văzute.

*

Întrebându-l despre concentrare la rugăciunea minții, Fericitul Ilie mi-a spus că absorbirea în rugăciune „vine de la sine…sau când simți că poți să te concentrezi”.

*

Vorbindu-mi despre puterea duhovnicească de a judeca în mod profund lucrurile, Fericitul Ilie mi-a spus că ea se dobândește prin precizie practică, în urma experienței ascetice și datorită unei erudiții teologice vaste.

*

Câteodată îmi explica luptele sale cu demonii într-un mod filosofic sau tehnic sau fiziologic…distant…și ca și când nu s-ar fi lăsat cu urmări…în persoana lui.

Astfel că cineva neinițiat în viața duhovnicească ar fi putut crede că literaturizează.

Și aceasta, pentru că trebuise să își asume mult timp acest limbaj dublu…Fiindcă în plină eră comunistă…trăirile mistice erau un adevărat „sacrilegiu” și, datorită lor, făceai ani grei de închisoare.

…Și vorbind despre „forța negativă care m-a înconjurat” sau despre cum s-a simțit, în mod fiziologic într-o anume situație…cineva neavizat ar fi trecut totul pe seama imaginației bogate.

Adică nu le-ar fi considerat vreunul realități de facto

Însă el vorbea distant despre dureroasele sale lupte cu demonii…pentru ca omul cu care vorbea să nu intre în panică…sau să nu îl creadă sărit după fix.

El le minimaliza voit…sau le obscuriza…smerindu-se în același timp…

Pentru că era posesorul unor trăiri intime care nu aveau corespondent în viața celor din jurul lui.

*

La întrebarea mea, cum definește contemplația duhovnicească, el mi-a răspuns că e fixarea pe o imagine sau rămânerea în vedere…și trăirea ei fără gânduri. Înțelegerea ei non-reflexivă

Adică așteptând luminarea lui Dumnezeu care inițiază un gând, un înțeles, o înțelegere duhovnicească, teologică…

Același lucru se petrece și când citim un text…și așteptăm de la Dumnezeu luminarea asupra lui…

*

Datorită științei înalte a discernământului duhovnicesc și al dreptei socoteli și azi se pot citi cărți de toate nuanțele și ale oricărei religii, fără să te contaminezi de influența lor rea.

Practica rugăciunii minții, spusă foarte rapid de la un moment dat…și în timp îndelungat…te face să înțelegi modul în care poți să surprinzi…și să dejoci diverse idei, simțăminte și tendințe eretice sau păgâne, adică demonice.

*

Încă de la începutul uceniciei mele, Dumnezeiescul Ilie m-a sfătuit să nu mă opresc numai la cărțile duhovnicești și teologice ci să am un orizont mereu deschis de așteptare. Să fiu continuu deschis spre cultură, filosofie, știință, artă…mai ales pentru că eu sunt deja un artist.

Pentru că astfel nu îmi neglijez potențele ample…și nu simt secătuirile duhovnicești cu atâta durere…

*

Citește mereu cu pixul sau cu stiloul în mână. Obișnuință veche…și la el și la mine.

Subliniază cu roșu pe cele cu adevărat importante, care îi trebuie lui în mod neapărat sau care îl confirmă.

În tinerețe folosea și albastrul și creionul…acum mai puțin pentru că nu mai poate să scrie…

*

Tot când era tânăr urmărea uneori rândurile cărții cu unghiile de la mâini…și de atâta concentrare și bucurie că a găsit ceva important…lăsa dâre „de neșters” în locurile demne de subliniat. Asta când nu avea ceva de scris la el…

*

Când face uneori mici comentarii pe carte…le parafează cu două litere grecești: alfa și omega (α – ω).

*

În afară de Sfântul Simeon Noul Teolog, pe care îl recitește adesea, a învățat multe de la Sfântul Grigorie Palama, care e „un munte de gândire” pentru el.

*

Sfânta Scriptură (o ediție sinodală din ‘70 parcă) și Filocalia Fericitului Dumitru sunt cugetarea lui zilnică. Și de când i-am cumpărat Viețile Sfinților, în ultima ediție românească, e foarte uluit și cutremurat de multe aspecte din viețile lor.

*

A citit din opera Sfântului Grigorie de Nyssa și din cuvintele rămase de la Sfântul Serafim de Sarov.

Am găsit sublinieri pe carte și la Sfântul Iosif Isihastul de la Sfântul Munte Athos. Carte primită de la Radu Rotaru…

Tot el i-a dăruit și Imnele iubirii dumnezeiești, ale Sfântului Simeon Noul Teolog, în ediția Părintelui Dumitru.

