Dumnezeu în mitologia românească [1]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş

 *

A vedea

şi

a fi văzut

*

Vol. II

***

22. 2. Dumnezeu în mitologia românească

Vom observa în această secțiune referirile la Dumnezeu din trilogia Sărbătorile la români a părintelui academician Simeon Florea Marian[1].

În seara Sfântului Vasile cel Mare, adică în seara Anului Nou (31 decembrie), în popor se crede că „se deschide cerul, și numai acei oameni îl văd când se deschide care sunt foarte buni la Dumnezeu”[2].

E observabil că deschisul cerului e tot una cu extazul, pentru că numai cei buni la Dumnezeu au parte de el…dar într-o preluare superstițioasă. Pentru că extazul…nu e un eveniment personal care se leagă de o zi anume…ci de starea de sfințenie a celui credincios.

În unele părți ale Moldovei, deschiderea cerului se consideră a fi un eveniment rapid…adică așa ca și când ai clipi din ochi sau ai deschide o carte[3]. Și când „se deschide” cerul, „atunci acolo se arată mai întâi ceva tare albastru, apoi o roșeață de-ți ia ochii; și cine o vede, să ceară de la Dumnezeu în acea clipeală ce poftește, că toate i se vor da[4].

Aceeași vulgarizare a ideii de extaz, despre care oamenii din popor auziseră la Biserică…dar pe care nu o înțeleseseră…și pe care nu îl valorizează în sine…ci îl folosesc ca pe un motiv de împlinire lumească.

Dumnezeu e văzut ca Cel care prețuiește mai mult performanța de a vedea cerurile deschise…decât ca Cel care Se revelează în mod extatic.

Și în ambele povestiri mitologice e observabilă neștiința experiențială în ceea ce privește extazul sau vedenia.

Autorul îl citează pe Ion Nenițescu[5], cu studiul său De la românii din Turcia europeană, București, 1895, p. 529, unde se spune că și armânii/ aromânii „cred că în seara de Sf. Vasile s-ar deschide cerul, pe la miezul nopții, și că acel[a] care stă deștept[6] și vede această minune are dreptul de a cere orice de la Dumnezeu”[7].

Pentru că…din păcate, considerau experiența mistică mai puțin importantă decât reușita socială. Însă ce să ceri de la Dumnezeu mai important decât vederea Sa?…

În colindul Prădarea raiului (varianta de la Gura Humorului), colindătorii Îl caută pe Dumnezeu…și Îl găsesc „mâțâțel[8] și-nfășățel[9][10]…Însă Iuda intră în rai și vrea să îl prade…scenă pe care o vede o slugă a Domnului[11].

Și sluga Îl informează pe Dumnezeu…Care pare „un neștiutor” al evenimentului…Și aceasta Îi spune că Iuda a furat din rai: „Ulcicuța cea de vin, / Lingurița cea de mir,/ Scaunul județului[12], / Ciubărul botezului,/ Și-acum cată-n una[13]/ Crucea și lumina!”[14].

Presupusa prezență a lui Iuda în Rai…și presupusul său furt, alături de neștiința Domnului sunt tot atâtea non-sensuri. Tocmai de aceea neștiința teologică își spune cuvântul aici.

Pentru că intrarea în Rai a cuiva e voia Domnului…iar Raiul nu e format din obiecte liturgice furabile.

Cum e oprit Iuda? E „tunat” de Sfântul Apostol Petru…și, de spaimă, lasă obiectele furate[15].

Însă din varianta aceasta a colindului, numită de autor „a șaptea”[16], aflăm că Dumnezeu vorbește cu slugile Sale.

Din colindul Ce-i mai bun? aflăm unde Se scaldă Dumnezeu:

„După dealul cel mai mare,

Unde soarele răsare,

Este-un mândru feredeu[17]

Și Se scaldă Dumnezeu”[18].

Și pe când Se scaldă, Dumnezeu Se întreabă (iarăși neștiutor) despre ce este mai bun pe pământ.

Spre finalul colindului aflăm că umblarea cu colindul e lucru lăsat de la Dumnezeu[19] și, totodată, că Dumnezeu e Cel care dă noroc și viață oamenilor[20].

Într-o altă variantă a colindului, găsită la Pătrăuți-Suceava, „Maica Sfântă” merge „cu Fiuțul său în brațe”[21]…iar colindul este „dat de Dumnezeu/ Și de prea scump Fiul Său”[22].

