Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Date: 19 mai, 2012

Despre omul Împărăției [20]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a.

 ***

14 ianuarie 2000.

După ce a citit teoria lui Bulgakov despre Sofia…o consideră eretică.

Mi-a spus că, mai demult, a început să scrie un Acatist al Sfintei Treimi (nu știa că există unul) și a scris trei sferturi din el…Însă nu l-a terminat

Nu am îndrăznit să îl rog…să îmi arate manuscrisul

I-am spus despre minunile și viața Sfântului Ioan Maximovici, Arhiepiscop de Shanghai și San Francisco[1]…și mi-a răspuns că astăzi oamenii nu mai cred…nici văzând asemenea minuni

Și mi-a continuat: De aceea nu trebuie să ne mirămnu au crezut în minunile lui Hristos și că L-au răstignit. Dacă Hristos ar veni astăzi pe pământ în mod smerit…oamenii ar face același lucru…ca prima oară…

Dacă până acum „nu a scăpat” nicio vineri și nicio duminică…pentru că a mers la Biserică în fiecare săptămână după ce a ieșit din închisoare…acum nu mai poate să meargă la Biserică. Se simte slăbit

„Să mă ierte Dumnezeu…dar nu mai pot să ajung la Biserică”.

Nu vrea să fie o povară pentru soție și fiică. Ele ar trebui să îl ajute pas cu pas la Sfânta Liturghie.

Când eu i-am spus că fac rânduiala/ canonul și rugăciunile de după împărtășire după Ceaslov…Fericitul Ilie mi-a spus că el le știe pe din afară

M-a sfătuit pentru examenul de diplomă să nu-mi aleg un subiect ușor

Fericitul Ilie a făcut o teză de bacalaureat originală…pentru care a fost lăudat de profesorul coordonator. Teza sa și a unui coleg au fost considerate ca fiind cele mai bune din an.

Pe când era profesor…la o teză, elevii au prezentat caietele scrise de-acasă. Și cu toate că știa că tezele lor sunt compuse acasă…el le-a notat ca atare. Și asta pentru că făcuse greșeala să le spună ce le dă. Însă el i-a notat ca și când nu ar fi copiat pe considerentul că fiecare scrisese ce a știut…și nu au copiat unii de la alții.

În trimestrul următor a schimbat tactica cu ei: le-a spus ce le dă, ei și le-au făcut de-acasă…dar la teză i-a pus să scrie în clasă…Însă a fost indulgent cu ei…pentru că acum, de frică, nu mai știau ce să scrie. Uitaseră subiectele…

22 ianuarie 2000.

S-a bucurat când a auzit că am găsit să îi cumpăr Acatistierul. Citise tot Ceaslovul…și s-a bucurat că în Acatistierul pe care i l-am adus sunt mai multe acatiste decât cele pe care el le cunoștea.

O pune pe Green să citească câte un acatist în fiecare seară…de bucuria de a le cunoaște pe toate.

Mi-a spus că i-a plăcut, în mod deosebit, Acatistul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava.

Vrea să îi cumpăr Viețile Sfinților. Câte un volum pe lună…pentru că nu își permite să cheltuiască mai mult de o sută de mii de lei pe lună.

A venit o vecină…și l-a ținut de vorbă cu tot felul de „fleacuri”. Două ore…

Și el dorea să citească…Altădată îi va spune că nu mai are timp de pierdut.

Vorbindu-i despre examenul meu la Literatură Franceză…mi-a spus că „idealul său”, înainte de a ajunge la facultate, a fost acela de a citi Atala[2] și René[3] ale lui Chateaubriand[4].

Însă când a ajuns la facultate…nu s-a mai bucurat să îl citească pe Chateaubriand…pentru că a ajuns să citească autori care l-au captivat și mai mult.

Era „un șoarece de bibliotecă”, care citea masivsărind adesea peste masa de prânz…de teamă să nu înapoieze cărțile și să le piardă.

