Despre omul Împărăției [24]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a.

***

2 aprilie 2000.

Când m-a văzut Fericitul Ilie, mi-a spus că a crezut că nu mai vin, fiindcă m-a așteptat și vineri și sâmbătă.

I-am adus cele 3 volume din Viețile Sfinților…și mi-a mai dat bani pentru încă două. Pentru că vrea să le cumpere pe toate 12.

A citit până acum 3 volume (mai, iunie și mai are puțin din aprilie). Și mi-a spus: „Mi-e foc că nu mai pot citi atât de mult, fiindcă obosesc”.

Mi-a vorbit despre viața și mucenicia Sfintei Mucenițe Fevronia. A fost crescută de la 2 ani în Mănăstire și până la vârsta de 20 de ani. Ascunsă de maica stareță. Și pentru că era foarte frumoasă, ighemonul acelui ținut a vrut să se căsătorească cu ea. Dar ea l-a refuzat. Și a fost supusă la grele torturi.

I s-au tăiat sânii, mâinile și picioarele…Și a fost chinuită cu pieptenele de fier…

Despre un alt Sfânt și-a notat…și mi-a citit cum s-a luptat timp de 30 de ani cu desfrânarea. Și numai cu puțin timp înainte de a muri a scăpat de ispită.

Despre un vis urât înainte de împărtășire. Și el mi-a spus că diavolul a vrut să mă tulbure.

Despre alte lucruri ale mele, pe larg…și despre răul geloziei. Despre ce spovedesc și cum.

La final, mi-a spus că se bucurăam trecut pe la el…și, mai ales, pentru ceea ce fac.

8 aprilie 2000[1].

În timpul războiului a trebuit să depisteze tabăra adversarului și s-a bazat pe lucruri practice. A aruncat ghiulele după ochi și nu din punct de vedere tehnic.

Și Fericitul Ilie mi-a spus acest lucru ca să îmi sublinieze că într-o situație reală de viață practica, lucrul știut efectiv, e cel care contează. Și la fel și în viața duhovnicească.

Doamna Floarea și Green mi-au spus că are momente foarte mari de neputință. Și că de câteva ori a căzut de la masă…de pe scaun…din cauza oboselii și a bolii…Și, cu toată oboseala și boala, Fericitul Ilie se roagă, citește, gândește diverse lucruri foarte profunde. Și tocmai de aceea se sleiește de puteri foarte, foarte mult…

Despre gândul drăcesc al suspiciunii în ceea ce privește viețile Sfinților.

Și îmi spune că dracul, adesea, îi sugerează că „sunt imposibile” multe pasaje din viețile lor.

Ce face însă același drac acelora, care sunt neîntăriți în viața duhovnicească, dacă unuia ca el, care a trăit atât de multe revelații dumnezeiești, îi spune așa ceva?

Împărtășire deasă, cu mărturisire prealabilă. Neapărate pentru creșterea în viața duhovnicească.

Și apoi despre mai multe erezii și faptul că Biserica Romano-Catolică este eretică. Mi-a pus mai multe întrebări la care eu i-am răspuns punctual.

Nu a admis demonstrația unui Sfânt Părinte din Filocalie pe motiv că adevărurile sale științifice, pentru generația noastră, sunt „perimate”.

Și i-am spus că știința e întotdeauna relativă…iar faptul că un Sfânt Părinte a susținut ideile științifice ale vremii lui nu e un lucru de imputat ci de admirat, atâta timp cât un om retras din lume, monah, era la curent cu știința vremii lui.

Discuție pe tema Cabalei. Și apoi despre certificarea adevărurilor prin experiența Sfinților.

Mi-a spus cum a primit, de curând, „vizita” unui iehovist…pe care l-a confundat cu un fost elev al lui. I-a dat o carte numită „Prințul păcii”, pe care Fericitul Ilie mi-a catalogat-o drept „o nebunie”. Și vrea să arunce cartea…pentru că „nu poți păstra în casă o asemenea carte”.

Oboseala îl domină. I se scurg genele stând cu mine de vorbă…Are nevoie de odihnă

Se bucură că încă mai poate citi…dacă nu mai poate să meargă și să scrie. Și ar fi dorit să poată să scrie…lucrurile pe care le gândește acum…

Frica[2] drăcească trece prin spovedanie și împărtășire deasă. E nevoie însă de ceva timp.

Și mi-a garantat că dacă stărui în rugăciune, în spovedanie și împărtășire deasă și eu am să scap de frica de moarte și de draci.

I-am dat noi date despre mine. Despre copilăria mea. Și el mi-a vorbit despre luminarea lui Dumnezeu…și despre cum înțeleg/ află Sfinții dacă ceva e  bun sau rău.

Despre vedeniile drăcești…când vedea „lumină lăptoasă”, demonică…și despre alte apariții drăcești.

Apoi despre Sfânta care ținea post negru câte 40 de zile…și care se ruga cu mâinile ridicate până când îi anchilozau.

Și și-a amintit când a ținut post negru, în clasa a 6-a de liceu, timp de o săptămână. Nu a mâncat și nu a băut nimic…După o săptămână a încercat, mai întâi, să bea puțin vin

Și mi-a spus că Sfânta Scriptură și Filocaliile trebuie recitite mereu. Căci de curând a citit Filocalia 7 și i s-a părut că nu o citise niciodată. Recitirea ne păstrează mintea vie și ne umple de noi înțelegeri.

