Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a.

***

22 decembrie 2001.

Învățătorul mi-a vorbit iarăși despre perioada războiului. Al doilea…

Și cu toate că, la prima vedere, războiul lui…nu are nimic de-a face cu viața mea cotidiană…de fiecare dată războiul lui…îmi găsește soluții pentru viața mea.

Au trecut gloanțele pe lângă el și nu l-au atins. Glonțul însă care l-a străpuns…i-a intrat prin spate…și i-a ieșit pe deasupra sânului drept. Îmi arată locul…

Au fost luați prin surprindere și încercuiți…

…Uneori trebuia să doarmă afară din tranșee…pentru că tranșeele erau pline de apă de ploaie.

Foaia de cort, din raniță, le era absolut necesară. La fel și masca de gaze…și lopata de săpat.

Soldații care îl urmau îl iubeau mult…pentru că el era drept cu ei.

Nu mânca niciodată din porția lor.

Era drept cu subalternii săi…și îndrăzneț față de mai marii lui…când era vorba să își apere soldații.

Învățătorul nu poate să urască sau să țină supărare pe cineva. Urmând astfel sfatul Sfântului Pavel, ca soarele să nu apună peste supărarea noastră [Efes. 4, 26].

Se simte slăbit și neputincios. Mișcările politice ale lui [Corneliu] Vadim [Tudor] și ale fostei coaliții de guvernare îi displac.

Pentru că, mi-a subliniat el, „în toate trebuie să avem echilibru”.

Îi pare rău că nu mai trăiește extatic ca în deceniul al cincilea al vieții lui. Însă se bucură de „concentrarea iubirii în harul lui Dumnezeu”.

De fiecare dată mă umplu și mă simt dumnezeiește lângă el. Cuvintele lui mă înalță…chiar și când vorbim despre lucruri elementare. Pentru că el vorbește în harul lui Dumnezeu întotdeauna…și nu ca un om lumesc. Totul la el e profund experiat…și atent gândit…și exprimat

Blândețea și curăția lui mă vindecă de nebunia patimilor mele.

Am primit de la doamna Floarea 300.000 de lei și de la Învățătorul 200.000 de lei. Fiecare îmi dă darul lui…pentru ca să simt că el, darul, e personal. Asta…în timp ce părinții mei nu au timp nici să mă observe

Darurile Învățătorului sunt iubire. Multă iubire și considerație…în primul rând.

El îmi vorbește deschis. Uneori uită cuvintele…și îi place să îl ajut ca să se ridice de pe scaun. Trecem la braț…de la bucătărie…în sufragerie.

L-am găsit recitind Berdiaev…și se pregătește să recitească [Vladimir] Lossky. Cu Viețile Sfinților e la luna ianuarie.

Ceea ce îl interesează îndeosebi subliniază cu roșu. Mâna lui tremurândă de roșu se observă pe mai toate cărțile primite de la el…Pentru că el citește asiduu, atent, scrupulos.

Are probleme cu medicamentele. Astăzi, înainte ca să ajung eu, s-a mărturisit și împărtășit.

O iubește mult pe sora Gianina [Picioruș] și s-a exprimat foarte frumos despre ea. Îi este recunoscător pentru faptul că i-a cumpărat Viețile Sfinților.

***

25 septembrie 2001.

Am fost la Părintele meu duhovnicesc, la Părintele Ilie văzătorul de Dumnezeu și l-am găsit binișor cu sănătatea.

Mi-a spus că a început să îi slăbească vederea și că e în pericolul să nu mai poată lua, în mod gratuit, medicamentele pentru diabet. Dacă nu le mai ia pe astea…trebuie să facă insulină de două ori pe zi.

Facă-se voia ta, Stăpână Preabună!…

Cineva a citit un articol dedicat lui la o întâlnire a foștilor deținuți politici. Mi l-a arătat.

S-a bucurat de reușita sorei Gianina [Picioruș] și i-a lăudat voința.

Mi-a spus că Sfântul Grigorie Palama i-a confirmat trăirile și revelațiile sale, în sensul că i-a dovedit că ele sunt de la Dumnezeu și adevărate.