În studenție îi plăcea mult Baudelaire[5] și Musset[6].

…Și ca să scrii poezie…„îți trebuie o anumită stare muzicală” a spiritului…Mai întâi vine muzica, apoi armonia și apoi cuvintele unei poezii, mi-a subliniat el…

Mi-a citat versul lui Ovidius[7]: „Și orice încercam să scriu era vers”. Nu mai știe dacă e din Metamorfozele sau din Epistole.

Tot azi: „Uneori poți să scrii versuri iar înțelesul lor să vină mult mai târziu”.

Și-a amintit de poemul său Fiul risipitor…pe care l-a uitat în cele din urmă…și despre care mi-a spus că l-a scris…și la început nu avea sens. Mai apoi a înțeles ceea ce scrisese.

Pentru că citea în franceză în tinerețe…dorea să scrie și în franceză. Nu știu însă dacă a scris în vreo altă limbă…Mie nu mi-a arătat nicio lucrare scrisă într-o altă limbă.

Mi-a vorbit din nou despre faptul că îi este recunoscător lui Dorin pentru interpretarea operelor sale. Acum e convins că opera sa are nevoie de multe explicații. De o amplă prezentare.

Mi-a spus că el a scris după ritmul interior al versurilor.

…Și când i-am spus că Dorin se tânguiește gândindu-se la vremea când va rămâne fără „lumina” sa…Fericitului Ilie i-au dat lacrimile și era gata să izbucnească în plâns.

Mi-a spus că a primit încredințare de la Dumnezeu să arate ceea ce a primit. Și mi-a spus: „Nu trebuie să îngrop lumina Lui ci trebuie să o arăt oamenilor”.

Și se întreba astăzi, dacă Dorin va putea să și publice opera sa. Și i-am promis că vom face tot ce ne stă în puteri ca să o publicăm.

Mi-a mărturisit că a fost entuziasmat atunci când Dan Zamfirescu i-a scris…când l-a numit „Martir al închisorilor comuniste” și când i-a promis că îl publică la Roza Vânturilor.

Însă acum e dezamăgit

I-am spus că nu pot să dezvălui la un examen ceea ce simt, cu adevărat, citind un poet…și mi-a răspuns printr-un vers al său: „Setea de-a ști se schimbă în trăire”.

Despre cum a învățat latina în liceu…citind câte 10 lecții în avans.

Și de atunci a înțeles că traducerea nu e niciodată literală ci urmărește sensul expunerii.

Dureri de cap, de ochi și de măsele în adolescență…Însă toate au dispărut în timpul războiului…Când s-a întors acasă din război au revenit durerile de cap și de măsele.

Când era student mergea să citească la Institutul Francez, la Institutul Italian și la Institutul Englez din București. Împrumuta cărți și le citea.

Despre Teresa de Avilla[8], Teresa de Lisieux[9]…și mistica romano-catolică.

După care mi-a vorbit despre „arșița duhovnicească” și despre faptul că „credința se întărește și se verifică în timp”.

Și pentru că i-am adus Acatistierul și Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin…a spus că lasă la o parte Talmudul și Coranul la care citește acum…pentru că trebuie să aibă „prioritate” cărțile ortodoxe.

Mi-a povestit apoi despre o vizită a lor la o Mănăstire…unde, printre altele, maicile de acolo i-au propus lui Green să se călugărească.

Vroiau să îi ofere o căsuță izolată, într-un cimitir…cu veceul în afara gardurilor mănăstirii.

Și Green a început să plângă…și nu a vrut să rămână…atunci când i-au spus că mai vine și ursul pe acolo…și ciocăne la ușa chiliei.

Nu vrea ca Green…și doamna Floarea să se amestece în discuția noastră…De aceea întrerupe ceea ce vorbește cu mine…atunci când ele intră în cameră.

Și mă privește în ochi…dându-mi de înțeles că trebuie să schimbăm subiectul…ca să le integrăm și pe ele două.