Și mi-a vorbit despre disputele pe care le are cu Dorin pe tema Bisericii Catolice…și cum el tinde să creadă că și ei au har și Sfinți. Dar că argumentele lui Dorin i se par fondate…și că e corect să nu mergem cu „adevăruri duble”.

Crede însă că întoarcerea catolicilor la Biserica Ortodoxă e lucru de dorit.

Să fiu răbdătoare în toate. Pentru că, îmi spune el, fiecare lucru mic câștigat e un lucru mare.

mă rog pentru cei care nu mă vor sau nu mă înțeleg…pentru că „rugăciunea îi ajută și pe ei și te înalță și pe tine”.

Și mi-a spus și faptul că nu se poate opri din a-i lăuda pe oameni. Din a evidenția lucrurile bune din ei. Pentru că pe baza lor se construiește întoarcerea, adică o viață duhovnicească.


[1] Alte însemnări ale mele…printre cele ale doamnei preotese.

[2] De aici reîncep însemnările doamnei preotese.

Când devii o parte din online

Cărțile și articolele noastre devin tot mai mult „bunuri publice”.

Însă nu la modul generos…ci parșiv. Fără să ne anunțe nimeni…

Suntem preluați în locuri din ce în ce mai mirabile

În Amazonul german cineva ne-a preluat cărțile, le-a schimbat coperțile

Și le dă spre vânzare?! Probabil…

Sau predicile noastre audio sunt transformate în torente, ca aici

Articolul meu in memoria Prof. Mihai Rădulescu…a fost preluat pe saitul său memorial. Mă bucur pentru asta…

Un alt articol preluat în Scribd.

*

Invidia sau răutatea manifestată față de creația noastră online sunt reversul medaliei.

Nu vreau să mă apăr…ci constat acest fapt.

Și, bineînțeles, cine vrea să știe cum arată cărțile noastre…le va găsi numai aici.

Nu pot să răspund de eventualele coruperi ale textelor mele sau ale filelor audio, video și a fotografiilor…cine știe pe unde în infinitatea onlineului.

Mi-am asumat și acest lucru când am făcut pasul online.

De aceea vă avertizăm că dacă s-a început cu acapararea cărților noastre, cu schimbarea coperților și cu vânzarea lor fără ca nimeni să ne întrebe…înseamnă că se va încerca din ce în ce mai mult

Un mai mult josnic

*

Nu acesta e viitorul pe care mi-l doresc!

Onlineul e pentru creatori…și pentru opere de calitate.

Plagierile, remixurile, bătăile de joc sunt ușoare

Cel mai bine e să ai ce arăta altora…

Predică la Duminica a 7-a după Paști [2012]

Iubiții mei,

Hristos S-a înălțat!…

Și mărturisirea noastră ortodoxă subliniază faptul că El Însuși…și nu ajutat de cineva S-a înălțat de-a dreapta Tatălui…

Căci astfel a fost și Învierea Lui: act de putere dumnezeiască…

Însă înălțarea Lui e inefabilă…ca și zămislirea Sa în pântecele Fecioarei. După cum a fost și învierea Lui dintre cei morți.

Iar când auzim sintagma „Înălțatu-Te-ai întru slavă” nu trebuie să considerăm că slava dumnezeiască e deasupra Domnului și că El a intrat/ S-a ascuns în ea ca într-un nor

Sau că e separată de El…

Ci slava Lui, adică lumina Sa, țâșnește din persoana Lui divino-umană.

El S-a înălțat la cer…cu alte cuvinte…plin de slavă.

Iradiind slavă dumnezeiască împrejur.

Arătând că umanitatea Sa e plină de lumină…pentru că s-a supus întru toate dumnezeirii Sale.

Și am văzut joi, la Înălțare, cum cântările liturgice vorbeau despre mirarea/uimirea/ extazul Puterilor cerești…care vedeau un Om înălțându-Se deasupra lor…

S-a ridicat…și S-a făcut nevăzut de la ochii lor…în timp ce îi binecuvânta [Lc. 24, 51].

Și i-a urcat pe Muntele Măslinilor…pentru ca să înțeleagă că Mângâietorul vine la cei cu minte înaltă, plină de rugăciune și de dor pentru Dumnezeu.

De aceea „s-au întors întru Ierusalim cu bucurie mare [meta haras megalis]” [Lc. 24, 52, cf. GNT]…iar la Cincizecime „erau toți împreună” [F. Ap. 2, 1, cf. GNT].

Pentru că bucuria e semn al înțelegerii duhovnicești…iar comuniunea este semn al iubirii.

Pentru că nu te poți bucura…fără să înțelegi de ce te bucuri…pentru cine te bucuri…și nu poți fi împreună cu alții dacă nu îl vezi pe celălalt ca neapărat pentru tine.

Dar dacă ești un căutător continuu al bogăției interioare a altora…atunci cauți comuniunea, o prețuiești și o aperi.

Și ca să aperi comuniunea…trebuie să știi să treci peste anumite păcate și patimi ale oamenilor. Să vezi binele din ei, profundul lor…și să îi ajuți să se înțeleagă.

Să se înțeleagă pe ei înșiși…și, prin aceasta, să se corecteze, să se îndrepte din lucrurile lor rele.

Însă după Sfinții Împărați Constantin și Elena…și după Înălțarea Domnului…ne întoarcem din nou la începutul secolului al IV-lea creștin.

Pentru că la 312…avem Sinodul I Ecumenic

Și duminica de azi e dedicată celor 318 Sfinți Părinți sinodali…Adică celor care au participat la sinod.

Și prin aceasta…subliniem astăzi teologia trinitară…pentru că la Sinodul I Ecumenic s-a mărturisit apăsat triadologia ortodoxă, adică teologia despre Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Dumnezeul nostru treimic…

Cu alte cuvinte, Ortodoxia nu este fără osatură teologică, fără coordonate raționale

Însă raționalul în Ortodoxie se deschide în suprarațional.

În mai presus de minte…

Pentru că mărturisim că noi credem în Tatăl, în Fiul și în Sfântul Duh, într-un Dumnezeu unul întreit în persoane…

Însă noi nu putem defini ce înseamnă persoană la Dumnezeu…

Și ce înseamnă la Dumnezeu comuniune

Și ce înseamnă la Dumnezeu conlucrare a celor trei persoane dumnezeiești.

Pentru că mărturia credinței noastre nu epuizează, prin enunț, taina Treimii…ci abia o indică.

La fel și în ceea ce privește omul

Înțelegi cine e și ce poate…din ceea ce face…

Însă omul e indefinibil în sine…pentru că e creat de Dumnezeul treimic Cel supraindefinibil.

Cel mai presus de orice definiție…dar Care primește multe nume, toate înțelese din revelarea Lui față de Sfinții Săi.

Așa că a face apologia neștiinței în Ortodoxie e semn de neștiință.

Ortodoxia mizează pe știință, pe știința experimentală…Și știința experimentală a Ortodoxiei este îndumnezeirea.

Iar dacă te îndumnezeiești în mod real…nu mai spui prostii înșirate pe ață, nu mai îți halucinezi tot felul de minciuni și povești ușoare, părut „evlavioase”…ci mărturisești modul în care Dumnezeu te umple de slava Sa…și lumina Sa te curățește de patimile tale.

Și pe cât te umpli de har pe atât te umpli și de cunoaștere dumnezeiască.

De cunoaștere directă a lui Dumnezeu…

Lucru pe care îl putem deduce din modul în care începem să cunoaștem oamenii…din ce în ce mai mult…dacă avem relații multiple cu ei…

Căci creștem în cunoașterea oamenilor având comuniune cu ei…după cum creștem în cunoașterea lui Dumnezeu pe măsura intimizării cu El.

Și cum cunoașterea reală e numai comunională…nu ne mai săturăm de cunoașterea lui Dumnezeu și a oamenilor…când vedem că această cunoaștere, această știință suplă și profundă…ne umple de mare bucurie și împlinire.

Însă cum ar fi fără Crez și, implicit, fără Revelație?

Ce am putea ști noi despre Dumnezeu…fără ajutorul Lui?

Și observăm, cu vârf și îndesat, diferența dintre înainte…și după

Ce cunoaștere aveam noi…înainte de a ne asuma credința ortodoxă…și ce credință, coerență și avânt interior avem noi acum, ca oameni ai credinței…implicați cu totul.

Însă citind acum Crezul…sau vreo lucrare dogmatică…avem impresia că mărturisirea ortodoxă e cuprinsă într-o pagină sau în câteva…că Sfinții Părinți o știau de când lumea…și că nu a existat niciun efort de sistematizare și de esențializare a informației teologice.

Lucru complet fals.

Pentru că a găsi sursele interne ale Crezului sau ale dogmelor ortodoxe…trebuie să cauți pagină de pagină Scriptura și Cărțile patristice.

Lucru pe care, probabil, l-ați înțeles din cartea noastră în lucru: Teologia Dogmatică Ortodoxă…în care plecăm de la ce găsim în Scriptură și în Tradiție despre Dumnezeu, om, mântuire etc. …spre cele câteva fraze care se pot concentra…după ce ai strâns la un loc zeci, sute, mii de referințe textuale despre tema luată în discuție.

Adică facem din multele referințe la Dumnezeu…puține lucruri despre Sine.

Din multpuțin…și nu invers: să știm puține…și să părem că știm multe.

Însă pe mine mă interesează modul în care, în Scriptură și în Tradiție, s-a dezvoltat cunoașterea despre problemele dogmatice ale credinței noastre.

Cum S-a dezvăluit/ S-a arătat pe Sine Dumnezeu…și cum L-au văzut și L-au numit pe Dumnezeu oamenii Sfinți cărora El li S-a revelat.

Așadar unde găsim că Dumnezeu S-a numit sau a fost numit Atotputernic sau Atotțiitor?

De când a aflat omul că Dumnezeu e Bun? Că Dumnezeu e Iubitor de oameni? Că Dumnezeu iartă pe cel care se pocăiește?

Asta trebuie să facă teologii ortodocși în materie de studii dogmatice: să fie credincioși Revelației și Tradiției în mărturisirea lor și în scrierile lor!

Dar pentru asta trebuie studiu pe text, traduceri, cunoaștere filologică, multă știință de carte…și nu amintiri din copilărie.