Din a 6-a variantă a colindului[23]…aflăm și unde e locul „de spălare” al Tatălui și al Fiului:

„Colo-n vale la Buzău,

Este-un mândru feredeu

Și Se scaldă Dumnezeu,

Dumnezeu cu Fiul Său”[24].

Adică Ei Se scaldă în România…pe plaiurile noastre…și par să nu aibă „de-a face” și cu alte neamuri

Într-o variantă a Plugușorului din Reuseni-Bucovina, Dumnezeu e Cel care dă să se facă grâul[25]. Iar într-o altă variantă bucovineană a sa, după spălatul pe ochi de dimineață, gazda colindată s-a închinat lui Dumnezeu[26].

Într-o a treia variantă bucovineană a Plugușorului, baba care știe „rândul[27] la pâne[28][29] face un colăcel rumen și împletit[30], care e frumos „ca și fața lui Hristos”[31].

Însă de unde au aflat culoarea feței lui Hristos? Din mărturiile istorice despre El sau din iconografie?

În Vasilca, Maica Domnului și Fiul ei „o judecă” pe Siva, adică pe purceaua tăiată de Crăciun…și o întreabă de ce e grasă și frumoasă[32].

De ce însă țiganii care colindau cu capul porcului nu își puneau problema răspunsului lor la Judecata Domnului ci al unui animal? Unde auziseră ei la Biserică ceva despre…judecata animalelor? Considerau porcul tăiat de Crăciun un fel de…om, care e supus judecății lui Dumnezeu?

Și în Vergel (o formă de divinație prin care „se află” ursitul/soțul „predestinat”), Dumnezeu dă noroc oamenilor[33] și nu har…iar „colac[ul] de grâu frumos/ [este] ca pelița[34] lui Hristos”[35]. Tot aici…strigatul la Hristos este pentru folos și pentru noroc[36]

În ceea ce privește munca, există ideea în popor că „lunea trebuie început orice lucru de ispravă[37], pentru ca Dumnezeu să ajute a-l termina cu bine și curând”[38]. Iar tăierea de lemne de foc duminica e considerată ca și când ai da cu barda în Dumnezeu, pentru că „dumineca este zi de repaus și de petrecere…[și] e păcat de a lucra ceva”.

E adevărat: duminica se sărbătorește duhovnicește la Biserică…apoi venim și ne odihnim acasă. Însă tăierea lemnelor de foc, dacă e nevoie, nu e un păcat…ci păcatul constă în a disprețui sensul duhovnicesc al sărbătorii, a nu merge la Biserică…și a considera duminica o zi obișnuită.

În creația populară Rugăciunea săptămânei, unde fiecare zi a săptămânii este antropomorfizată și considerată un fel de „Sfântă”, se amintește despre Îngerul păzitor în următorii termeni: „îngerul meu/ dat de Dumnezeu”[39].

Da: la Sfântul Botez! Aceasta este o mărturie ortodoxă tradițională…și nu o fabulație. Fiecare primim de la Dumnezeu un Sfânt Înger Păzitor când ne botezăm ortodox.

Însă zilele săptămânii nu sunt „nume de Sfinte”…


[2] Simeon Florea Marian, Sărbătorile la români. Vol 1. Cârnilegile, ed. îngrijită și introd. de Iordan Datcu, Ed. Saeculum I. O., București, 2011, p. 34. De acum acest volum se va cita: Sărbători 1.

[3] Sărbători 1, p. 35.

[4] Ibidem.

[6] Treaz, nedormind.

[7] Sărbători 1, p. 39.

[8] Mititel

[9] Prunc înfășat.

[10] Sărbători 1, p. 47.

[11] Ibidem.

[12] Scaunul Înfricoșătoarei Judecăți.

[13] Caută întruna, neîncetat, în mod neobosit…

[14] Sărbători 1, p. 47.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Vas sau loc pentru îmbăiere.

[18] Sărbători 1, p. 48.

[19] Idem, p. 49.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Idem, p. 50.

[23] Idem, p. 53.

[24] Ibidem.

[25] Idem, p. 58.

[26] Idem, p. 64.

[27] Care știe să frământe pâinea.

[28] Pâine.

[29] Sărbători 1, p. 73.

[30] Ibidem.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 80.

[33] Idem, p. 114.

[34] Pielița…pielea feței…

[35] Sărbători 1, p. 115.