Și Fericitul Ilie are un mod aparte prin care încurajează adevărul…și descurajează „impostura”, după cum spune Dorin.

El poate să vorbească lucruri mari și să dea impresia că vorbește banalități…și invers, să vorbească banalități…strecurându-ți în ele cine știe ce dezvăluiri despre tine…sau despre vreo mare personalitate a istoriei.

Și se întoarce la vecina amatoare de vorbă…ca să îmi spună ceva despre caracterul ei. A ascultat-o două ore, a aprobat-o, n-a întrerupt-o, nu a spus că îi displace ceva…Dar pentru că nu a simțit ridicolul situației…altădată îi va tăia macaroana.

Însă eu am simțit mereu din partea Fericitului Ilie și a lui Dorin semne de încurajare, de sprijin…

În sensul să vorbesc…să mă destăinui…să merg mai departe alături de ei. Și ambii doresc ca eu să pot să merg pe propriile mele picioare, să experimentez, să am credință tare.

Sora Fericitului Ilie a murit în mod instantaneu. A fost iradiată când și-a făcut radiografie la plămâni.

Prima denumire a Mișcării Legionare a fost Legiunea Arhanghelul Mihail…și ea a avut la bază „un puternic sentiment creștin”.

Cei care l-au omorât pe Iorga[10] au fost niște „descreierați”, îmi spune el.

Mareșalul Antonescu[11] era un om „ambițios și voluntarist dar patriot”.

I-am spus Fericitului Ilie și doamnei Floarea despre modul minunat în care Dorin și-a vindecat durerile de urechi și rănile de la picioare ungându-se cu mir. Și el mi-a spus: „trebuie să credem în minune…pentru că harul lui Dumnezeu lucrează prin mir”.

Green m-a întrebat de ce port fustă lungă și basma…și i-am spus că acesta e portul creștin și cuviința lui.

Despre omul Împărăției [19]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a.

 

***

8 ianuarie 2000.

L-am găsit pe Fericitul Ilie dormind. L-a trezit Green…Și astfel mi s-a plâns că doarme mult în ultimul timp…pentru că se simte foarte obosit.

Cum am ajuns, primul lucru pe care mi l-a spus a fost acela că n-am mai venit de mult la el. Și că se întreba ce fac. Asta pentru ca să mă încurajeze să vin mai des…

Apoi, imediat după asta, deși abia trezit din somn…mi-a dictat o rugăciune către Sfântul Arhanghel Mihail…pe care mi-a mărturisit că a spus-o de două ori și pentru mine…știind că sufăr din cauza ispitelor.

Și ca să scap de visele urâte…mi-a spus să spun, înainte de a mă culca (în timp ce fac semnul Sfintei Cruci pe pernă): „Sfântul Arhanghel Mihail cu mine și nimeni împotriva mea!”. Așa l-a învățat tatăl său…pe când era copil.

L-am găsit citind Lumina neînserată a lui Serghei Bulgakov[1]. Îl consideră un om foarte cult pe autor, atâta timp cât poate face o recapitulare și o analiză a întregii filosofii.

Și mi-a vorbit din nou despre crearea lumii ca despre o creare din fecioria/ din curăția lui Dumnezeu, în sensul că Dumnezeu a creat toate bune, curate, frumoase.

Din copilărie și până la 34-35 de ani Fericitul Ilie a avut dureri de cap. Și pe când făcea rugăciunea inimii i s-a întâmplat la un moment dat ca rugăciunea să facă „ocolul” inimii iar inima „să pocnească”. Când a trăit acest lucru i-au încetat durerile de cap.

Și explicația sa e aceea că inima a început să nu mai pompeze, în mod excesiv, sânge spre cap ca până atunci…și de aceea i-au trecut durerile.

Însă el era prea concentrat la toate…se epuiza enorm…și de aici durerile de cap pe care le avea.