Consideră atacul armat asupra Americii [cel de la 11 septembrie 2001[1]] drept o pedeapsă a lui Dumnezeu pentru bombardamentele din Serbia[2].

Mi-a spus că se gândește mai mult la moarte decât la viață și că îi e milă de „fetele lui” (de soție și de fiică)…pentru că ele vor suferi din cauza lui.

Data trecută i-a plăcut pălăria mea de soare…și i-am dăruit-o. Cu boruri mari…din lemn împletit.

Dar pentru că doamna Floarea și domnișoara Green au râs de el că seamănă cu un preot cu pălăria mea…n-a purtat-o nici măcar prin curte…

M-a încurajat să primesc Sfânta Preoție, pentru ca să fiu „mai ferit” (nu știu în ce sens)…Dar eu i-am spus că sunt slab. Iar el mi-a reamintit cuvintele Sfântului Pavel: „puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune” [II Cor. 12, 9].

M-a întrebat ce înseamnă prescurtarea PG…pe care o tot găsește în cărțile de teologie. Și i-am spus că înseamnă Părinții Greci…adică o traducere patristică din limba greacă veche.

I-am vorbit și despre cele 3 volume ale Dogmaticii PS Silvestru de Canev…pe care le-am cumpărat recent…și mi-a mărturisit că vol. al 3-lea din Dogmatica Părintelui Dumitru Stăniloae i-a plăcut foarte mult…și că l-a citit de mai multe ori până acum.

Mi-a destăinuit un vis recent pe care l-a avut. S-a visat lângă malul Oltului…și se făcea că meșterește ceva.

Mi-a amintit „gluma despre barbă”. Unui om cu barbă i s-a pus întrebarea cum poate să doarmă cu barba pe care o are. Iar acesta a început să aibă insomnii…pentru că nici el nu știa în ce poziție ține barba când doarme.

Mi-a spus că durata cât a stat în închisoare, din perspectiva de acum, i se pare că a fost providențială. Dacă ar fi trăit doar 6-7 ani în pușcărie nu ar fi ajuns să trăiască darurile cele mari ale vederii luminii dumnezeiești.

Mi-a reamintit faptul că un student, închis cu el, l-a învățat rugăciunea lui Iisus…Și că acel student o învățase de la Arhim. Arsenie Papacioc[3].

Adesea mi-a mărturisit, cu multă smerenie, că tot ce a trăit a fost darul lui Dumnezeu și nu atât efortul lui.

Se bucură că sora Gianina [Picioruș] i-a cumpărat Viețile Sfinților…pentru că astfel se poate umple din citirea vieților Sfinților lui Dumnezeu.

Mi-a spus, pe scurt, viața Sfintei Prea Cuvioase Maici Eufrosina, fiica Sfântului Pafnutie Egipteanul.

Din nou despre gafele, care îi displac, ale lui [Corneliu] Vadim Tudor. Și despre frigidere și televizorul cumpărat de curând. A cumpărat și un ceas și l-a făcut cadou.

La plecare, Părintele meu mi-a dăruit 150.000 de lei iar doamna Floarea 200.000 de lei.

În treacăt, mi-a vorbit și despre noul preot de la Sfânta Parascheva.

Zahărul în vin duce la diabet. Excrescențele de pe cap sunt pline de grăsime…Se referea la cea a bunicii Floarea [Picioruș]…care crește pe fiecare an. Și el are una…M-a încurajat să o conving pe mamaia să o extirpeze…dar ea nu vrea.

Mintea omului – mi-a spus el – nu poate înțelege atotputernicia lui Dumnezeu. Mi-a spus că i-a dăruit, pe 23 septembrie [2001], și PS Galaction Stângă cele două cărți ale sale.

***

21 iulie 2001.

L-am găsit pe Gheronul meu, pe Bătrânul meu sănătos…Deși ieri, din cauza amețelii…n-a putut merge la Sfânta Biserică.

Și i-a părut rău că nu a putut să o cinstească pe o  rudă a sa de ziua lui…A uitat pur și simplu…S-a îndurerat vreo 3 ore pentru acest fapt…

Citește din Viețile Sfinților. Are volumele pe ianuarie și iunie pe masă. Le citește concomitent…

Și mi-a vorbit despre viața Sfântului Antonie cel Mare…și despre culorile care apar în vedeniile Sfântului Proroc Iezechiel.