[36] Ibidem.

[37] De valoare, important pentru noi.

[38] Sărbători 1, p. 135.

[39] Idem, p. 140.

Despre omul Împărăției [23]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a.

***

Fericitul Ilie spune că înainte de rugăciune e bine să stai, mai întâi, și să te liniștești interior. Să nu începi să spui rugăciunea în mod brusc…ci după ce ți-ai câștigat o oarecare liniște sufletească.

Numără și acum pe degete rugăciunile așa cum făcea în închisoare.

Îmi vorbea despre cei foarte săraci și despre cei care trăiesc mâncând de prin gunoaie…pe care i-a văzut la televizor…și i-au dat lacrimile. Pentru că nu poate să vadă nedreptatea…și sărăcia cruntă…în mod impasibil.

*

11 martie 2000.

Fericitul Ilie a citit deja un volum din Viețile Sfinților (din cele trei de ultima oară), o sută de pagini dintr-un alt volum, încă o altă carte, Viața Sfintei Taisia și Viața Maicii Domnului de Sfântul Maxim Mărturisitorul. Și mi le-a dat ca să i le înapoiez lui Dorin.

Citește cu nesaț

Ultimele analize pentru diabet i-au ieșit ușor îmbunătățite. …Și după ce a luat un anume medicament…i-au dispărut mâncărimile de piele de care suferea de ceva timp.

Acum însă îl doare  umărul stâng de la reumatism. Boală căpătată în tranșee, pe timpul războiului…

Și îmi spunea că dormea direct pe pământ, în cap cu casca…și avea o manta pe el…și era așezat cu fundul pe lopata cu care făcea tranșee…Cu care săpa pământul…

Însă îmi spune: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Căci și bolile au rolul lor în înțelepțirea noastră”.

Despre cum Sfinții erau ajutați în mucenicia lor de către Dumnezeu. Atât de mult…încât nu mai simțeau torturile imense. Și de aici am vorbit despre durere în general…și despre rolul ei pedagogic.

Despre rău…și mai rău. Cum trebuie să ne situăm în fața neplăcerilor de tot felul.

Doamna Floarea m-a servit cu dulceață…și m-a întrebat ce face Dorin…și apoi ce mai fac eu

I-am spus Fericitului Ilie despre visele mele urâte, din timpul nopții, mai ales când vin la Turnu [Măgurele]. Și mi-a spus că e din cauza atmosferei…dar și a vârstei

M-a sfătuit să nu primesc vise…și să nu mă înspăimânt din cauza lor. Să nu le iau în seamă

Visul care e de la Dumnezeu, îmi spune el, este însoțit de bucurie multă…și ea persistă multe zile.

Și îmi spune despre monahul care a fost înșelat de diavol, și care luase înfățișarea unui înger ca să-l înșele…și din cauza lui și-a ucis mama.

L-am întrebat cum e mai bine să spun rugăciunea inimii, cu voce tare sau în gând. Și mi-a spus să o spun în amândouă felurile, pentru că o spui cu glas când nu te mai poți concentra mental prea bine.

Și a continuat…spunându-mi că rugăciunea neîncetată…se spune mental…și că ea tinde spre a se spune singură în sinea noastră…dacă persistăm în rugăciune.

Vei ajunge să te rogi, îmi spune el, și când vorbești cu altul…Pentru că ești coborâtă în sinea ta…și de acolo strigi către Domnul…

Dacă nu pot cu rugăciunea întreagă…să strig simplu: Iisuse! sau Maria! sau Sfântă Treime!…În sensul că nu trebuie să mă chinuiesc la nesfârșit ca să mă concentrez…dacă nu pot din cauza mediului în care sunt…sau a oboselii pe care o am.

Însă acum, în post, m-a sfătuit să mă rog mai ales cu rugăciunea Sfântului Efrem Sirul: „Doamne și Stăpânul vieții mele…”.

I-am spus că am învățat rugăciunea către Sfântul Arhanghel Mihail, pe care el mi-a dictat-o…și alte scurte rugăciuni ale Sfântului Siluan Athonitul și ale Fericitului Sofronie Saharov, ucenicul său.

Cât și o altă rugăciune a Sfântului Ioan Damaschin pe care am găsit-o în Filocalia 4. Adică: „Pune nouă mijlocitoare neînfruntată pe cea care Te-a născut pe Tine, Hristoase, și cu rugăciunile ei dăruiește-ne, ca un milostiv, Duh de bunătate, Care se pogoară de la Tatăl Tău”.