Când a ajuns să vadă lumina lui Dumnezeu zile în șir…inima lui era atât de sensibilă la ce trăia și de slăbită din punct de vedere fizic încât o asemăna cu o vietate prinsă într-o pânză de păianjen…care abia se mai zbate

Tot atunci a început să lăcrimeze și să plângă duhovnicește…cu lacrimi dulci.

Cu timpul însă inima i s-a întărit.

La Baia Sprie, în închisoare, ajunsese să aibă dureri atât de mari încât lua și câte două-trei antinevralgice deodată. Odată a luat patru…și pentru că inima n-a mai suportat a încetat să mai ia.

Și-a vorbit despre durerile de cap…pentru că le trăiesc și eu de mai bine de 10 ani. Și el îmi spune că sângele pompat de inimă e prea mult…și circulă cu rapiditate…și de aceea le am.

M-a întrebat în ce cameră dorm (când i-am spus că visez urât)…și, deși nu a mai fost la noi în casă de când a terminat lecțiile de engleză, și-a adus aminte cum arată apartamentul nostru.

Fericitul Ilie a meditat întotdeauna acasă la elev. De aceea făcea zilnic 7-8 kilometri ca să ajungă pe la toți pe care îi medita.

M-a întrebat dacă am citit toate Imnele Sfântului Simeon Noul Teolog. Și m-a surprins întrebarea sa…pentru că nu le citisem decât jumătate. Restul mai mult le-am răsfoit. Și i-am răspuns rușinată: „Aproape…”.

Și mi-a spus din nou că Dorin [Picioruș] face un lucru extraordinar prin exegeza la opera sa „teologico-poetică”, că nu a greșit nimic din ceea ce a spus despre el…și că numai în două locuri crede că a interpretat teologic ceea ce el a spus mai mult metaforic.

Și a admis în cele din urmă faptul, văzând exegeza lui Dorin, problemele pe care el le ridică, că poemele sale sunt greu de înțeles pentru cititori.

Și mi-a dat exemplu o strofă…în care apar sintagmele: „străluciri de nestemate” și „pustiul viu”.

Și mi-a subliniat faptul că pentru el cele două expresii sunt „lucruri reale”…pentru că simțea străluciri de nestemate curgându-i în inimă…dar și pustiul viu îl simțea tot în inimă. Însă pentru cititori ele sunt metafore

Și i-am confirmat acest lucru…spunându-i că una e ceea ce înțelege el…și altceva e ceea ce înțelegem noi din cărțile sale…și de aceea e nevoie să precizăm sensurile cuvintelor și ale expresiilor.

A vorbit apoi despre neliniștile mele. Și mi-a spus că ele sunt din cauza că eu am rupt relațiile cu societatea.

Și mi-am adus aminte că i-am mărturisit odată că mă atrage pustiul…și că privind la Mănăstirile din pustia Egiptului sau din Palestina…

La care el spune, prompt: „ai râvnit și tu”…Da!, am dat eu din cap…

Însă atunci el mi-a spus: „Pustiul poți să-l creezi în tine și în societate sau în chilie. Pentru că el ține de ceea ce tu vrei să faci cu viața ta”.

Și tot atunci, în discuția cu pustiul, pe care mi-am amintit-o acum fără să vreau…m-a sfătuit să nu mă călugăresc, dacă asta vreau, decât după ce termin facultatea. Pentru că altfel voi regreta că nu mi-am împlinit studiile.

Apoi am trecut la viața sa de pe front. Atunci spunea rar rugăciuni. Și când se ruga, se ruga cu Tatăl nostru și cu o altă rugăciune.

Însă se ruga „cu credință tare”…

Și Dumnezeu l-a ferit de gloanțe…deși ele șuierau pe lângă el la tot pasul…

La un moment dat, pe front, a căutat moartea. Vroia să moară…De aceea s-a oferit voluntar ca să facă parte dintr-o echipă de asalt asupra Odesei[2].

Echipa anterioară fusese anihilată.

Și el a fost unul dintre cei 16 voluntari…aleși dintr-un regiment de 3.000 de oameni.

