Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a.

*

File de jurnal

 ***

19 iulie 2003.

Anumite case și locuri sunt guri ale Iadului, imense focare de infecție spirituală. Simți prezența demonilor în ele. Vezi cum colcăie în inimile acelor oameni, ca niște viermi, mulțime de draci.

Am fos undeva…unde mă doare inima de fiecare dată. Prezența satanică de aici e ca o plasă groasă care se pune pe inima ta.

Cum să mai gândească, săracii oameni, lucruri bune?! E o minune colosalănu își pun capăt zilelor sau că mai pot să facă – ei „răi fiind” – și lucruri bune.

Învățătorul[1] are o gaură în piciorul drept. I-a apărut de curând. E o consecință a diabetului…Mi-a arătat-o astăzi…când am fost la el…

Din cauza tensiunii mărite a fost afazic de vreo două ori…

„Revoluția română a fost ceva dumnezeiesc”…Am vorbit despre starea de dinainte, sufocantă…și despre eliberarea de după…

Am vorbit despre învățarea unei noi limbi…ca despre o continuă îmbogățire a limbii tale. Și e de părere că la începutul învățării unei noi limbi e bine să înveți…pe fiecare zi…vreo 5-10 cuvinte. Și totul se leagă până la urmă…dacă ai asimilat pas cu pas cunoștințele.

Cu cât avansezi…cu atât înțelegi tot mai multe. Asta observ și eu la limba engleză.

În pușcărie a făcut față muncilor grele. Îmi spune mereu că are o inimă puternică și de aceea crede că va mai putea trăi încă vreo 2-3 ani.

Nu vor să îi mai dea, de la farmacie, toate medicamentele compensate. Ultima dată, de când cu gaura în picior, a dat vreo 4 milioane pe medicamente și doctori.

El mi-a dăruit astăzi 200.000 de lei și doamna Floarea alte 200.000 de lei. Mi-a spus că vrea să îmi dea…ceasul lui[2].

Despre cele două județe date Bulgariei. Durostorum și un altul. Macedonenii au fost aduși ca să apere granița de la Dunăre de bulgarii atacatori.

Învățătorul îi consideră foarte sângeroși pe bulgari. Și despre macedoneni mi-a spus că erau niște luptători.

E dezamăgit de Ministerul Sănătății și de politica care îi dezavantajează pe români. Nu vede cu ochi buni militarizarea și nici relațiile noastre cu străinătatea.

A plâns…pentru că nu a mai putut într-o zi să se roage după carte.

La întoarcere, în tren…toți stăteau și se uitau la mine…și numai un tânăr retardat și un cerșetor, de asemenea bolnav, mi-au vorbit.

Primul…mi-a dat un șervețel ca să mă șterg de transpirație…apoi gumă de mestecat…apă de la el din sticlă…să completez integrame…pentru că el „nu știe carte”.

Un om foarte disciplinat și atent…deși abia putea să vorbească.

Nu sunt oamenii aceștia niște inimi sfinte? Eu cred că da!

Al doilea avea o față extrem de radioasă…deși vorbea lucruri fără sens. Sau care nu aveau sens pentru noi…ce „întregi la minte”, care îl priveam.

Ei pot să-ți vorbească. Pot să te ajute…Iar noi, „disciplinații”, nu știm să îngânăm mai niciodată un „vă   rog” sau un „mulțumesc”.

Pentru că „cei de aproape ai mei departe au stat”. Au stat departe…cei care trebuiau să îmi spună lucruri frumoase, încurajatoare…

Ei au stat departe…și m-au ajutat oamenii lui Dumnezeu, uneltele proniei Sale.

***

13 iulie 2002.

Învățătorul și doamna Floarea, cât și Green, s-au bucurat nespus să mă vadă. Mi-au dăruit 800.000 de lei și cafea.

I-am adus să citească Liturghierul. Era mai bine. Am luat volumul 1 din Morală ca să-l trag la xerox.

Învățătorul se roagă pentru toți cei adormiți ca pentru niște oameni vii. Pentru el toți sunt vii.

Astăzi mi-a spus că sunt singurul om care s-a ocupat de opera lui până acum…și că i-a plăcut formatul mare de text al comentariului.

Mi-a promis niște fotografii și manuscrisul ca să-l xeroxez. Recitește Imnele Sfântului Simeon Noul Teolog…și mi-a spus că sunt pe inima lui, pentru că se regăsește în ele.

Mi-a spus că te poți îngrășa și din cauza stresului prea mare.

A fost de acord cu o eventuală vizită a lui Marcel [Hancheș] și a Rusalinei la Turnu [Măgurele]. Nu are fotografii recente și nici după pușcărie. I-am promis că voi continua să scriu despre el – și cum n-aș face-o! – și că am să o vizitez pe Green și când nu o să mai fie el printre noi…

I-am spus că el va fi întotdeauna cu mine și că mă voi ruga lui – ca și în timpul vieții – ca să mă ajute în problemele mele.

E datoria mea de conștiință ca să îi păstrez și să îi fac cunoscută opera…și sfințenia vieții sale. Iubirea mea pentru el e adâncul vieții mele.

I-am spus că mulți au probleme cu stilul în care el a scris…și a recunoscut că el a scris „ca un laic” și nu ca „un teolog”. Dar că eu îl interpretez teologic…și că pot să explic ceea ce pare dezavantajant pentru înțelegere în modul său de exprimare.

Iar doamna Floarea, la masă, pe neașteptate…mi-a spus că Învățătorul nu o să moară…până nu ne vede realizați pe mine și pe Gianina [Picioruș].

I-am explicat problemele și șicanele momentului…Cele pe care le traversez.

Dar, mai ales, că vreau să mă înscriu la Master.

Dacă nu intru…sunt luat în armată.

Prea Curată Stăpână, facă-se voia ta cu mine și mă miluiește!

Mi-a spus că de vreo 3 zile nu a mai transpirat deloc…deși, în tinerețe, transpira mult. Nu mai poate nici să postească mult, datorită bolilor pe care le are…iar postul lui e numai de carne

***

16 februarie 2002.

Învățătorul avea în tinerețe mari dureri de cap. De ele a scăpat când inima i-a slăbit datorită luminii dumnezeiești. Când lumina l-a inundat din destul…

Crede că atunci i s-a mai liniștit sângele, puterea lui de curgere prin vene…

M-a sfătuit să mă rog mai mult…și să fiu atent la ceea ce fac. …Și să nu uit niciodată faptul că eu sunt în inferioritate în comparație cu cei care îmi vor răul…pe nepusă masă.

Se gândește tot timpul la moarte…E o contemplare care îl face foarte lucid

Mi-a dăruit Teologia Mistică a lui Lossky, în traducerea părintelui profesor Vasile Răducă. E plină de sublinierile sale roșii.

…Iar eu i-am dat să citească Hieraticonul, pe care l-am cumpărat de curând, ca să vadă ce înseamnă hirotonie și sfințire de Biserică.

Mi-a dăruit 200.000 de lei…și doamna Floarea 100.000 de lei. Și se bucură să îmi facă cadouri…

Învățătorul era mai slăbit.

I-a plăcut muzica simfonică în tinerețe. Preferințele sale: Beethoven și Bach.

N-a învățat însă să danseze…deoarece mamă-sa i-a spus că el calcă precum în noroi…atunci când vrea să danseze.

Onestitatea sa e năucitor de frumoasă.

Îmi povestește cum îl luptă demonii…și acum…la nivelul imaginației…și mi-a spus să nu o pătez pe Gianina [Picioruș].

Începe să uite din ce în ce mai mult…și își dezvoltă ideile cu greutate.

Consideră că Sfântul Maxim Mărturisitorul are păreri prea personale în domeniul teologiei (lucru cu care eu nu sunt de acord…și i-am spus, în mod extins, părerea mea)…iar Sfântul Grigorie Palama e cel care l-a ajutat să-și înțeleagă multe din trăirile sale duhovnicești.

Când vorbesc cu Învățătorul vorbesc cu maturitatea. Vorbele lui ți se impun de la sine în minte și în inimă. Pentru că el vorbește cu tăria cu care și trăiește viața cu Dumnezeu.

Îi e greu…din ce în ce mai mult…ca să se concentreze.

Îmi spunea azi că pe la 75 de ani simțea că întinerește interior…și că ramolirea și-o așteaptă pe la 90 de ani.

Slavă Ție, Doamne, pentru toate!


[1] Fericitul Ilie văzătorul de Dumnezeu.

[2] Și l-am primit cadou în cele din urmă.

Did you like this? Share it: