Predică la 7 ani de la adormirea Fericitului Ilie văzătorul de Dumnezeu

Predica din 2011, la pomenirea de 6 ani.

*

Iubiții mei,

Hristos a înviat!…

și astăzi, 4 mai 2012, El, Cel care l-a umplut de slava Sa…ne dă bucuria să facem pomenirea de 7 ani a Părintelui nostru întru Domnul, Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu, pe care îl simțim tot mai viu în viața noastră…

Pentru că lucrând în aceste zile la al 10-lea volum al Operelor sale complete, după cum ați observat deja, din cele 11 fragmente publicate online din Despre omul Împărăției…îl găsim foarte viu în cuvintele sale…din însemnările mele și ale doamnei preotese…dar trăim continuu, în același timp, alături de prezența sa duhovnicească, vie, blândă și care ne întărește continuu…

Căci el nu este în vizită pe la noi…chiar dacă nu îl vedem cu ochii fizici…ci mereu ne însoțește!

Fiindcă îi simțim prezența iluminatoare, plină de bucurie și de blândețe…care ne ajută, în mod tainic, să găsim sens, sensuri…tot mai multe motive de bucurie în viața noastră…dar, în același timp, și tot mai multe lucruri rele…de schimbat în viața noastră.

Adică ucenicia noastră continuă…nu s-a întrerupt acum 7 ani…ci ea a trecut într-o nouă fază de profunzime interioară.

Pentru că el a trecut de la prezența fizică accentuată…la prezența duhovnicească accentuată în viața noastră.

Când era în trup…îi străvedeam duhovnicia vieții sale prin trupul său adânc mucenicit.

Acum, fiind în slava lui Dumnezeu, vine la noi ca prezență duhovnicească personală, care ne ține viu trecutul împreună, ni-l explică continuu…dar ne dă și noi evidențe, noi bucurii, noi încredințări despre sine în viața noastră.

Încredințări despre sine…pe care, mai înainte, le citeam numai în Viețile Sfinților…și cărora nu le știam naturalețea, firescul…

Însă, datorită lui…și a altor Sfinți, dar, mai ales, datorită Maicii lui Dumnezeu, am început să le înțeleg, cu toate păcatele mele, ca pe legături de siguranță în viața duhovnicească.

Pentru că schimbările duhovnicești din viața noastră…intră în comuniune cu schimbările duhovnicești din viețile Sfinților lui Dumnezeu…sau se produc în comuniune cu aceștia…și, în primul rând, cu Dumnezeul nostru treimic.

Căci aceasta e schimbarea dumnezeiască continuu din viața noastră: ca noi să ne facem prieteni cu Sfinții lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu locuiește în toți cei care Îl iubesc pe El și Îi împlinesc poruncile Sale!

Iar dacă te nevoiești bine…și te umpli de har în mod real, autentic…toate intrările în viața noastră ale Sfinților Lui sunt firești, sunt normale…

De aceea dau mărturie…despre viața preafericită a Dumnezeiescului Ilie văzătorul de Dumnezeu…care are o postumitate vie, nespus de frumoasă…care ne îmbogățește continuu.

Și când demonii ne atacă tăios…și când greutățile vieții vor să ne astupe nădejdea…și când lipsa prietenilor ca el ne răcește inima…el, cel ce ne însoțește pe noi…Dumnezeiescul Ilie, Părintele nostru, are cuvântul în viața noastră.

Dar nu numai la greu…ci și la bine…el își spune cuvântul!

Și uneori mă umple de atâta har și de atâta dulceață dumnezeiască…de mă epuizează.

Mă epuizează tot mai mult și mai sfânt…după cum a făcut-o și când îl vizitam…și era, în mod fizic, prezent cu noi.

…Și mă epuizează dumnezeiește cu bucuria, cu sfințenia, cu frumusețea și cu blândețea lui…pentru că acum îi este foarte ușor să o facă.

Nu mai trebuie să iau trenul sau microbuzul până la el…ci el vine la mine într-o clipă…

Însă bucuria pe care o revarsă în noi…e un dar…și nu o răsplată!

E o dăruire continuă de frumusețe…care atestă faptul că e robul Stăpânului nostru, Cel Preamilostiv, Care dă daruri peste daruri…celor care se nevoiesc puțin pentru El.

Însă toți Sfinții lui Dumnezeu sunt bucuroși să ne dăruiască din darurile lor…

Numai că noi nu îi cunoaștem, nu le citim viețile, nu ne rugăm lor, nu ne deschidem inima lor…deși pe fiecare zi Biserica pomenește câțiva Sfinți…sau câteva mii de Sfinți…

Adică nu sunt un om privilegiat…pentru că Fericitul Ilie sau alți Sfinți se manifestă astfel față de mine…

Ci acest privilegiu aparține tuturor celor care doresc să Îl cunoască pe Dumnezeu și pe Sfinții Lui.

Și Dumnezeu ne umple de mari haruri și bucurii dacă venim cu inimă simplă, neparșivă…față de El și față de iubiții Săi, de Sfinții și de Îngerii Lui.

Dacă venim spre El ca să aflăm viața veșnică a comuniunii cu Sine și să ne umplem de înțelepciune dumnezeiască, de teologie sfântă, adică de aceea care ne schimbă viața.

…Vom edita, pe mai departe, al 10-lea volum cu mărturiile sale și ale noastre despre el.

Dacă el va binevoi…și va fi nevoie…vom face și alte cărți…în afară de ediția de 10 a Operelor complete.

Însă acolo va fi vorba de exegeză, de lămuriri…și nu de noi opere ale sale…

Pentru că tot ceea ce am primit, în mod direct, de la Fericitul Ilie am editat în primele 9 volume.

…Simt, pe zi ce trece, nevoie de a-i vedea chipul iconizat…însă nu am făcut niciun demers în acest sens…ca să pictez…sau să pun pe cineva să îi picteze chipul…

Pentru că încep să îi uit chipul…pe măsură ce el e tot mai viu în mine.

Sau chipul lui…din viața aceasta…devine tot mai plin de lumină…datorită chipului lui din mine…pe care el mi-l conturează continuu prin însoțirea sa.

Însă…Dumnezeu rânduiește toate în mod prea minunat pentru Sfinții Lui…împotriva uitării, a indolenței sau a neputinței noastre.

Pentru că El dorește să ne dea tot mai mulți prieteni adevărați în viața Bisericii…adică pe Sfinții Lui…și ne rânduiește să îi cunoaștem și să ne împrietenim cu ei…pentru ca să creștem întru slava Lui unii prin alții.

De aceea vă mulțumesc tuturor acelora care i-ați citit opera în editarea noastră…și care v-ați împrietenit cu robul lui Dumnezeu Ilie, Părintele nostru.

Dumnezeu să vă binecuvinteze și să ne binecuvinteze cu pacea Sa, ca să îl iubim continuu pe el și pe toți Sfinții lui Dumnezeu!

Căci Sfinții Lui sunt împreună…și niciodată distanți unii față de alții.

Iar dacă înțelegem acest lucru cu fapta, atunci vom încerca, pe fiecare zi, să cunoaștem tot mai mult pe Sfinții lui Dumnezeu, să îi iubim…și, mai ales, să le urmăm exemplul vieții lor.

Hristos a înviat!…și bucuria Lui este bucurie netrecătoare. Amin!