…Și pornind de aici mi-a vorbit din nou despre culorile luminii dumnezeiești pe care le-a văzut în mod extatic.

Am înțeles, din plin, că ceea ce el îmi accentuează…sunt lucruri foarte importante. Sunt lucruri de care am nevoie…și pe care eu însumi trebuie să le aprofundez metodic.

Stând la masă cu el…și ascultându-l vorbind…mi-am spus că stau la masă cu un Sfânt al lui Dumnezeu…și m-am cutremurat…Și m-a umplut și pe mine harul lui Dumnezeu…

O, ce m-aș fi făcut fără tine, Omule al lui Dumnezeu!…

De aceea mă simt tare nerecunoscător față de el. Adesea sunt inconștient pur și simplu de valoarea clipelor petrecute lângă el…Sau mi se pare că această bucurie de-a-l vedea lângă mine e…netrecătoare. De aceea uitsă învăț lucruri importante de la el…

Ne-am uitat împreună pe un compendiu anatomic…și pe acesta mi l-a împrumutat astăzi. Alături de compendiu am împrumutat de la el Filocaliile 8 și 9.

Domnișoara Green s-a dus de două ori până la bloc pentru mine…pentru că îmi adusese vol. 7 în loc de vol. 9. Primește, Doamne, efortul ei…și mă iartă!

Asta după ce a avut o criză azi-noapte…și fusese la un pas de moarte

I-am dăruit pălăria mea…Iar el mi-a dăruit 200.000 de lei…și 15.000 de lei pentru pălărie. Nu a vrut în ruptul capului să mă lase…până nu mi-a plătit-o.

După masă…mi-a spus că îi pare rău că moare numai dintr-un singur motiv: că o lasă singură pe Green. Acum domnișoara Green cred că are 54 de ani…și el nu vrea ca ea să se chinuie cu el…

Vrea să o pregătească pe Green pentru moartea lui…adică să o facă mai duhovnicească.

De aceea se roagă împreună cu ea…pentru ca să se roage astfel și când el nu va mai fi pe pământ.

Nu îl sperie moartea…ci îl doare singurătatea și durerea fiicei lui…

O, inimă sfântă! El uită de sine mereu…și se gândește la toți.

A băut un pahar de bere cu mine…iar eu un suc. Asta la masă…

Crede că Viețile Sfinților întăresc credința și viața creștinilor…chiar dacă unii se pot îndoi de marile minuni relatate de către ele.

A avut întotdeauna mușchi abdominali puternici…fapt pentru care i-au depistat greu peritonita.

Mi-a arătat cum s-au prins cei doi leandri. Aveau rădăcini mari și erau puși în două sticle.

Discuția cu el e mereu părintească. De aceea cu el poți să comunici pentru că harul lui Dumnezeu odihnește mereu în sufletul și trupul său.

Acesta e motivul pentru care discuția cu el mă absoarbe mereu…Mă face să uit totul…și să mă pierd în cuvintele lui.

O, Părintele meu!…Slavă Ţie, Doamne, pentru dumnezeiescul meu Învăţător, pe care mi l-ai dat ca să mă călăuzească în viața aceasta! Îți mulțumesc Ție pentru prea marea Ta iubire de oameni…pe care mi-o arăți mereu mie, nevrednicului.

Sunt într-o stare de pace și de bucurie duhovnicească. Am sunat-o și pe sora Gianina [Picioruș] la București și am găsit-o scriindu-mi…I-am spus că vin s-o văd la București…

Suferă Bătrânul meu cel Sfânt…dar mai mult pentru alții.

Mi-a spus un lucru neplăcut despre Nichifor Crainic…deși eu l-am provocat să-mi facă această destăinuire.

A fost de acord că Satana și-a băgat nasul și-a stricat tiparul cărților sale.

I-am spus că azi, ca întotdeauna, numai cei care trăiesc dumnezeiește se bucură de alți trăitori duhovnicești.

M-a ascultat tăcut când am vorbit despre nevrednicia mea…și ispitele de acum.

Am vorbit apoi foarte aproape, de la suflet la suflet.