Trebuie să înțelegi, să aduni, să inventariezi…și să dai o mărturie clară, revelațională, unei întrebări simple…la prima vedere…

Însă e simplă exprimarea punctuală a iubirii lui Dumnezeu în Scriptură?

E simplă soteriologia Scripturii și a Părinților?

Poți să faci așa, mergând pe stradă…sau din vară…în iarnă…studii dogmatice profunde, cu multă cercetare textuală în spate?

Însă produsul teologic, adică cartea de teologie, e îmbinarea dumnezeiască între luminarea lui Dumnezeu, munca ta teologică…și viața ta eclesială.

Nu e doar reflecție…ci e și minune.

Nu e doar cercetare…ci și dar dumnezeiesc.

Trebuie să trăiești cu Dumnezeu, să cugeți cu El și în fața Lui…și să scrii despre El cu inimă dogoritoare, iubitoare, blândă…

De aceea teologia nu e pentru strâns bani…pentru a te îmbogăți…ci pentru a te lumina dumnezeiește…și, prin tine, a se lumina și alții care te citesc…și Îl înțeleg, tot mai mult, prin cărțile tale, pe Dumnezeul inimii lor.

Pentru că teologia care reflectă atent și cuvios pe Dumnezeu și manifestarea Sa în lume…e teologia pe care o vor și după care flămânzesc toți cei credincioși.

De aceea, pe de o parte, e o mărturie sfântă cartea teologică dar, pe de altă parte și în primul rând…ea e o lămurire interioară pentru cel care o scrie.

Iar Crezul ortodox a fost scris de către oameni adânc cunoscători ai Scripturii și ai Tradiției…și luându-i de pe urme, în toate cărțile lor, veți ajunge la concluzia că sunt monumente de atenție și de evlavie sfântă.

Adică Sfinții Părinți nu își permiteau să fabuleze…să inventeze lucruri și să spună că „fac parte din Tradiție”…după cum nu își permiteau să vorbească la întâmplare, fără mare grijă, în materie de credință.

Fidelitatea lor față de înaintașii lor Sfinți era și duhovnicească și literală.

Însă asta nu-i făcea să fie robi ai literalismului…dar nici „să statuteze”, așa cum făceau…și au tot făcut până azi ereticii…învățături, practici sau moduri de a fi străine vieții bisericești.

Dar erau scrupuloși cu adevărul…pentru că erau munți de cunoaștere teologică.

Și puteau să confirme sau să infirme o zicere sau un obicei…pentru că erau niște trăitori plini de sfințenie și de experiență teologico-ascetică.

Astfel stând lucrurile, între Înălțare și Cicizecime…avem o duminică a Crezului ortodox.

Pentru că viața ortodoxă e plină de cunoaștere teologică…pentru că se naște din cunoaștere teologică…și nu e un trăirism…o venire la Biserică…fără să știi în cine crezi…și spre ce te îndrepți.

Și de la neștiința asta nenorocită în ceea ce privește teologia și viața ascetică a Bisericii Ortodoxe, poporul român a ticluit tot felul de mituri…care mai de care mai hilare.

Mai pline de gogomănii cu carul.

Și vă invit să parcurgem împreună capitolul Dumnezeu în mitologia românească…din A vedea și a fi văzut (vol. 2), pentru a observa în ce au crezut…și încă mai cred mulți creștini ai noștri…care vin la Biserică…ascultă…și țin tot obiceiurile lor păgâne…aflate de la cine știe ce „babă atotștiutoare”.

Da, bătrâna teologică e o avere inestimabilă pentru Biserică!

Însă îi fac deservicii imense…bătrânii îmbătrâniți în mituri…care amestecă mărturia Bisericii cu superstiții, cu divinații, cu vrăji, cu lucruri lamentabile.

Și de aici fuga multora la preoții „cu har”, care sunt, cel mai adesea, oameni care profită de pe urma neștiinței lor…predicându-le cine știe ce rugăciuni care „îi vindecă” de păcatele până la a 8-a generație…sau „le prevede viitorul ca în palmă”.

Dar…teologia…și asceza…te scapă de prostia crasă.

Te scapă de neștiința care îți strică sufletul.

Și așa cum Sfinții Apostoli s-au liniștit interior prin rugăciune și s-au înfrățit duhovnicește…așteptând să se îmbrace cu putere de sus, adică cu harul Duhului Sfânt, tot la fel și noi să ne facem continuu locașuri ale Stăpânului prin rugăciune, cumințenie, cunoaștere teologică și fapte bune.

Pentru că Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul nostru [Lc. 17, 21]…acolo unde Prea Curata Treime Se coboară prin harul Său…ca să ne înalțe continuu la Sine. Amin!

Istoria începe de oriunde o privești [10]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a.

***

Eugen Lungu a antologat poeții de la Junimea care au fost contemporani cu Mihail Eminescu[1]. În total: 18 persoane. A redat poeme de-ale lor, din diverse ediții, enumerate în p. 10-11…și la final  a creionat câte o scurtă prezentare a fiecăruia. Începând cu p. 370…

Anton Naum [1829-1917][2]. E primul evocat. Paginile 14-19: poeme ale sale.

În pagina a 13-a e o fotografie a sa (ca la fiecare în parte): bătrân și cu mustață lungă. La Iași, în 1876, Anton Naum publica Aegri somnia[3].

În poemul Ideal: „geniul dumnezeiesc”, p. 14/ „Un poet se naște-n lume, martor vitejiei crude, /Căruia și până astăzi toți poeții se închin”, Ibidem/ ideea geniului filosof, p. 15/ „timidele aspirații”, p. 16.

Vasile Pogor [1833-1906][4] (cu barbișon în p. 20) s-a specializat în Drept la Paris și a tradus din Baudelaire[5]. Pemele sale: p. 21-28.

„Eroarele” pentru erori[6]. Un poem fără titlu…

„Statua[7] cea veche”[8]: în același poem. Izvorașul de apă „abia…argintește[9] iarba. Iubita are cosițe negre[10]. Citește cu ochii în lacrimi numele iubitei pe care ea însăși și l-a scris pe o stâncă[11].

Clopotul care sună în „liniștea adâncă”[12] a orașului. Însă el „geme” în van…pentru că nu a venit nimeni la slujbă[13]. El intră însă în Biserică…și e umplut „de tremur”[14].

„Biata rândunică” e o „păsăruică” cu „rugă divină”[15]. Și el preferă să piară credința de „sub bolta bizantină”…atâta timp cât în „cuibul vesel” al rândunicii „se șterge-orice eroare”…și el reprezintă „altarul” vieții[16].  Chiar așa?!…

Ioan Ianov [1834-1903][17] e tot cu barbișon[18]. Cu studii juridice la Viena și Paris[19]. Poeme comice (p. 30-39).

Trăiește cu „o sută de lei pe lună” la Iași[20].

„Slujbuliță” și „amploeat”[21].

Și ultima strofă:

„Dar nu-mi pasă, am protectori

Două dame de onor,

Care drese și-n corseturi

Fac cu șefii mei ce vor.

Din armonia cea bună

Ce protectori, șefi unesc:

Am o sută lei pe lună

Și cu ei în Iași trăiesc[22].

Un alt „cântecel comic” se numește Nae Săcătureanu[23]…Adică secătură

Nae era „ministru” român.

Și aici apar: „beata Adunare” care „se teme de dizolvare” (e vorba despre Adunarea parlamentară)[24]; „guvernul se închină/ La politica streină[25]; „lefușoară”[26]; „Iar păraiele de lacrimi/ Ce le varsă un popor/ Pentru-a sale grele patimi, / Nu le văd sub nasul lor”[27]; „ghibăcie”[28] în loc de dibăcie; „budjet[29] echilibrat”[30]; „românul din natură/ E născut cam bun de gură[31]; „slujbușoară”[32]; „Parcă sunt un cățeluș/ Care face vecinic sluj[33][34]; jidanii sunt „ghibaci”/ dibaci pe când noi, românii, „sutem săraci[35].

Nicolae Scheletti [1837-1872][36] e îmbrăcat în haină de ofițer…și are barbișon[37]. Se trage din Chios[38] și a fost colonel[39]. Moare pe 20 iunie 1872  la Viena[40].

A tradus pe Faust al lui Goethe împreună cu Vasile Pogor[41]. Dar a tradus și din Heine, Schiller, Uhland, Lamartine[42].

„Ani de juneță”, p. 41. Suvenir rimând cu zefir[43]. Iubita e „zeitatea lui” și „credința” pe care o are[44].

Are un poem dedicat Sfântului Ștefan cel Mare care are numele: „Dedicațiune lui Ștefan cel Mare”[45].

Sfântul Ștefan e văzut ca „erou” și „imagină frumoasă” a românilor[46]. Și românii, sub conducerea sa, trăiau „ziua luptei” ca „zi de serbare[47][48].

Un alt poem dedicat muzei lui Alecsandri[49]…și altul lui Werther[50].

Nicolae Gane [1883-1916][51] are barbă și mustață în fotografia prezentată în p. 52 ca și în cea de la p. 378. S-a născut la Fălticeni și studiază Dreptul la Paris. A publicat în 1886, în 3 volume, 27 de nuvele[52].

A tradus Infernul lui Dante…și moare la 78 de ani, la 16 aprilie 1916[53].

E prezent în carte numai cu poemul Primăvara. Și primăvara are „zâmbit iubitor/ Ca și raza de la ziori”[54].

Dimitrie Petrino [1838-1878][55] avea mustață…și purta ochelari[56].

S-a născut la Rujnița, Soroca[57]…„și la 1 iulie 1875 Maiorescu îl numește director la biblioteca centrală din Iași, în locul lui Eminescu, care este făcut între timp revizor școlar[58].

Însă el a făcut tot posibilul ca Mihail Eminescu să fie demis[59]…„și după ce-l scoate din această funcție pe Eminescu îi amărăște zilele, deferindu-l tribunalului printr-o învinuire falsă cum că acesta și-ar fi însușit o parte din cărți și din mobilier. Se pare că Petrino a pus la cale afacerea cu multă minuție și tot ce a urmat n-a fost un simplu joc al întâmplării, ci un atac bine gândit și bine regizat[60].

La Cernăuți, în anul 1870, Dimitrie Petrino publica o „culegere de poesii”[61] numită Lumine și umbre[62].

Lui Petrino i s-au dedicat p. 55-100. Cel mai extins spațiu editorial de până acum.

„Versurele”, p. 55; „țermul înflorit”, Ibidem; „orfelin de-o maică”, Ibidem; „pânea de nutrire”, Ibidem.

Are un poem dedicat satului său natal, Rujnița (p. 58-59), care e pentru el „leagăn scump al vieții mele”[63]. El e „loc de pace” și „cuibușor iubit”[64].

„Mânuța ta”, p. 60; „plângând cu dor”, p. 61; poeme udate cu lacrimi și hrănite cu sângele, cu viața și cu dorul său[65]; „divina poezie/ Este un cinel[66] prea sfânt”, p. 65; stelele „vărsau lumine”, p. 66; „vălul lacrimii”, Ibidem; iubita e „Dumnezeu-mi sfânt,/ Ce cu față de femeie/ Se arată pe pământ”, p. 67.

Există „scară de mister”, p. 67.

Dar banii, adică „galbenii”[67], sunt „picăture de noroc”[68] pentru omenire.

Și ei sunt atât de importanți, spune poetul, încât sunt „înțelepciunea” celor care domnesc[69] și „rugăciunea/ Sfinților ce vă cinstesc”[70].

Fără bani „toate-s profane, / Înțelepții sunt nebuni,/ Popa nu face mătane[71],/ Cerul nu face minuni!”, p. 68.

O ironie acidă, pentru ieri și azi, la adresa preoților care pun banii înaintea slujbei.

„Gălbenaș”[72]…un sinonim al lui bănișor.

Iar „râsul ca și plânsul meu/ Nasc numai din cuvântul tău”, p. 69, al iubitei.

„În fundul nopții scade alba lună”, p. 70; „Bucovină adorată”, p. 71; „țermure streine”, Ibidem; când se întoarce în țară, Bucovina îi pare „un țintirim[73][74].

Și pentru că „suvenirea[75]” lui zace în mormânt, și el se face „rece”, sângele îi îngheață [76], căci „Pentru mine cerul tace/ Omenirea s-a schimbat[77].

Durerea mare, imensă, nu are patrie și nici hotar[78]. A ajuns „singur pe lume, / Suflat de vânturi”[79].

În Mormântul ei apare „copila bălăioară[80]”, p. 77. Un alt poem are titlul „Casa galbenă” (p. 78-79). Are și un poem dedicat satului Mihalcea (p. 80-81).

La Mihalcea, unde era „dulce-adăpost”[81], poetul a aflat „amor de înger, înger de-amor”[82].

Îi este „scumpă” durerea pentru că ea reprezintă „umbra norocului trecut”[83]. A fericirii din trecut.

Prima strofă și ultima a poemului:

„Între  mine și-ntre tine

Este un abis profund

Noaptea fără de lumine

Ocean fără de fund[84].

În Răsunete, Dimitrie Petrino vorbește despre inima sa „întristată”[85], care cuprinde în sânul ei „lume, cer și Dumnezeu”[86]…dar în Suspinuri vorbește despre credință la timpul trecut[87].

Theodor Șerbănescu [1839-1901][88]…în uniformă militară și cu barbă mare[89]. S-a născut la Tecuci, luptă la Plevna și ajunge colonel[90]. E prezent în carte de la p. 102 la p. 151.

Numea Dunărea cu denumirea sa latină: Danubiu[91].  Are un poem numit Basarabia (p. 105-107)…unde, în a doua strofă, apar versurile: „Biserica din capul orașului, îmi pare/ O glugă ciobănească în vârful unui par”, p. 105.

Un poem dedicat lui Titu Maiorescu (p. 117-119)…unde îl face „olimpian”[92].

Maiorescu are față de om „cugetător”, „o tâmplă superbă”…și „ochi scrutător”[93].

În Cruciulița evocă „cruciulița adorată” pe care iubita i-a atârnat-o la gâtul lui[94]. În poemul În capelă se regăsește sintagma: „la poalele Dumnezeirii”, p. 122. Iar ochii ei sunt „d-un azur ceresc”, p. 123.

Când el a sărutat-o…luna s-a oprit pe loc[95]. În ultima strofă însă a aceluiași poem, numit „Un sărutat”, tot din cauza sărutului: „Luna s-a schimbat în soare,/ Aprinzându-se pe loc”[96].

„Tămâia dorului” în poemul Adio[97]. „O durere infernală”, p. 136; esală pentru exală, p. 137; „zâmbiri de viață”, p. 138;  luna lumina „melancolic”, p. 140; „cu nesațiu”, Ibidem; „dulci frumusețe”, p. 141.

În Magdalina…strofa a 4-a: „Dumnezeu are atei…/ Dar o fi ateu sub soare/ Să nu creadă-n ochii tei?”. Ai Magdalinei…

Paltinul e „palten” în „Paltenul blestemat”, p. 149. Iar în Copil fiind…ultimul său poem antologat aici, pădurea îl cheamă „în farmecul și taina sa”[98].


[1] Mă refer la Poeți de pe vremea lui Eminescu, antologie, prefață și consemnări critice și adnotări de Eugen Lungu, Ed. Literatura Artistică, Chișinău, 1990, 460 p., în format cartonat. O vom cita de aici încolo sub titlul: Contemporanii lui Eminescu, p.

A se vedea date despre autor la adresa: http://www.sud-est.md/echipa/elungu.html.

[2] Contemporanii lui Eminescu, p. 370.

[3] Idem, p. 373.

[4] Idem, p. 374.

[5] Ibidem.

[6] Idem, p. 21.

[7] Statuia.

[8] Contemporanii lui Eminescu, p. 21.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Idem, p. 22.

[13] Ibidem.

[14] Idem, p. 23.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Idem, p. 375.

[18] Idem, p. 29.

[19] Idem, p. 375.

[20] Idem, p. 30.

[21] Idem, p. 32.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 33.

[24] Ibidem.

[25] Idem, p. 34.

[26] Ibidem.

[27] Ibidem.

[28] Ibidem.

[29] Buget.

[30] Contemporanii lui Eminescu, p. 35.

[31] Idem, p. 36.

[32] Idem, p. 37.

[33] Care slujește întotdeauna.

[34] Contemporanii lui Eminescu, p. 38.

[35] Ibidem.

[36] Idem, p. 375.

[37] Idem, p. 40.

[38] Idem, p. 375.

[39] Idem, p. 376.

[40] Ibidem.

[41] Idem, p. 377.

[42] Ibidem.

[43] Idem, p. 41.

[44] Idem, p. 42.

[45] Idem, p. 44.

[46] Ibidem.

[47] Zi de sărbătoare.

[48] Contemporanii lui Eminescu, p. 44.

[49] Idem, p. 47.

[50] Idem, p. 48.

[51] Idem, p. 377.

[52] Idem, p. 379.

[53] Idem, p. 380.

[54] Idem, p. 53.

[55] Idem, p. 380.

[56] Idem, p. 54.

[57] Idem, p. 380.

[58] Ibidem.

[59] Idem, p. 384.

[60] Ibidem.

[61] Idem, p. 389.

[62] Ibidem.

[63] Idem, p. 58.

[64] Idem, p. 59.

[65] Idem, p. 65.

[66] Chimval…adică un instrument de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul.

[67] Contemporanii lui Eminescu, p. 68.

[68] Ibidem.

[69] Ibidem.

[70] Ibidem.

[71] Metanii.

[72] Contemporanii lui Eminescu, p. 69.

[73] Un cimitir.

[74] Contemporanii lui Eminescu, p. 71.

[75] Suvenirul…iubita lui…

[76] Contemporanii lui Eminescu, p. 73.

[77] Ibidem.

[78] Ibidem.

[79] Idem, p. 75.

[80] Cu păr blond.

[81] Contemporanii lui Eminescu, p. 80.

[82] Ibidem.

[83] Idem, p. 82.

[84] Idem, p. 89.

[85] Idem, p. 91.

[86] Ibidem.

[87] Idem, p. 100.

[88] Idem, p. 395.

[89] Idem, p. 397.

[90] Idem, p. 396.

[91] Idem, p. 103.

[92] Idem, p. 117.

[93] Ibidem.

[94] Idem, p. 120.

[95] Idem, p. 124.

[96] Ibidem.

[97] Idem, p. 132.

[98] Idem, p. 151.

Dacă știi teorema lui Pitagora înseamnă că ai făcut sport

  • Regele Mihai I a devenit Doctor Honoris Causa al Universității Politehnice din Bucureşti, ca semn de respect, recunoaştere şi consideraţie. La ceremonia de decernare a titlului Regele Mihai I a fost reprezentat de Principesa Margareta şi Principele Radu Duda”.
  • Peste 180 de infracţiuni, cele mai multe pentru oferirea de bani sau bunuri, 270 de amenzi în valoare de aproximativ 100.000 de lei şi 650 de incidente au fost înregistrate în 12 zile de campanie electorală, potrivit Ministerului Administraţiei şi Internelor”.
  • Zilele filmului românesc (23 mai-31 iunie 2012).
  • Poate ştiţi textul lui Nae Ionescu, în prefaţa lui Mihail Sebastian, în care argumentează că nu poţi fi român dacă nu eşti creştin ortodox. Orice-ai face, chiar dacă te botezi, chiar dacă te converteşti, pentru că, prin definiţie, românul este creştin ortodox. Ce să spun la asta? Aş amintiți doar că Iisus n-a fost român, nici american, nici rus. El a fost un evreu, care Se adresa evreilor. Şi unii dintre evrei au aderat la viziunea Lui şi au întemeiat creştinismul. Cum zicea Papa Ioan Paul al II-lea, evreii sunt fraţii noştri mai vârstnici. Relaţia dintre Vechiul şi Noul Testament este profundă. Oricum, nu cred că un popor antisemit este cordial cu el însuşi. Nu cred că românii se poartă bine unii cu alţii şi numai cu evreii au probleme”.
  • Viaţa politică românească este marcată  de prezenţe  masculine. Statistica arată că din procentul total de candidaţi la alegerile din iunie,  doar  5% sunt femei desemnate pentru şefia consiliilor judeţene. În cazul primăriilor de municipii, oraşe sau comune au fost depuse 970 de candidaturi ale femeilor. Chiar dacă numărul pare considerabil,  femeile reprezintă doar 6,8% din candidaţii la funcţia de primar.  Cele mai multe sunt membre ale partidului lui Dan Diaconescu (221), la care se mai adaugă competitoarele din partea USL (90). PDL a înregistrat 122 de candidaturi din partea femeilor la primării, UNPR (84), PRM (79) şi UDMR (12)”.
  • prin intermediul ICR s-au tradus în toate limbile peste trei sute de volume de scriitori români contemporani, cu o frecvenţă de o carte pe săptămână”.
  • România Liberă îl publicitează electoral pe Robert Sorin Negoiță.
  • anii 50 au fost desemnaţi epoca de aur a eleganţei şi rafinamentului, cu un punctaj de de 32% din voturi”.
  • Și el i-a dat ei un cap în gură…După care și-a cerut scuze politicos…și a spus că, de fapt, dorea să vadă dacă mai știe să dea cu capul. El fusese însă toată viața…contabil
  • Cele mai cu efect glume sunt cele pe care…nu le înțelege nimeni…
  • Sportul minții…începe de la câteva cărți în sus. Chiar câteva sute
  • Dacă bei toată ziua ca un dinozaur…ajungi tot acolo…Unde? Întrebă un prieten bun!
  • Ziua Veche…face lobby pentru locuri de muncă la Roșia Montană.
  • Mita și votul ilegal înseamnă închisoare!”. Campania Vot legal a MAI.
  • Irina Mavrodin era o doamnă cu har, o doamnă ca un dar nesfârşit pentru ceilalţi. Un dar nu doar cultural. Un izvor de bogăţie umană. O profesoară cu vocaţie misionară. Formatoare nu doar de literaţi eminenţi: ci şi de caractere. Un universitar cardinal. O iubitoare de oameni şi un patriot prin viaţă şi fapte. Era în sine o pledoarie pentru România, România profundă, România eternă, România elitelor, în primul rând, morale”.
  • Problema președintelui, și mie îmi pare, cum îi pare și domnului președinte Câmpeanu, că, cel puțin după alegerile parlamentare, dacă rezultatul va indica un anumit sens al voinței populare și partidul pe care președintele l-a sprijinit, în mod neconstituțional, în fiecare zi vreme de șapte ani, în viața căruia s-a amestecat, pentru care a făcut campanie electorală zi de zi, dacă partidul acela va obține un scor foarte slab, atunci poate că președintele ar putea examina posibilitatea demisiei”.
  • Nicuşor Dan, oameni buni, mă tem că nu este decît un iepure pentru PDL. Pentru ca PDL, prin candidatul Prigoană, să poată spera la Primăria Capitalei, are nevoie de mai mulţi iepuri care să ronţăie din morcovul imens cu care este cotat Oprescu în sondajele de opinie. Gigi Becali, Anghel Iordănescu, Irinel Columbeanu, Nicuşor Dan nu au altă menire decît să fure voturi de la Sorin Oprescu”.
  • După 20 de ani de audiovizual românesc, astăzi, funcţionează în România un număr de 633 de posturi de radio, 750 de posturi de televiziune, cu emisie terestră şi prin satelit, precum şi un număr de 3727 de reţele de distribuţie prin cablu”.
  • Glasul Aradului publicitează electoral pe Claudiu Cristea, membru al Forței Civice (?!).
  • noi – ăştia din Est (spre deosebire de fariseii din/ Vest…) – preferăm un iad cinstit – unui rai/ ipocrit”.
  • antisemitismul ortodox este de fapt o forma de antioccidentalism cu traditie, mai veche decat Marea Schisma [de la] 1054. El incepe cu incompatibilitate[a] dintre greci si romani, dintre greco-ortodocsi si romano-catolici, dintre orient si occident. Atat antisemitismul cat si antioccidentalismul nemarturisit vor dispare[a] cand ortodocsii si occidentalii refac unitatea in diversitate crestina. In caz contrar se revine la cunoscuta despotie orientala”.
  • O antologie downloadabilă, de 553 de pagini în PDF, cu poeme a 55 de poeți români contemporani.
  • Marcel Duchamp, Constantin Brâncuşi, Tristan Tzara
  • Societatea Romexpo SA, care administrează cel mai mare complex expoziţional din ţară, a intrat în insolvenţă la cererea unei firme de publicitate, pentru datorii de peste 40.000 de euro. Datoriile Romexpo la sfârşitul anului trecut au fost de 21,47 milioane de lei (peste 5 milioane de euro)”.
  • „“Uitaţi-vă cum arată blocurile care au fost anvelopate…Mai bine le lăsau dracului aşa gri cum erau, că era într-un fel! E o mare jale, suntem agresaţi vizual! Cine a hotărât culorile alea ar trebui judecaţi! Nu sunt specialist în chestia asta. Am impresia că nici cel care a hotărât culorile nu-i expert sau specialist…E o bătaie de joc, n-am văzut în viaţa mea aşa ceva, nicăieri pe planetă n-am văzut aşa ceva!”, a declarat candidatul PDL la Primăria Capitalei”.
  • Coana Mița biciclista face…turul României.
  • Ţinând cont de faptul că s-au întâmplat şi constatat multe nereguli, am luat o măsură dură şi radicală: aceea de a verifica toate proiectele Programului Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU). Acest lucru nu înseamnă că întrerupem derularea proiectelor, că nu mai facem plăţi, chiar dacă ele vor fi întrerupte de Comunitatea Europeană. Vom face în continuare plăţi din bugetul României, dar acele proiecte care trebuie să primească o rambursare, acelea vor fi primele care vor fi verificate. Vrem să prezentăm o garanţie totală şi viabilă Comisiei Europene ca să nu pierdem fondurile din acest program, care sunt necesare”.