Fericitul Ilie era sublocotenent

Și când să ia cu asalt Odesa…află că ea capitulase. Și, totodată, că regimentul lor plecase…și pe ei, voluntarii, îi lăsase singuri și fără provizii.

Au plecat după regiment…și l-au ajuns din urmă după 3 zile. Și timp de 3 zile, până a ajuns la al lor, au mâncat din rezervele altui regiment…pe care l-au întâlnit pe drum.

Când s-au întâlnit cu regimentul lor…au fost declarați „eroi”…neștiind că ei nu atacaseră Odesa. Și Fericitul Ilie îmi spune: „Ne-au făcut eroi fără voia noastră”.

Astfel l-a scăpat Dumnezeu de la moarte. Pentru că în cazul unui asalt…piereau cu toții.

Când a devenit profesor…în timpul comunismului…a fost reperat imediat că merge…la Biserică. Și i s-a spus să nu mai meargă…pentru că îi desfac contractul de muncă.

Și el a protestat…cerându-le să îi arate articolul din Constituția României în care e interzisă libertatea religioasă.

Ea exista stipulată, el știa asta, dar era prezentă în Constituție numai de ochii lumii…pentru că dictatura comunistă nu dădea doi bani pe credința religioasă.

Și factorii „de răspundere” au dat înapoi când au văzut vehemența lui…cu toate că presiunile au continuat.

Și Fericitul Ilie i-a sfidat în continuu, mergând la Biserică…cu toate că îl tachinau în chip și fel.

Mi-a mărturisit apoi despre perioada lui nihilistă din liceu. În clasa a 6-a de liceu…a devenit „ateu” în urma unor lecturi.

Preotul cu care făcea Religie nu l-a spovedit și nu l-a împărtășit dar l-a sfătuit să citească și cărți religioase. În special Noul Testament.

Și l-a ascultat pe preot…și a început să citească cu râvnă. Astfel „m-am convins singur…și am ajuns un creștin devotat”.

De atunci a început să spună că mai degrabă crede că nu există soare pe cer decât să creadă că Dumnezeu nu e în cer și nu ține toate pe care le-a făcut.

Însă, îmi spune el cu durere, lui Green i-au trebuit 20 de ani ca să se întoarcă la credință…

Ar vrea să scape de suferință. E din ce în ce mai bolnav. Nu mai poate să meargă aproape deloc. Nici la Biserică nu mai poate merge…și nu vrea să le silească să îl ducă. A încercat să meargă…dar după 100 de metri s-a întors.

Îi e milă de soție și de fată. Și îmi spune că acum a ajuns la vârsta când alții trebuie să îl îngrijească.

S-a plâns de pensia sa „de mizerie”. Are pensie de profesor de 550.000 de lei. Cu ea nu ar fi putut trăi. Însă are ajutorul de la Asociația foștilor deținuți politici de circa două milioane de lei. „Așa că Dumnezeu nu m-a lăsat nici acum!”.

A avut vise urâte când a dormit într-o cameră unde dormiseră recent alți oameni. Necredincioși și răi…Și a refuzat să mai doarmă acolo până nu a venit preotul și s-a rugat. După aceea…n-a mai avut vise urâte în acea cameră…

Când era copil…și tatăl său era detașat undeva (am uitat localitatea) a locuit într-o casă unde locuise înainte un criminal. Și tatăl său visa în fiecare noapte un câine negru, turbat, care se repezea la el să îl sfâșie. Și când au sfințit casa…au dispărut și visele.

Am vorbit…până când mi-a spus: „Am obosit”. Și atunci m-am ridicat și am plecat. Era seară, târziu…

A rămas ca a doua zi să îi aduc un alt exemplar din opera Sfântului Simeon Noul Teolog, adică „Discursuri teologice și etice”, pe care el îl citise mai de mult de la mine și îl subliniase.

Însă mi-am dat seama acasă, că și Dorin făcuse, între timp, sublinieri pe el…și mai multe adnotări…și că are nevoie de el.

