Un drum lung din care te întorci…
De ce se presupune că singurele știri care ne-ar putea interesa sunt: cine a mai ucis pe cine, cine a mai lovit cu mașina pe cine, cine a mai furat ceva, ce vedetă divorțează sau a avut conflicte domestice?
Singurele personaje ale știrilor – în afară de cele politice – sunt hoții, criminalii, violatorii, iresponsabilii la volan sau în alte contexte, traficanții…
Oare aceasta e lumea pe care telespectatorul adoră să o privească și din care nu ar mai vrea să mai iasă?
Oare acestea sunt singurele informații pe care vrem să le cunoaștem?
Niște știri despre și cu…oameni normali…care să nu cheltuiască milioane la nu știu ce petrecere sau care să nu fi făcut vreo grozăvie…chiar nu interesează pe nimeni?
După jurnalele pline de platitudini ale epocii comuniste am căzut în cealaltă extremă, în care se cultivă șocantul și abominabilul, derizoriul și vulgaritatea.
S-a făcut vreun studiu de piață și privitorii au cerut să fie stresați și terifiați de jurnalele de știri?
*
Suntem indignați de ceea ce se întâmplă și observăm ilegalitățile, dezastrul sau crima morală numai când ne ating.
Însă o țară sau o lume nu merge înainte cu nepăsare și cu neimplicare față de problemele altora, pentru că, mai devreme sau mai târziu, vor ajunge și la noi.
*
Privatizare în România: distrugem tot, vindem ce se mai poate la fier vechi, pe nimic…și așteptăm…să vedem cine și când o să vină să construiască…
*
Cinismul unor politicieni, mai vechi sau mai noi, nu are margini…Nu au niciodată nimic să-și reproșeze…
Politicienii seamănă cu…cine i-a votat.
*
Există și intelectualul flexionar…într-o gramatică socială. Adică flexionează după caz și după timp.
Se declină…
Știe să se acomodeze cu situația…
*
Când valoarea oscilează ca la bursă, când nu mai există stabilitatea…moralei, atunci toată construcția unei societăți este în primejdie de a o lua apele…
Ne stresează grija zilei de mâine…dar numai la nivelul buzunarului…Dar grija morții de mâine? Dar grija crizei sufletești sau spirituale…de mâine?