Și tot din Filocalia 4 am mai copiat două rugăciuni, mai lungi, contra gândurilor necurate care ne vin.

Din nou despre gândurile de desfrânare care îmi vin…la care el conchide, că unii monahi s-au luptat cu gândurile și visele desfrânării și câte 10-20 de ani…adică sunt normale pentru oricine vrea să trăiască cuvios.

Despre postul negru al romano-catolicilor din fiecare vinere a lunii. A auzit de el în închisoare…Ținut însă ca o superstiție…pentru a-i scăpa de moarte năprasnică. Și îmi spune că l-a ținut și el un timp.

Din nou despre durerile de cap…și despre cum i-au pierit când i-a apărut crucea luminoasă în inimă.

Iarăși despre moartea ca eliberare…Se gândește la ele două…și asta îl întristează

Mi-a dat bani pentru ca să îi cumpăr alte două volume din Viețile Sfinților. Dar, totodată, și-a cerut iertare pentru că îmi îngreunează geanta prin aceste cărți…

I-am spus că nu e nicio greutate pentru mine…pentru că nu vin cu bagaj mult de la București. Am să i le aduc peste două săptămâni.

*

24 martie 2000[1]

Mi-a vorbit despre perioada sa de negație…Despre nihilismul din tinerețe. Și atunci a vrut să se sinucidă cu un revolver…

Avea unul în casă. Era al tatălui său…

Gloanțele erau pe masă…la vedere…

Iar când a vrut să se împuște…s-a gândit la părinți și la frate…Și l-a apucat mila pentru ei…motiv pentru care a renunțat

S-a gândit în acele clipe la cât de mult ar suferi familia lui din cauza morții sale. Și cum le-ar amărî iubirea lor pentru el…

Deducții și raționamente proprii: prin acestea a scăpat de negație. S-a luptat cu propria sa negație…a căutat răspunsuri la necredința lui…și a învins evidența existenței lui Dumnezeu.

Și am vorbit despre toate acestea în contextul căutării sensului în viață. Nimeni nu e scutit de căutare…și de găsirea răspunsurilor.

Greutățile, frământările, neștiința, îmi spune el, sunt normale atâta timp cât căutăm lucrurile fundamentale ale vieții noastre. Cele care ne împlinesc și ne bucură.

Fericitul Ilie este, cu totul, împotriva delăsării și a lipsei de încredere în ceea ce poți să faci împreună cu Dumnezeu. Cei care nu caută…și care nu vor mai mult în viața lor…renunță la împlinirea de sine…și acesta e un mare păcat.

Apoi am vorbit despre vederea luminii dumnezeiești…și despre consecințele ei asupra trupului nostru. S-a vindecat de durerea de umăr…când a răsărit lumina pe locul umărului bolnav.

A văzut cum lumina lui Dumnezeu vindecă și transfigurează trupul.

Oamenii culturii, îmi spune el, nu pot să ajungă decât la concluzia că există suflet și Dumnezeu. Însă nu se poate mai mult prin simpla știință umană. Numai curățirea de patimi și vederea lui Dumnezeu ne dau posibilitatea unei înțelegeri dumnezeiești…mai presus de puterea de înțelegere a omului.

Apoi despre simțirea harului și viul adevărat.

Despre tradiția înduhovnicirii.

Și ucenicii, îmi spune el, trebuie duși la experierea personală a vieții cu Dumnezeu. Căci dacă nu înțelegi viața cu Dumnezeu…degeaba îți bați capul cu învățarea pe de rost a zeci de cărți.

Cuvinte bune despre Valeriu Gafencu[2].

…Și că trebuie să privim viața unui om în funcție de perioada în care a trăit, de cât a făcut…și de cât a avut posibilitatea să facă în contextul său istoric.

Despre boală și consecințele ei.

După care am fost și la doamna Nicoleta Băețica și s-a simțit liniștită vorbind cu mine.

*

24 martie 2000[3].

Spre seară…după ce a plecat Dorin…I-am dus alte două volume din Viețile Sfinților. Și, cu multă bucurie, mi-a dat bani ca să îi mai cumpăr…încă 4 volume.

Obosit…și analizele îi sunt oscilante. Când mai bune, când mai rele…și revine teama de a nu trece la insulină. Pentru că Green ar trebui să se specializeze în făcut injecții.

M-a încurajat…și m-a smerit cu bunătatea sa. Asta pentru că știu din plin că nu merit atâta îngăduință…

Din nou i-am spus că simt Iadul în mine…și mi-a repetat ținerea minții în Iad și nedeznădăjduirea Sfântului Siluan.

Și mi-a spus să mă lupt continuu prin scârba față de josnicia patimilor pe care le văd în mine.

Despre desfrânare sau „boala tinereții”. Și despre lenea…din oboseală. Despre insomnii.

Și azi mi-a mărturisit că nu simte gelozie sau mânie, că nu urăște pe nimeni…și că nu îi place ca cineva să vorbească de rău pe altul în prezența lui. Pentru că nici el nu face acest lucru…

Despre feciorie…și  strădanii ascetice. Încurajările sale sunt neprețuite. Sunt ceea ce am nevoie.

Despre luptele dureroase ale vieții sfinte. Nu trebuie să abdici niciodată. Aceasta e esența!

Despre viața Sfântului Alexie omul lui Dumnezeu și a Sfântului Simeon Noul Teolog.

Despre faptele bune…și micile păcate când vrei să faci o faptă mare.

Foarte bucuros că îi aduc cărți.

Am văzut pe masă cartea părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa[4], Rugăciune și lumină mistică…și văzând că mă uit la ea…mi-a dat detalii.

I-am spus că am fost la o conferință a sa, la București…și el mi-a povestit câteva ceva despre acesta.

Știa despre părintele Calciu pentru că a făcut închisoare în timp ce el era în închisoare.

Și astăzi (lucru rar) mi-a vorbit despre torturile din închisoare: smulgerea unghiilor, băgarea de ace pe sub unghii…ținuți în picioare, cu mâinile în sus, până la epuizare…

Părintele Calciu l-a îngrijit pe Oprișan[5], care îl uimise pe Blaga[6], la Cluj, prin cunoștințele sale despre existențialism.

Constantin Oprișan studiase în Germania…și fusese închis pentru că era legionar.

Și în celula părintelui Calciu nu au rezistat decât doi oameni. Unul, profesor de Geografie, care a ieșit din închisoare cu falca mutată, fracturi la ambele picioare și alte multe răni…și un țăran, căruia i s-a tăiat degetul mare de la un picior…cu lama…

Pe profesorul de Geografie, Fericitul Ilie l-a întâlnit…și l-a întrebat cum a rezistat…Și acesta i-a răspuns că prin credința în Dumnezeu, pentru că a fost crescut de mic în credință și iubire de Dumnezeu.

Însă părintele Calciu a devenit și el un torționar la un moment dat…dar apoi s-a căit. Și a fost închis într-o celulă cu regim special…și acolo a fost chinuit și mai rău.

Fericitul Ilie știa și despre o a doua arestare a părintelui Calciu…și despre emigrarea sa în SUA. Și el credea că părintele Calciu a predicat împotriva dărâmării Bisericilor de către Ceaușescu pentru a-și ispăși greșeala pe care a făcut-o în închisoare.

M-a avertizat și asupra Masoneriei…și mi-a spus să nu cred faptul că toate figurile politice sau intelectuale despre care masonii spun că au fost masoni…au și fost masoni în fapt. Pentru că masonii vehiculează tot felul de „minciuni sfruntate”…pentru ca să pară mai interesanți decât sunt.

Și mi-a dat detalii despre ce este și ce vrea Masoneria. Părintele Calciu vorbea, în cartea lui, și el împotriva Masoneriei.


[1] Însemnările din această zi îmi aparțin…și le-am inclus între cele ale doamnei preotese pentru că se completează reciproc.

[3] Reîncep însemnările doamnei preotese.

Sermon at the Feast of the Lord’s Ascension [2012]

My Beloved,

Christ exalted!…

at the right hand of the Father…

And this feast does not mean something else than that Christ introduced, forever, His humanity in the Trinity. That due His humanity each of us has entrance at the Father, through the Son, into the Holy Ghost.

So the risen Christ ascends to heaven for that to send us the Holy Ghost at Pentecost. For the grace of the Holy Ghost descended on the Apostles for that Trinity to dwell in each of us.

He goes, with other words, for to come in us and deeper. In spiritually.