*

L-am visat de două ori până în ziua de azi…Fericitul Ilie e încă în viață la această oră…

…Și în ambele vise duhovnicești cu el…mi-a apărut o bibliotecă cu cărți, din care nu am luat niciuna.

Prima dată l-am visat lângă o casă albă…enormă…din care puteam să văd doar primul etaj…pentru că ea se pierdea într-un cer alb, imaculat…

Însă știam…deși nu îmi spusese nimeni…că e casa lui

Și în visul acela mi-a spus: „Aici trebuie să urci tu!”.

…Am intrat pe ușă…

…Și singurele lucruri pe care mi le mai amintesc sunt tapetul de lemn vechi…și multe cărți într-o bibliotecă imensă.

Și am început să urc spre primul etaj…pe o scară în spirală…și urcând…m-am trezit…

În al doilea vis, l-am visat pe Fericitul Ilie așezat pe un pat. El era în spatele meu și îmi vorbea….

Eu priveam spre o bibliotecă veche…din care unii vroiau să fure cărți. El dorea să își apere cărțile…și să scape de furi…

Și în acest context, cu hoții de cărți pe cap…el s-a ridicat din pat (ca și când s-ar fi schimbat contextul…și am fi fost în altă situație) și mi-a spus privindu-mă în ochi: „Încă n-am vorbit despre adevărata istorie a românilor!”.

M-am trezit cu aceste cuvinte pe buze…

Când i-am spus ultimul vis…a părut îngândurat

De fiecare dată l-am visat fiind îmbrăcat în negru…dar fața și mâinile îi erau luminate, pline de lumină.

Și prezența lui…și contextele în care l-am visat m-au făcut să fiu foarte bucuros în vis…dar și la trezire…

*

Acum însă, la 7 ani de la adormirea sa…acele vise au rezonanțe profetice…pentru că vorbesc despre mine…despre el…și despre contextul receptării sale.

*

În momentul când i-am mai arătat alte 11 foi din această umilă carte de amintiri despre el s-a petrecut alt fapt minunat.

Eu m-am trezit de dimineață cu mamaia Floarea…pentru că la nouă și șapte minute pleca trenul de la Roșiori spre Turnu.

Iar Fericitul Ilie, tot pe la 6 și ceva dimineața, când ne-am trezit noi să plecăm la gară…s-a trezit și el și a anunțat-o pe doamna Floarea că trebuie să facă piața…că vin eu la Turnu.

Însă eu nu îi spusesem că vin în acea zi!…

Doamna Florea nu l-a crezut…dar a plecat la piață datorită insistențelor sale.

Și când noi am ajuns, pe la ora 12…ea făcea mâncare pentru cinci persoane…și am mâncat cu toții.

…Și m-a așteptat cu emoție…să vin…și să îi arăt ce am scris despre el…

Apoi am aflat, de la doamna Floarea și nu de la el, toată înaintea sa vedere…vizavi de venirea noastră…

*

„Faptul neprihănirii m-a creat ca un om duhovnicesc. Ea vine din afară, de la Dumnezeu”.

Se referea la darul curăției sufletești și trupești pe care lumina dumnezeiască, printre altele, ni-l aduce în viața noastră.

*

„Sufletul, în extaz, a trecut dincolo de moartea trupească”.

Pentru că în extaz suntem în lumina dumnezeiască a veșniciei lui Dumnezeu…adică dincolo de moarte. El e o depășire a morții încă din timpul vieții.

*

Gheața e semnul rațional al spiritului”. Se referă la gândire, la răceala gândirii atunci când judecăm asupra lucrurilor și a ideilor.

*

„Simt plăcerea și bucuria de a spune despre vederile mistice pe care mi le-a dat Dumnezeu”.

*

„Atunci când am vorbit despre imobilitatea mobilă într-un vers al meu, m-am referit la faptul că, deși sunt în stadiu absolut de credință, în extaz, eu mă mișc mereu în slava lui Dumnezeu deși sunt nemișcat și în vedere continuă”.

*

Neclintit înseamnă veșnicie și nemurire. Dar veșnicia lui Dumnezeu e plină de viață, de mișcare și nu e statică în sine”.

*

„Omul e un centru viu, un focar, care poate să cuprindă măreția dintre neant și sfere. Neantul e infinit și materia e finită. Materia însă se confundă la un moment dat cu infinitul”.

*

„Dacă ne coborâm de la centru spre micime, materia se confundă cu nemărginirea sau cu infinitul. Pentru că în creația universală totul ajunge să se confunde cu infinitul”.

*

„Îndumnezeirea trupului se face și din afara și din înăuntrul nostru. Iar trupul Sfântului e impregnat cu energia necreată, care se înmulțește de la sine în viața noastră, prin puterea sau lucrarea lui Dumnezeu”.

*

„Iubirea în Duh e și înmiresmată. Are calitățile miresmelor”.

Vrea să spună că vederile extatice pot cuprinde și mirosuri duhovnicești, nu numai vederi, cântări cerești sau pipăiri cu duhul nostru a ceea ce vedem în mod extatic.

Și aceasta pentru că sufletul are simțurile sale, pe lângă cele ale trupului, cu care experiază și acum și în veșnicie comuniunea cu Dumnezeu.

*

„Lumina care provine de la Dumnezeu are principiile și esențele ei, care pot fi contemplate fără să le înțelegi. Ele sunt mai mult necunoscute decât cunoscute”.

*

„Esențele = principiul activ. Esențele nu ne aparțin”.

*

„Am văzut Îngeri și Sfinți, în mod extatic, în culoarea albastru. Mult albastru…Pentru că albastrul e culoarea credinței”.

A 100-a zi pentru România

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 99 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a z
i
, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi, a 71-a zi, a 72-a zi, a 73-a zi, a 74-a zi, a 75-a zi, a 76-a zi, a 77-a zi, a 78-a zi, a 79-a zi, a 80-a zi, a 81-a zi, a 82-a zi, a 83-a zi, a 84-a zi, a 85-a zi, a 86-a zi, a 87-a zi, a 88-a zi, a 89-a zi, a 90-a zi, a 91-a zi, a 92-a, a 93-a, a 94-a zi, a 95-a zi, a 96-a zi, a 97-a zi, a 98-a zi, a 99-a zi.

  • Maria Grapini: „Personal, nu mai am nici o asteptare de la guvernul Ungureanu.  Sper sa fi invatat, din tot ce s-a intimplat in Romania, atat cetatenii, cat si opozitia, ca doar cu oameni bine pregatiti profesional, morali, cu o justitie corecta si fara influente politice putem avea o situatie mai buna in tara”.
  • Petru Calapodescu (Jurnalul Național): „Curtea Constituţională a decis că statul a încasat abuziv cota de 5,5% pentru asigurările de sănătate, aplicată printr-o ordonanţă de urgenţă din 2010, a lui Boc, nu doar diferenţei dintre pensiile mai mari de 740 lei şi această sumă, ci global, pe întreaga pensie. Sunt peste 2 milioane de pensionari în această situaţie, iar decizia CCR i-a pus pe jar. Tâlhăriţi timp de doi ani, oamenii cer nu numai stoparea abuzului, ci şi restituirea banilor care, pentru mulţi dintre ei,  înseamnă enorm”.
  • Cotidianul: „Preşedintele PDL Buzău, deputatul Cezar Preda, a anunţat, vineri [20 aprilie 2012], că formaţiunea pe care o conduce a pierdut 12 primari, dintre care şase se vor înscrie în PNL, trei în PSD, iar ceilalţi sunt indecişi”.
  • Agerpres: „Consumul de substanţe noi cu efecte psihoactive, denumite impropriu ”droguri legale” sau ”etnobotanice”, a crescut alarmant în ultimul an, arată datele unui studiu realizat de Agenţia Naţională Antidrog. Potrivit unui comunicat transmis vineri [20 aprilie 2012] AGERPRES, cel mai recent studiu în populaţia generală, realizat de specialiştii agenţiei, a relevat că pe primul loc se situează consumul acestor noi substanţe, comparativ cu celelalte tipuri de droguri, cu cea mai ridicată prevalenţă de-a lungul vieţii, de 5,1% pentru consumatorii cu vârste cuprinse între 15 şi 24 de ani şi de 3,3% pentru cei cu vârste între 25 şi 34 de ani”.
  • Puterea: „Anual, numai în Uniunea Europeană, peste 5.500 de persoane mor din cauza accidentelor la locul de muncă, iar altele aproximativ 160.000 de oameni îşi pierd viaţa din cauza bolilor ocupaţionale, potrivit Comisiei Europene. La fiecare 3 minute și jumătate, o persoană moare în UE din cauza unui accident la locul de muncă sau a unei boli ocupaţionale. Alte milioane de lucrători din Europa suferă de o boală legată de locul de muncă. De asemenea, unul din trei europeni consideră că locul de muncă le pune sănătatea în pericol”.
  • Erau + 17 grade Celsius la București la ora 12. 05.