Mi-a destăinuit ce s-a petrecut cu Green azi-noapte…și faptul că ei nu i-ar plăcea să afle ceea ce el îmi spune.

Lacrima Dulcelui Iisus, pe care a sorbit-o în vedenie, a fost ca apa…Dar când a intrat în el…chiar din acea clipă…sângele a început să se retragă…și a scăpat de congestie cerebrală. Până atunci simțea că venele de la tâmple stăteau să îi plesnească.

Vara, în pușcărie, îi lăsa să facă baie odată la 3 luni iar iarna – pentru ca să răcească – de mai multe ori.

Închisoarea i L-a descoperit pe Dumnezeu. De aceea nu îi pare răua fost închis în mod nedrept.

Crede că nu a pierdut nimic…în timpul cât a fost la închisoare.

Mi-a subliniat din nou că e bine să cunosc diverse medicamente, după substanțele din care sunt compuse…și că trebuie să încerc să îmi stabilesc pastilele după aderența la sănătatea mea.

Câteva exerciții de pronunție englezească.

Mi-a spus că în fiecare limbă trebuie să învăț și cuvântul și pronunția lui…adică să fac un efort de memorare grafică și auditivă.

Și lui i se pare engleza rece și pretențioasă.

Despre viul lui Dumnezeu. Adică despre slava Lui. Apoi despre „Îl vom cunoaște așa cum este” [I In. 3, 2]. Accentuează mult acest loc scriptural.

Despre liliac. Animalul zburător…care are un autocontrol al zborului uluitor.

Despre Fericitul Serafim Rose, evoluționism…și mi-a spus că evoluționismul e de neacceptat. Din floare nu iese altceva decât floare.

Și mi-a mărturisit, cu multă tărie duhovnicească, că dacă ar fi pus să spună că nu există lumină dumnezeiască sau că el nu a văzut-o…ar accepta ca mai bine să îi fie tăiat capul decât să o nege.

Mi-a oprit cartea Sfântului Grigorie Palama ca să o mai citească încă odată. Pentru că el se regăsește în cărțile Sfântului Grigorie.

Bătrânul meu e smerit. E foarte smerit…Și adesea îmi spune că el a fost și este un om păcătos…și că a văzut lumina lui Dumnezeu numai din cauza milostivirii Sale.

I-am spus cuvintele Sfântului Grigorie Palama, cum că Dumnezeu îi ridică pe oameni la vedere…și mi-a confirmat faptul că acesta e adevărul.

Doamne, pentru sfintele sale rugăciuni, miluiește-mă și mă iartă și pe mine, păcătosul!

***

5 iulie 2001.

Învățătorul știe să înoate în toate stilurile. A căzut prizonier la germani când a ajuns la Tisa[4]. Malurile Tisei erau drepte…

Mi-a dat detalii despre medicamentele pe care le ia…Leandrul are flori roșii.

În tinerețe o descântătoare…„i-a prezis” că va avea probleme cu o barcă. Lucru care i s-a întâmplat înainte de prizonierat.

Răgălie…folosit pentru un ciot de lemn aflat în apă.

Cel mai bun înotător pe care l-a cunoscut s-a înecat în Olt la o revărsare de apă. Lucru pe care mi l-a spus…ca să mă atenționeze că apa…e întotdeauna o capcană.

…S-a înecat…datorită unei sălcii care l-a prins de picior.

Înota cu tatăl său în copilărie…și odată era să îl scape în apă…pentru că îl prinsese o răgălie de picior.

După ce l-au înfometat câteva zile în pușcărie…i-au dat, în batjocură, o pâine de 3 kilograme ca să o mănânce timp de o săptămână.

În aceste zile recitește Viețile Sfinților și Sfânta Scriptură.

Când era copil îi plăcea să se urce și să citească în merii pe care îi plantase bunicul său.

…Însă nu și-a cunoscut bunicul niciodată.

Și tatăl lui știa să înoate foarte bine…

Iar toată discuția de azi s-a învârtit în jurul apei și a înotului…pentru că un copil pe care îl medita Green…împreună cu un altul…s-au înecat de curând în Dunăre.

Did you like this? Share it: