Zi: 22 aprilie 2012

Ion Pillat – culorile amintirii [2]

Leave a comment

Prin volumul Pe Argeș în sus, Pillat își află cel mai autentic glas al său, ca poet.

Influențele poetice și informația livrescă s-au sedimentat…

Pillat și-a căutat multă vreme versul, tonalitatea proprie în poezie. Când a descoperit-o, și-a descătușat fiorul sentimentelor vii și al gândirii fundamentate pe respectul arhaicului și al tradiției.

Prin acest volum, se deosebește categoric de poezia anterioară, deși există, fără îndoială, o căutare și o identitate de perspectivă incontestabile și în versurile concepute înainte.

Boier ca și Alecsandri, Pillat are însă alt temperament poetic și artistic. Perspectiva este cu totul interiorizată, peisajele au irizarea amintirii…

În ciuda aparențelor, culorile nu sunt ale pastelului ori ale naturii, ci ale…sentimentului cugetat…limpezit în apa reflecției și a experienței literare.

Lumina se revarsă din interior…iar poetul nu a făcut decât să se caute pe sine în tot acest timp.

E o retrospectivă cu scop…inițiatic, tipică artei moderne.

Lectura marii poezii, clasice și moderne, i-a facilitat calea către sine.

Întorcându-se la origini, redescoperă și contemplă obârșia sensibilității și a artei sale:

Acolo unde-n Argeș se varsă Râul Doamnei
Și murmură pe ape copilăria mea,
Ca Negru Vodă, care descălecând venea,
Mi-am ctitorit viața pe dealurile toamnei.

Prin viile de aur ca banii dintr-o salbă
Pe al colinei mele împodobit pieptar,
Închis-am fericirea în strâmtul ei hotar
De nuci bogați în umbră, umbrind o casă albă.

Acolo-n pacea nopții, pe drumuri de podgorii,
Am mers tăcut alături de carele cu boi,
Când neaua lunii ninge pe sălcii în zăvoi,
Când șopotește valea de cântecele morii.

Las altora tot globul terestru ca o minge,
Eu am rămas în paza pridvorului străbun,
Ca să culeg cu ochii livezile de prun
Când alb Negoiul, toamna, de ceruri se atinge.

Și tot visând la vremea când înfloriră teii,
Pe când îmbracă țara al iernii alb suman,
Să deslușesc cum piere trecutul, an cu an,
Pe drumuri depărtate sunându-și clopoțeii.

Să stau, pe când afară se stinge orice șoaptă,
Privind cenușa caldă din vatra mea, de-acum –
Și să aud deodată cu-nfiorare cum
Trosnește amintirea ca o castană coaptă.

(Ctitorii)

Dacă ar fi să descopăr două cuvinte esențiale din acest poem, cred că ar fi a ctitori și pridvor.

Întreg peisajul e un pridvor…al Raiului.

Ctitorul este copilăria în care a intuit și a păstrat sensuri tainice ale existenței, ca pe niște chei cu care se poate descuia necunoscutul mai târziu. Și acest timp a sosit…

Este sentimentul interior, profund, bogat, și reflecția nebănuită, pentru care a săpat adânc în sine, pentru a le regăsi.

Iar acest zăcământ aurifer spiritual se descoperă cu instrumentele erudiției, ale lecturilor multe și atente.

Dealurile toamnei, salba viilor de aur și pieptarul colinei implică ideea de aur al luminii orbitoare, de podoabă cosmică și personală, în același timp, de avuție plasticizată în elemente comune (aur, salbă, pieptar) – care trimit și la prezența umană, vag sugerată – dar care este o comoară nefurată a amintirii.

Livezile de prun care se lasă culese cu ochii…albăstresc privirea…și sunt de fapt un invizibil indicator sideral…pentru că imediat privirea se ridică, cu Negoiul, spre ceruri.

Podgoriile și carele cu boi sunt alte elemente rustice picturale…dar pictura nu este realistă. Totul e…memorie afectivă…

Neaua lunii, casa albă și sălciile introduc…argintul în acest peisaj, subliniat oximoronic, pentru că neaua desface contururi în noapte, iar casa albă se descoperă sub umbra bogată a nucilor.