Și m-am rugat ca să înțeleg ce trebuie să fac în situația asta…pentru că Dorin avea nevoie de el…iar eu i-l promisesem Fericitului Ilie.

Însă când am ajuns la Fericitul Ilie…primul lucru pe care mi l-a spus a fost acesta: „M-am răzgândit! Azi dimineață m-am gândit că și Dorin o fi subliniat pe carte și lui îi trebuie mai mult decât mie. Mie la ce-mi trebuie? Pot să o recitesc pe cea nouă, pe care mi-ai făcut-o cadou de Crăciun”.

Și eu îi făcusem cadou de Crăciun un alt exemplar din aceeași carte…neștiind că el o citise deja.

Însă el „nu știa” dacă Dorin făcuse…sau nu sublinieri pe ea…sau dacă o citise. Dar aflase, în mod duhovnicește, acest lucru…

Și m-am minunat cum Dumnezeu aranjează lucrurile…atunci când le lași pe seama Lui.

Cu o zi înainte, îmi trecuse fulgerător prin minte faptul că nici Fericitul Ilie nu mi-a spus La mulți ani! de Sfântul Ioan Botezătorul.

Nimeni nu m-a felicitat

Părinților mei a trebuit să le reamintesc eu că Gianina înseamnă Ioana.

Dar când am plecat de la Fericitul Ilie…mi-a spus în mod surprinzător: „La mulți ani!…pentru Sfântul Ioan”…

Și am înțeles din nou…adânca sa vedere a gândurilor noastre.

La întrebarea lui Green de ce mă împărtășesc în mod des, Fericitul Ilie a răspuns în locul meu, văzând că ezit: „Așa și-a luat angajamentul!”.

Iar când Green m-a întrebat dacă postesc mult, i-am spus că nu, ci țin posturile normale, cele 4, de peste an…la care Fericitul Ilie a adăugat: „și miercurea și vinerea, ca orice creștin”.

Însă eu nu cred că i-am spus vreodată că postesc miercurea și vinerea…

Și când am plecat de la el, mi-a spus: „Gianina, Gianina…”…Nu știu ce a vrut să spună…pentru că tonalitatea cu care le-a spus nu mi-a dezvăluit nimic: nici reproș, nici milă, nici vreo cerință anume. Nimic…

Pentru că s-a întâmplat ca până acum Fericitul Ilie să vorbească cu mine, în unele perioade cât am stat de vorbă, având televizorul deschis…lucru care pe mine mă enervează…astăzi, când Green a vrut să deschidă televizorul…el a refuzat.

Și iarăși mi-a citit gândurile! Pentru că în mintea mea eu i-am reproșat acest lucru: vorbitul cu mine…în timp ce televizorul e deschis…și nu mă pot concentra la discuție…

Și astăzi, Fericitul Ilie și-a cerut scuze pentru televizorul deschis…deși eu nu afirmasem acest lucru cu glas