But Christ ascends with His transfigured body…for to show us that our way is ascensional. That salvation is the way to heaven, toward the Kingdom of Heavens.

And our ascension to heaven is of human in its entirety…and not just of the soul. Man divinizes in total mode because Christ has deified His humanity in full mode.

…And the Lord has prepared His Apostles for His departure…And He ascended from the Mount of Olives while He spoke and He blessed them [Luke 24, 51]. For He ascended into heaven after what He had sent them to preach faith in Him worldwide [Luke 24, 47].

And Tradition of Church says that the Mother of God was present at His Ascension…thing that is shown and in Icon of Ascension.

But, at Luke 24, 29, Saints Apostles are put to wait in Jerusalem…until they will be dressed with the power from on high.

Feast of the Ascension, therefore, is a passage towards Pentecost but one essential, for that receiving grace is a result of our washing through Baptism.

And therefore, after Baptism, our life is a continuous Pentecost. For through the grace of God we are continually open to Him just because Christ’s humanity is continuously open to communion.

Gladly sadness lived Saint Apostles and the Mother of Lord. For they were sad for His ascension but, in the same time, they were glad for the fulfillment of His words…and they waited on the Comforter.

The cloud of His glory…took Him from them [Acts 1, 9]…The two Angels come to confirm Ascension and His second coming [Acts 1, 10-11].

He will come just as you saw Him going into heaven…ie with His humanity full of divine glory.

Therefore, in our Church, the body is not seen as an enemy…but as a medium of transfigured. And the transfigured body is the body of Saint, that of a man who was filled with the glory of God.

The yellow of icons is the yellow of holiness. It’s the sign that Saints represented in icons are together with God, with the One who is their life.

And for this we honor the Saints as the servants of their Lord and we pray them that they to intercession for us.

…A feast of joy…Of the joy for all saved.

The motive for that, today, we make and the remembrance of the heroes of the Romanian nation. Ie of those who fought and died for this land and this nation blessed by God.

For that at the foundation of our freedom stays the sacrifice of many. And our prayer for them is a lesson of dignity and the recognition of the fact that life has a vertical sense…and it is not a waste of time.

And, for us not to waste time in things of shame, to concern ourselves continuing with beautifying our life with knowledge of theology and doing good deeds.

Because these are the ones that make us beautiful and high in the Kingdom of God. Amen!

Eroismul e un fel de a fi al iubirii

  • Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca Zi a Eroilor şi sărbătoare naţională bisericească. Totodată, Legea 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război a proclamat cea de-a patruzecea zi de la Sfintele Paşti, sărbătoarea Înălţării Mântuitorului Iisus Hristos – Ziua Eroilor, ca sărbătoare naţională a poporului român”.
  • Priori Cargo: pentru livrări de plicuri și colete în București și Ilfov.
  • Uninominalul nu va rezolva nici măcar jenanta problemă a traseismului politic. Că există două, nouă sau douăzeci de partide, traseistul își urmează… traseul. Traseismul este o vocație, nu o simplă îndeletnicire. Este și o ofertă care răspunde cererii pieței”.
  • În postul de preşedinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului a fost numit istoricul Dan-Andrei Muraru, până în prezent secretar al Centrului de Studii asupra Comunismului şi Postcomunismului”.
  • Marturisesc ca decizia lui Victor Ponta, premierul guvernului Vacaroiu redux, de a ma “elibera” din functia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER ma ajuta sa respir usurat. Cititorii acestui blog stiu care sunt opiniile mele despre premierul actual si despre partenerii sai de coalitie. Pe Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Nastase, Felix etc ii consider arhitectii si beneficiarii unei uzurpari a statului. Pe Victor Ponta si pe Crin Antonescu ii consider marionete ale celor numiti mai sus”.
  • Victor Ponta a plecat în Afganistan să vadă trupele române. Nici dacă ar fi fost un împătimit trăgător pe nas sau fumător de paparoase n-ar fi trebuit să plece într-o asemenea călătorie!” […] „Toată discuţia cu reprezentarea la Bruxelles şi pe aiurea mă lasă rece. Oricum ţiganii şi Băsescu ne reprezintă peste tot şi sunt imaginea ţării noastre. Un soi de Nadia Comăneci şi Ilie Năstase ai anului 2012. Mult mai important este să vedem că abuzurile şi hoţiile regimului Băsescu intră în faza de decont şi că proaspătul premier al României are soluţii pentru un viitor mai puţin sumbru decât cel care ni se arăta mai zilele trecute”.
  • Dan Diaconescu a prezentat-o pe Simona Man ca fiind nepoata mareşalului Averescu pentru a justifica juridic preluarea numelui Partidului Poporului. Există însă unele semne de întrebare. Mareşalul Averescu a trăit între 1859 şi 1938. Este aproape imposibil fizic ca el să fie bunic al Simonei Man. Pentru că în acest caz Simona Man ar trebui să aibă minim 70 – 75 de ani, ceea ce nu este cazul. Nici calitatea de nepoată de vară, de soră sau de frate nu poate intra în discuţie, tot pe motiv de vârstă. În plus, în toate ieşirile publice, Simona Man nu a dat deloc amănunte privind descendenţa ei din mareşalul Averescu”.
  • Noul browser al Yahoo e Axis.
  • Sony Handycam GW55VE este noua vedetă a liniei de camere video consumer – poate fi folosită în apă la o adâncime de până la 1,5m. Este de asemenea rezistentă la praf şi căderi de la o înălţime de până la 1,5m”.
  • The depiction of the Ascension in iconography has this same artistic device [ie of the mandorla]. Some would perhaps wonder why an event that is described in a prosaic manner “a cloud received him from their sight” should need to be framed within the parentheses of a mandorla. Of course, this description is given only in the book of Acts. Mark and Luke simply say that he was “carried up into heaven.” We are at a place where language has a limit. Indeed, Mark says that he was “carried up into heaven and seated at the right hand of God.” This last formula is a creedal confession – but not an eyewitness description. That Christ was taken up and that He is seated at the right hand of the Father is the faith and dogma of the Church. But the Church knows this in a mystical manner and not in the manner of a newspaper reporter”.
  • Amprenta tălpii Domnului înainte de a Se înălța la cer.
  • Acatistul Sfântului Efrem de la Nea Macri în engleză și franceză.
  • Cu exact doi ani de zile în urmă scriam pe acest blog aceste rînduri: ”În Evenimentul zilei de azi, (19 mai 2010, n.m. V.G.), d-l Vladimir   Tismaneanu ne povesteşte un vis: cum IICCMER, adică institutul pe care îl acoperă cu faima sa ştiinţifică, va publica, prin osîrdia tinerilor (şi inocenţilor) cercetători o serie de volume dedicate biografiilor călăilor regimului pe care abia l-a condamnat. “Trebuie să se ştie” – spune domnia sa, cu imperativul unei cauze trecute, cine au fost “căpcăunii”! Nu cine au fost victimele! Nu biografiile – cel puţin, atît, după ce li s-au luat vieţile – victimelor. Nu, d-l Tismăneanu vrea să “îmbrace” fantomele comunismului, lăsînd pe oropsiţii acestora, în continuare, fără identitate şi fără recunoaştere. “Visul” d-lui Tismăneanu începe să devină coşmarul tocmai al acelora care au plătit, chiar cu viaţa, pentru aşternutul de mătase în care dormitează d-sa. Cred că ajunge! Ar fi timpul ca IICCMER să “viseze” la biografiile celor asasinaţi în “romlagul” românesc. Nu lista “fantomelor” d-sale ne interesează, ne doare lista celor pe care Marius Oprea a vrut să-i dezgroape şi să le redea identitatea!”.