Totul stă însă sub semnul împăcării.

Umbra și lumina se intensifică una pe alta…

Tăcerea e o subliniere a vorbirii sau a reflecției interioare…

Fericirea închisă multă vreme se dezvăluie: castana amintirii s-a copt…pentru o toamnă de aur a poeziei.

Istoria începe de oriunde o privești [9]

19 comments

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a.

***

Scrisorile lui Nicolas Poussin le-am cumpărat  tot pe 29 mai 1999 și tot cu 5.000 de lei…bineînțeles de la un anticariat…

Adică de la cineva care nu valorează cărțile în sine (din prostie, pentru că nu le știe valoarea…și spre bucuria noastră, a celor care le cumpărăm, pentru că luăm cărți mari…la prețuri mici)…ci le vinde cu același preț pe toate…dacă se încadrează unei așteptări anume.

Însă prin asta minimalizând pe autorii cărților…

În română, în traducerea lui Radu Berceanu, cu prefață și note de Petre Oprea…și editate la Ed. Meridiane, București, 1976, 136 de pagini.

Autoportretul lui Poussin, de pe copertă, mi-a rămas în minte…pentru că am înțeles că portretul are nevoie doar de câteva tușe pentru corp…dar trebuie să mă concentrez asupra feței, asupra a ceea ce transmit ochii în primul rând, fruntea și obrajii.

Am terminat de citit cartea pe 1 august 1999…și la final, sub dată și semnătura mea scurtă: D. S. (adică Dorin Streinu)…am scris: „Pictorii n-au timp…”.

În sensul că orice pictură oprește timpul în loc…prin ceea ce a surprins.

Mai multe sublinieri pe carte…

Pe 13 septembrie 1639, de la Roma, îi spunea lui Paul Fréart Chantelou (colecționar de artă și admirator al său înfocat, cf. p. 130): „sunt împiedicat de mari slăbiciuni trupești” (p. 23).

În p. 25 vorbește despre numeroasele schițe la care lucrează iar în p. 27 despre pateul de cerb pe care i l-a trimis domnul de Costance.

În p. 32 spune că Sfinxul pe care l-a pictat reprezentă „taina celor ascunse” iar în pagina următoare vorbește despre pictura sa „în camaieu”, adică despre pictura în tonuri gri.

Pe 20 martie 1642 vorbea despre contemplarea artei: „Obiectele ce poartă în sine desăvârșirea nu trebuie privite în pripă, ci în tihnă, cu chibzuință și înțelegere” (p. 38), pentru ca pe 4 aprilie 1642 să spună: „sunt bun să inovez, nu să și copiez lucrurile odată făcute” (p. 40-41).

În p. 42, Poussin mărturisește că îndrăgește ordinea în mod firesc, iar în p. 55 vorbește despre bucuria ca un torent pe care o trăia.

Își ungea copiile picturale cu verniu (o unsoare din plante rășinoase care lumina suprafețele pictate) (p. 59) și desprindea hârtiile lipite cu zeamă de portocală (Ibidem).

Jacquelin ar trebui „spânzurat de boașe” (p. 61)…și, cu toate că bătrânețea îl asalta, mărturisea faptul: sunt „pătruns de dorința înfocată de a lucra fără cusur” (p. 70), în mod desăvârșit, în arta picturală…

La Poussin, goliciunea este expozitivă…și, mai ales, de un dinamism static. Toate personajele sale pictate par împietrite…Sunt un fel de sculptură pictată.

Pe 4 februarie 1646 spunea că a vernisat un tablou [cu sensul de: a acoperit culorile pentru ca să le protejeze și să le dea strălucire] cu albuș de ou (p. 83). Iar despre domnul Scarron, datorită cărții lui „de batjocură [și] plină de sminteli” spune că „are fundul rotund și se scapă pătrat” (p. 86).

Pe 2 august 1648 își mărturisea dezamăgirea față de atmosfera veacului său: „Mă tem însă de duhul nefast al acestui veac. Virtutea, conștiința, credința în Dumnezeu sunt izgonite; dezmățul, prefăcătoria și dorința de înavuțire sunt cele ce-i stăpânesc pe oameni.

Totul este în van și mi-am pierdut nădejdea în bine, mai ales că necazurile curg la tot pasul. Niciun leac nu are destulă putere să dezrădăcineze răutatea. Dacă nu înlăturăm pricina tuturor relelor [adică: răutatea n.n.], ne pierdem vremea” (p. 101-102).

Pe 24 decembrie 1657, tot către Chantelou: „Se zice că strigătul lebedei este mai dulce atunci când i se apropie sfârșitul” (p. 120)…iar după moartea soției lui, care a suferit de „o tuse cu friguri” (p. 124), mărturisea că se simte „împovărat de ani, paralitic, cu tot soiul de beteșuguri, străin și fără prieteni (căci în acest oraș [se referea la Roma n.n.] nu poți găsi așa ceva)” (Ibidem).

Ultima scrisoare îi este adresată abatelui Nicaise, pe 26 iulie 1665, de la Roma. Îi tremurau mâinile și se lăsase de pictură (p. 129). „Nu-mi rămâne decât să mor, singurul leac pentru caznele[1] ce mă încearcă. Dumnezeu mi-o dorește degrabă, căci viața mă apasă tare mult” (Ibidem).

[1] Chinurile/ suferințele.

A 101-a zi pentru România

One comment

Ce s-a petrecut în București, România și în întreaga lume în cadrul protestelor…pentru România în ultimele 100 de zile: prima zi (13 ianuarie 2012), a doua zi, a treia zi, a patra zi, a cincia zi, a șasea zi, a șaptea zi, a opta zi, a noua zi, a zecea zi, a 11-a, a 12-a zi, a 13-a, a 14-a, a 15-a zi, a 16-a zi, a 17-a zi, a 18-a zi, a 19-a zi, a 20-a zi, a 21-a zi, a 22-a zi, a 23-a zi, a 24-a zi, a 25-a zi, a 26-a
zi, a 27-a zi, a 28-a zi, a 29-a zi, a 30-a zi, a 31-a zi, a 32-a zi, a 33-a zi, a 34-a zi, a 35-a zi, a 36-a zi, a 37-a zi, a 38-a zi, a 39-a zi, a 40-a zi, a 41-a zi, a 42-a zi, a 43-a zi, a 44-a zi, a 45-a zi, a 46-a zi, a 47-a zi, a 48-a zi, a 49-a zi, a 50-a zi, a 51-a zi, a 52-a zi, a 53-a zi, a 54-a zi, a 55-a zi, a 56-a zi, a 57-a, a 58-a, a 59-a zi, a 60-a zi, a 61-a zi, a 62-a zi, a 63-a zi, a 64-a zi, a 65-a zi, a 66-a zi, a 67-a zi, a 68-a zi, a 69-a zi, a 70-a zi, a 71-a zi, a 72-a zi, a 73-a zi, a 74-a zi, a 75-a zi, a 76-a zi, a 77-a zi, a 78-a zi, a 79-a zi, a 80-a zi, a 81-a zi, a 82-a zi, a 83-a zi, a 84-a zi, a 85-a zi, a 86-a zi, a 87-a zi, a 88-a zi, a 89-a zi, a 90-a zi, a 91-a zi, a 92-a, a 93-a, a 94-a zi, a 95-a zi, a 96-a zi, a 97-a zi, a 98-a zi, a 99-a zi, a 100-a zi.

  • Azi, pe 22 aprilie, e Ziua pământului.
  • Ciprian Purice (eNațional): „Ziua Pamantului este sarbatorita in intreaga lume de catre toti cei care militeaza pentru protejarea mediului inconjurator si reducerea efectelor nocive ale omului asupra planetei. Google si-a schimbat azi logo-ul pentru a marca acest eveniment.
  • Idem: „Iata principalele directii pe care le poate adopta fiecare om pentru a proteja mediul:1. Alegeti eticheta ecologica! Folositi aparatele eficiente din punct de vedere energetic.
    2. Reduceti consumul de apa, nu lasati robinetul deschis fara rost. Apa este un bun nepretuit si trebuie economisita!
    3. Nu poluati apele! Apa inseamna viata!
    4. Colectati selectiv materialele pe care nu le mai folositi. Folositi locurile destinate colectarii separate a deseurilor, in functie de natura lor de provenienta (plastic, hartie si carton, metal, sticla).
    5. Nu aruncati deseurile in natura, au nevoie de sute de ani ca sa dispara si distrug ecosistemele.
    6. Spalati la o temperatura joasa atunci cand folositi masina de spalat! 80% din electricitatea utilizata serveste la incalzirea apei.
    7. Nu incalziti locuinta in exces. Pentru fiecare grad in plus consumul creste cu 10 %.
    8. Cumparati produse impachetate in ambalaje reciclabile pentru ca este mai benefic pentru mediul inconjurator. La cumparaturi folositi plase din material biodegradabil.
    9. Folositi becuri economice. Nu uitati sa stingeti luminile si debransati aparatura electrica (nu o lasati in „stand-by”).
    10. Plantati cel putin un copac!
    11. Faceti miscare si folositi bicicleta, mergeti pe jos sau circulati cu mijloacele de transport in comun! Va veti imbunatati sanatatea si veti micsora impactul dumneavoastra asupra mediului”.
  • Pe 23 aprilie e Ziua Internațională a cărții și a dreptului de autor. Iar pentru români e și Ziua bibliotecarului.
  • Basilica: Astăzi, 22 aprilie 2012, de Duminica Tomii, de la ora 13.00, PFP Daniel al României a sfințit noul sediu al Bibliotecii Naţionale a României, din B-dul Unirii nr. 22, din Bucureşti.
  • Andreea Neferu (Ziarul Financiar): „Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România (CNADNR) a încasat anul trecut 123,2 milioane de lei (circa 29 de milioane de euro) din tarifele percepute autovehiculelor care au trecut podurile rutiere dunărene. Deşi aceşti bani ar fi suficienţi pentru construcţia a cel puţin 1-2 poduri rutiere de câteva zeci sau chiar sute de metri, românii încă circulă pe poduri construite înainte de Revoluţie, o parte dintre ele la finalul secolului al 19-lea sau începutul secolului al 20-lea. Doar 5 dintre cele mai lungi 20 de poduri rutiere din România au fost construite după Revoluţie, printre care şi podul peste DN 6 de lângă Craiova sau podul peste calea ferată de la Remetea Mare din judeţul Timiş”.
  • Podurile României:

  • Adrian Năstase: „Propun ca  Monica Macovei şi Dan Tapalagă şă fie incluşi ca „asesori populari” în procesele mele, pentru a se asigura că justiţia nu îşi  ”permite” să dea alte verdicte decât cele ce ar fi convenabile actualei puteri”.
  • Erau + 21 grade Celsius la București la ora 14. 55.
  • Jurnalul Național, cameră web, 20. 37:

  • Dan Duca (Vox Publica) își exprimă dezamăgirea vizavi de disiparea protestului din Piața Universității.
  • Sorin Roșca Stănescu (Corect News): „S-a spus ca daca esueaza negocierile din Bucuresti pot dinamita alianta. E fals. S-a spus ca acelasi efect il poate avea lupta pentru putere din cateva localitati disputate si de PSD si de PNL. Tot fals. S-a spus ca cei doi lideri, Ponta si Antonescu, sunt de fapt rivali. Si ca isi ascut cutitele pe sub masa. Al treilea fals. Se invoca, de catre adversarii USL, teza conform careia, dupa locale, partidele din USL se pot incaiera. Al patrulea fals. Dar daca toate cele de mai sus sunt afirmatii neadevarate, exista totusi o tema inca nelansata dar cat se poate de adecvata. Disolutia PDL ar putea arunca in aer USL”.