O etichetă. O grimasă. Și mai multe dâre de întrebare

  • Mai puțină sare în alimente…și nu mai îți palpită inima chiar așa.
  • Circa 100 de muzee din România se aliniază evenimentului la care 3.000 de muzee din Europa îşi deschid porţile, gratuit, pentru vizitatori” în această noapte (19 mai 2012).
  • Mitocanii şi parveniţii devin repere ale succesului, slugoii cu pretenţii intelectuale trec drept exemple de rectitudine morală, iar ţara condusă de meritocraţii ăştia se scufundă într-o mocirlă urât mirositoare şi clisoasă”.
  • Aseară, la un şpriţ cu nişte prieteni, am avut onoarea să cinăm cu marea violonistă Ida Handel şi am avut şi un taraf care a cântat ceva muzică. La sfârşit Ida a spus că a fost în multe locuri de-a lungul carierei ei, dar nu a văzut talent ca în România şi nu a simţit nicăieri aşa spirit şi astfel de pasiune. Şi nu se referea la piesele cântate de taraf, se referea la tot ceea ce nu vedem noi, la calităţile pe care le avem, pentru că întotdeauna iarba vecinului e muuult mai verde ca a noastră”.
  • Bucureștenii care aleg să participe, sâmbătă noaptea, la Noaptea Muzeelor, nu trebuie să-și facă probleme despre transport. RATB a înfiinţat, pentru Noaptea Muzeelor 2012, o linie specială de autobuze, care vor circula de sâmbătă, 19 mai, ora 21.00, până duminică la ora 4.00, pe un traseu care include mai multe muzee din Bucureşti”.
  • Setea asta de a fi omul perfect – si bogat, si destept, si celebru! Nu e doar la noi, insa aici capata forme grotesti. Problema lor e ca nu se multumesc doar cu atat. Vor sa fie si iubiti, si alesi si recunoscuti drept mari valori. Si mari romani. Cata saracie de fond!”.
  • Gândul îl publicitează electoral pe Sorin Oprescu.
  • Harta muzeelor bucureștene…de vizitat în această noapte.
  • Cercetarea, realizată de Institutul Naţional Oncologic din SUA, a analizat, timp de 14 ani, efectul cafelei asupra unui eşantion impresionant: 400.000 de adulţi cu vârste înaintate. Iar rezultatele au demontat studiile efectuate anterior care arătau că băutura de dimineaţă creşte riscul de boli cardiovasculare”.
  • Tessa Dunlop (realizatoare de la BBC) s-a îndrăgostit de elevul ei, un român, care avea 12 ani pe atunci…și cu care mai apoi s-a căsătorit când acesta avea 23 de ani și ea 31.

  • Regele Mihai I a reprezentat România la un dineu în onoarea reginei Elisabeta a II-a. Suverana a primit ieri la castelul Windsor monarhi din 26 de ţări pentru o cină cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la urcarea pe tron. Astfel, vineri, 18 mai 2012, Majestatea Sa Regele împreuna cu Principesa Mostenitoare au participat in Holul Sfantul Gheorghe al Castelului Windsor, la un pranz oficial oferit de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii cu ocazia Jubileului”.
  • 16 mai 2012: o nouă manifestație publică la Chișinău…pentru a sublinia realitatea celor 200 de ani de ocupație rusească în Basarabia. / „Sunt mândru că mi-s român basarabean și că o să le pot spune copiilor mei, peste ani, în România Mare, că m-am născut în aceeași țară cu marii Doina și Ion Aldea Teodorovici, cei care i-au frânt însăși dragostei inima cântându-i despre Basarabia…”.
  •  http://inconstantin.ro/wp-content/uploads/2012/05/200-de-ani-ocupatie-ruseasca-Chisinau-2012-12.jpg
  • Numărul de căutări pe Google de pe telefonul mobil înregistrat în decembrie 2011 în România a fost dublu faţă de cel înregistrat cu un an în urmă, în timp ce rata de creştere a căutărilor de pe calculatoare de birou (desktop) a fost de 25% în acelaşi interval, potrivit Google”.
  • Medicii de la Imperial College din Londra au inventat un plasture digital care monitorizează semnele vitale ale pacienţilor, printre care bătăile inimii, respiraţia şi  temperatura, pe care le transmite la un centru de comandă urmărit de medicii de la spital”.
  • Majoritatea expertilor in probleme de securitate informatica apreciaza ca spammerii au renuntat in buna masura la e-mail, si ne agaseaza acum cu ofertele lor nesolicitate pe retelele sociale”.
  • Specialistă în creșterea oilor, 26 de ani, are 150 de oi și 13 câini, a scris o carte…și dorește bărbat ca lumea. Emma Gray din Marea Britanie.
  •  
  • Important e: să știi ce nu-ți trebuie!
  • Fierbe sparanghelul vreo 10 minute…și îl răcește cu apă rece. Și pune peste sparanghel și creveți vin alb.

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén