Despre omul Împărăției [24]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
Despre omul Împărăției
***
Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a.
***
2 aprilie 2000.
Când m-a văzut Fericitul Ilie, mi-a spus că a crezut că nu mai vin, fiindcă m-a așteptat și vineri și sâmbătă.
I-am adus cele 3 volume din Viețile Sfinților…și mi-a mai dat bani pentru încă două. Pentru că vrea să le cumpere pe toate 12.
A citit până acum 3 volume (mai, iunie și mai are puțin din aprilie). Și mi-a spus: „Mi-e foc că nu mai pot citi atât de mult, fiindcă obosesc”.
Mi-a vorbit despre viața și mucenicia Sfintei Mucenițe Fevronia. A fost crescută de la 2 ani în Mănăstire și până la vârsta de 20 de ani. Ascunsă de maica stareță. Și pentru că era foarte frumoasă, ighemonul acelui ținut a vrut să se căsătorească cu ea. Dar ea l-a refuzat. Și a fost supusă la grele torturi.
I s-au tăiat sânii, mâinile și picioarele…Și a fost chinuită cu pieptenele de fier…
Despre un alt Sfânt și-a notat…și mi-a citit cum s-a luptat timp de 30 de ani cu desfrânarea. Și numai cu puțin timp înainte de a muri a scăpat de ispită.
Despre un vis urât înainte de împărtășire. Și el mi-a spus că diavolul a vrut să mă tulbure.
Despre alte lucruri ale mele, pe larg…și despre răul geloziei. Despre ce spovedesc și cum.
La final, mi-a spus că se bucură că am trecut pe la el…și, mai ales, pentru ceea ce fac.
8 aprilie 2000[1].
În timpul războiului a trebuit să depisteze tabăra adversarului și s-a bazat pe lucruri practice. A aruncat ghiulele după ochi și nu din punct de vedere tehnic.
Și Fericitul Ilie mi-a spus acest lucru ca să îmi sublinieze că într-o situație reală de viață practica, lucrul știut efectiv, e cel care contează. Și la fel și în viața duhovnicească.
Doamna Floarea și Green mi-au spus că are momente foarte mari de neputință. Și că de câteva ori a căzut de la masă…de pe scaun…din cauza oboselii și a bolii…Și, cu toată oboseala și boala, Fericitul Ilie se roagă, citește, gândește diverse lucruri foarte profunde. Și tocmai de aceea se sleiește de puteri foarte, foarte mult…
Despre gândul drăcesc al suspiciunii în ceea ce privește viețile Sfinților.
Și îmi spune că dracul, adesea, îi sugerează că „sunt imposibile” multe pasaje din viețile lor.
Ce face însă același drac acelora, care sunt neîntăriți în viața duhovnicească, dacă unuia ca el, care a trăit atât de multe revelații dumnezeiești, îi spune așa ceva?
Împărtășire deasă, cu mărturisire prealabilă. Neapărate pentru creșterea în viața duhovnicească.
Și apoi despre mai multe erezii și faptul că Biserica Romano-Catolică este eretică. Mi-a pus mai multe întrebări la care eu i-am răspuns punctual.
Nu a admis demonstrația unui Sfânt Părinte din Filocalie pe motiv că adevărurile sale științifice, pentru generația noastră, sunt „perimate”.
Și i-am spus că știința e întotdeauna relativă…iar faptul că un Sfânt Părinte a susținut ideile științifice ale vremii lui nu e un lucru de imputat ci de admirat, atâta timp cât un om retras din lume, monah, era la curent cu știința vremii lui.
Discuție pe tema Cabalei. Și apoi despre certificarea adevărurilor prin experiența Sfinților.
Mi-a spus cum a primit, de curând, „vizita” unui iehovist…pe care l-a confundat cu un fost elev al lui. I-a dat o carte numită „Prințul păcii”, pe care Fericitul Ilie mi-a catalogat-o drept „o nebunie”. Și vrea să arunce cartea…pentru că „nu poți păstra în casă o asemenea carte”.
Oboseala îl domină. I se scurg genele stând cu mine de vorbă…Are nevoie de odihnă…
Se bucură că încă mai poate citi…dacă nu mai poate să meargă și să scrie. Și ar fi dorit să poată să scrie…lucrurile pe care le gândește acum…
Frica[2] drăcească trece prin spovedanie și împărtășire deasă. E nevoie însă de ceva timp.
Și mi-a garantat că dacă stărui în rugăciune, în spovedanie și împărtășire deasă și eu am să scap de frica de moarte și de draci.
I-am dat noi date despre mine. Despre copilăria mea. Și el mi-a vorbit despre luminarea lui Dumnezeu…și despre cum înțeleg/ află Sfinții dacă ceva e bun sau rău.
Despre vedeniile drăcești…când vedea „lumină lăptoasă”, demonică…și despre alte apariții drăcești.
Apoi despre Sfânta care ținea post negru câte 40 de zile…și care se ruga cu mâinile ridicate până când îi anchilozau.
Și și-a amintit când a ținut post negru, în clasa a 6-a de liceu, timp de o săptămână. Nu a mâncat și nu a băut nimic…După o săptămână a încercat, mai întâi, să bea puțin vin…
Și mi-a spus că Sfânta Scriptură și Filocaliile trebuie recitite mereu. Căci de curând a citit Filocalia 7 și i s-a părut că nu o citise niciodată. Recitirea ne păstrează mintea vie și ne umple de noi înțelegeri.
Și mi-a vorbit despre disputele pe care le are cu Dorin pe tema Bisericii Catolice…și cum el tinde să creadă că și ei au har și Sfinți. Dar că argumentele lui Dorin i se par fondate…și că e corect să nu mergem cu „adevăruri duble”.
Crede însă că întoarcerea catolicilor la Biserica Ortodoxă e lucru de dorit.
Să fiu răbdătoare în toate. Pentru că, îmi spune el, fiecare lucru mic câștigat e un lucru mare.
Să mă rog pentru cei care nu mă vor sau nu mă înțeleg…pentru că „rugăciunea îi ajută și pe ei și te înalță și pe tine”.
Și mi-a spus și faptul că nu se poate opri din a-i lăuda pe oameni. Din a evidenția lucrurile bune din ei. Pentru că pe baza lor se construiește întoarcerea, adică o viață duhovnicească.
Marcel Duchamp,