  • http://siblondelegandesc.ro/wp-content/uploads/2012/05/zambeste.png
  • Gândul a început să îi publiciteze electoral și pe Silviu Prigoană și Rareș Mănescu alături de Sorin Oprescu.
  • Cel mai ridicat nivel de trai. Top 10: 1. Australia, 2. Norvegia, 3. SUA, 4. Suedia, 5. Danemarca, 6. Canada, 7. Elveția, 8. Olanda, 9. Noua Zeelandă, 10. Luxemburg.
  • Invenţiile ultimilor ani, şlefuite mereu, au făcut din comunicarea prin internet o obsesie şi un stil de viaţă. Cutia calculatorului, grea ca un geamantan la început, deplasabilă cu roaba sau cu doi hamali, încape acum, în varianta laptop, în buzunarul unei poşete. Fiu-meu citeşte la prânz ce am scris eu la Sângeru de cu zori, în autoturismul lui din Bucureşti, butonând doar telefonul mobil. Cu scula asta mică vorbeşti, faci poze, stabileşti întâlniri de afaceri, filmezi, verifici un paragraf de lege şi afli dacă plouă în Tanganica”.
  • Stresul cronic stimulează producţia de grelină, hormonul foamei, inducând un fel de mecanism de compensare; apare creşterea poftei de mâncare şi nevoia de a consuma mâncare “reconfortantă”. Este recomandabil prin urmare să se consume alimente care acţionează favorabil asupra nivelului de stres. Este vorba, conform JCI, de cele care conţin concentraţii semnificative de triptofan, aminoacid necesar la sinteza serotoninei şi a melatoninei, răspunzătoare de o stare bună şi de somn. Ouăle, orezul brun, carnea de pui, produsele lactate, alunele, peştele constituie tot atâtea surse de triptofan”.
  • Intreg aparatul de stat, ma refer la administratia centrala si la administratia locala dar si la tot ce inseamna deconcentrate, este impanat cu oamenii regimului Traian Basescu. Acestia au fost adusi in institutii, au fost mentinuti si au fost promovati de PDL si de fostii aliati ai acestui partid iar cariera lor este, in mare masura, legata de supravietuirea si eventuala relansare a PDL. In consecinta, ei vor functiona mult timp ca niste cartite extrem de active ale regimului Traian Basescu. Un regim inca in functiune. Inca extrem de activ. Executivul nu se va putea debarasa decat in timp de asemenea indivizi”.
  • Seniorul liberal Dinu Zamfirescu a fost numit de premierul Victor Ponta la conducerea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, post ocupat până miercuri de Vladimir Tismăneanu. Dinu Zamfirescu este preşedintele Senatului Partidului Naţional Liberal”.
  • „Totuși, este de trebuință să amintim că există deosebiri între eroii neamului și martirii/mucenicii lui Hristos. Eroul este prin excelență un luptător care își pune viața pentru apărarea integrității teritoriale sau pentru întregirea neamului. Lupta eroului, se dă mai mult în planul lumii acesteia, pe orizontală. În schimb, martirul este un martor al lui Hristos, un mărturisitor al lui Dumnezeu, a cărui unică armă este credința iar lupta sa este una prin excelență pe verticală. Împreună, lupta eroilor și a martirilor dată atât pe coordonatele orizontalei și ale verticalei, simbolizează crucea acestui neam, pe care ei s-au răstignit, câștigând viața de veci”.
  • pe langa obsesia de a-l suspenda pe presedinte, imi pare rau ca nu vad la Guvernul Ponta si altceva decat grija constanta de a se asigura ca “masinaria celorlati de furat” nu va functiona mai bine decat cea pe care ei o pun acum la cale. Intr-o forma sau alta. In concluzie, emulatia e total incompatibila cu restauratia”.
  • Vox Publica publicitează electoral pe Silviu Prigoană.
  • România este lider în sud-estul Europei pe agricultura ecologică, iar la nivel mondial se poziţionează între primii 15 exportatori de materii prime ecologice, a declarat preşedintele Asociaţiei Operatorilor din Agricultura Ecologică Bio România, Marian Cioceanu, la un seminar de profil. „Ca performanţă suntem în primii 15 exportatori mondiali de materii prime, cu peste 300.000 de hectare de teren agricol certificat ecologic. În anul 2011 am fost pe locul 1 în lume la creşterea numărului de fermieri certificaţi în sistem ecologic, de la 3.300 în 2010 la 10.000 anul trecut, iar în 2012 sperăm să ajungem la 20.000 de fermieri. Este bine, dar nu suficient pentru că sunt doar fermieri de subzistenţă„, a precizat Cioceanu”.
  • Potrivit presei de la Chişinău, Farid Muhametşin a făcut destăinuirea în primul său interviu acordat presei de peste Prut. Ambasadorul s-a întâlnit miercuri cu preşedintele Parlamentului, Marian Lupu. Inclusiv cel din urmă consideră că, “din punct de vedere ştiinţific”, vorbeşte limba română, dar, “politic”, se cheamă “limba moldovenească“. Ambasadorul Farid Muhametşin spune că a început să înveţe limba română la trei zile după venirea sa în Moldova. Recunoaşte însă că însuşirea unei alte limbi este un lucru complicat”.
  • Evenimentul zilei publicitează electoral pe Rareș Mănescu.
  • La RCS-RDS poți să îți vezi factura online.