Istoria începe de oriunde o privești [11]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a.

***

Samson Bodnărescu [1840-1902][1]: cu pieptănătură eminesciană și cu barbă[2].

Și-a luat doctoratul în Filosofie în Germania[3]…și adevăratul său nume de familie e Bodnar[4]. De la p. 153 la 184.

Viața ca o carte, care trebuie citită din scoarță în scoarță, p. 153. Luna e „palidă”…și: „dorul cel cumplit”[5]. Apar ciocârliile cântând în Cătră spic[6] iar vântul cântă „vers duios” „printre crengile uscate”[7].

Brândușa iese din zăpadă, văzută ca un „culcuș”, și privește cum primăvara s-a întors în țarină[8]. Dar Bodnărescu vorbește și despre „salce”/ salcie…care stă lângă baltă „legănându-se ușor[9].

Unde doarme Făt-Frumos? „În luncă/ Pe verdeață sub un tei”[10]. Iar iarna, casele stau „tupilate” „sub căciuli de stuh[11] și paie […]/ Fumegând fumuri bălaie[12].

Luna are „lumină blândă” în Haide, dragă[13]. Iar el, „cu dor sălbatic”, stă „pe malul singuratic”[14]. Și poetul vede cum „se boltește” infinitul „peste apele mărețe”[15].

Mihai de Bonacchi [1842-1898][16] era plinuț și cu mustață lungă[17]. A făcut studii la Dresda și Berlin și și-a publicat singurul volum de poezii la Galați[18].

Iacob Negruzzi [1842-1932][19]: păr scurt…mustață lungă[20]. Fiul lui Costache Negruzzi. Face Dreptul la Berlin, în 1870 ajunge deputat, apoi senator[21]. În 1927 moare soția lui, Maria Radu Rosetti…iar el moare la câteva zile după ce a împlinit 90 de ani, adică pe 6 ianuarie 1932[22].

Mihail Eminescu i-a scris lui Iacob Negruzzi pe când acesta era redactor la Convorbiri literare[23].

Poemele lui Negruzzi: p. 188-220.

În Proză și poezie afirmă că „nefericirea/ E un dar ceresc”, pe care numai poeții aleși o simt[24].

„O păserică”, p. 197; „visuri de juneță”, Ibidem; „De ai o idee, în scris s-o pui îndată”, p. 200; „slabele furnice”, p. 201; Epistola II îi e adresată lui Alecsandri (p. 213-216) iar Epistola IV lui Maiorescu (p. 217-220).

Ioan Pop-Florentin [1843-1936] l-a suplinit un timp pe Maiorescu la catedra de Filosofie a Universității din Iași[25]. Păr creț, mustață lungă[26]. A scris și nuvele[27].

Ștefan Vârgolici [1843-1897] a făcut studii la Madrid, Berlin și Paris și a tradus, printre alții, și din Ovidius, Cervantes și Lamartine [28] iar Mihail D. Cornea [1844-1901] a scris și versuri în franceză[29].

Miron Pompiliu [1848-1897] a cules și folclor[30] și are un poem intitulat: Dorul României (p. 241-242). Plopii sunt cu soț…sunt doi în Plopii[31]…și îi dau lacrimile când ascultă „cum gânguresc” rândunelele[32].

Dumitru C. Ollănescu-Ascanio [1849-1908]: cu barbă…dar fără mustață[33]…S-a născut la Focșani[34], doctor în Drept (studii la Paris și Bruxelles), primar de Tecuci, s-a căsătorit cu Eugenia Strat. Moare înainte de a împlini 59 de ani din cauza unui atac de cord.

Ascanio a scris poezie, nuvele, teatru, cronici teatrale și a făcut traduceri. A lăsat un roman neterminat…intitulat: Fecior de bani gata[35].

În Elegie vorbește despre „cumplitul gol ce[-l] lasă femeia-n urma ei”[36]. „Amintirile plăcute” sunt „icoane vii în minte”[37] și poemul Ginta Latină îi este dedicat lui Vasile Alecsandri[38].  Iar Satira I are moto eminescian: „Iară noi, noi, epigonii…”[39].

Prima femeie a cărții e iubita lui Mihail: Veronica Micle [1850-1889], născută la 22 aprilie 1850 în Năsăud, în Transilvania. Tatăl: Ilie Câmpeanu, cizmar iar Ana, mama, țărancă.

Veronica, la Botez, a primit numele Ana, era alintată Corina…și și-a ales numele Veronica atunci când a intrat în școala primară[40].

Fratele Veronicăi se numea Radu, moare tatăl ei, familia sa ajunge la Târgu Neamț și ea se căsătorește cu Ștefan Micle în 1864, pe când ea avea 14 ani iar soțul ei: 44 de ani[41].

Veronica a avut două fiice cu Micle: pe Valeria [1866-1929] și pe Virginia Livia [1868-1937].

Se întâlnește cu Mihail Eminescu la Viena, în 1872, pe atunci el fiind student. După moartea lui Micle, în 1879, ea se stabilește la București în 1887. După ce moare Mihail, Veronica se retrage la Mănăstirea Văratec[42] și moare la 4 august 1889[43].

Veronica a debutat cu schițe, în 1872, în Noul curier român și volumul său de poeme a apărut la București, în 1887[44]. În antologia de față i s-au dedicat paginile 302-339.

Poezia i-a fost unicul Dumnezeu[45]…și privea luna „cu ochi uimit[46]. „Lac-Oglindă” îi este dedicată Valeriei, fiicei ei[47].

Matilda Cugler-Poni [1851-1931] s-a născut la Iași, s-a căsătorit cu Vasile Burlă în 1872 și a debutat în 1867, chiar în primul an al Convorbirilor literare[48]. A scris și proză[49].

Și-a dorit să fie îngropată „în pădurea înverzită”[50] și să îi fie semănate pe mormânt „blânde lăcrămioare”[51].

„Durerea ne petrece prin viață la mormânt”[52]; „un sărman de fluturel”, p. 348; „blândețea toate le-nblânzește”, p. 350; iar iarna, „alb, tăcut și rece/ Pământul zace-n giulgiul său”, p. 357.

Ultimul poet antologat aici, Nicolae Volenti [1857-1910][53], cu barbă și mustață[54], s-a născut la Galați, a făcut Dreptul la Paris și a debutat la 18 ani în Convorbiri literare[55]. A tradus din Musset și Hugo…și a murit la 21 septembrie 1910[56].

În ultima strofă a poemului Plăcerile vieții câmpenești, poetul îi spune amicului G. S., căruia i-a dedicat poemul:

„Omul cată fericirea în palate aurite

Eu, amice, am aflat-o în a câmpului comori,

Căci acolo dimineața în zori dalbe, poleite,

Ea s-ascunde-n veselie, ea zâmbește-n mândre flori”[57].

Însă o fi intuit vreunul dintre contemporanii lui Eminescu, ce se ascunde în el?…


[1] Contemporanii lui Eminescu, p. 401.

[2] Idem, p. 152.

[3] Idem, p. 401.

[4] Idem, p. 402.

[5] Idem, p. 154.

[6] Idem, p. 156.

[7] Idem, p. 157.

[8] Idem, p. 158.

[9] Idem, p. 159.

[10] Idem, p. 160.

[11] Stuf.

[12] Contemporanii lui Eminescu, p. 162.

[13] Idem, p. 163.

[14] Ibidem.

[15] Idem, p. 164.

[16] Idem, p. 407.

[17] Idem, p. 185.

[18] Idem, p. 407.

[19] Idem, p. 408.

[20] Idem, p. 187.

[21] Idem, p. 408.

[22] Idem, p. 411.

[23] Idem, p. 412.

[24] Idem, p. 192.

[25] Idem, p. 417.

[26] Idem, p. 419.

[27] Idem, p. 418.

[28] Idem, p. 420.

[29] Ibidem.

[30] Idem, p. 422-423.

[31] Idem, p. 254.

[32] Idem, p. 265.

[33] Idem, p. 425-428.

[34] Idem, p. 425.

[35] Idem, p. 426.

[36] Idem, p. 280.

[37] Idem, p. 283.

[38] Idem, p. 284-289.

[39] Idem, p. 294.

[40] Idem, p. 432.

[41] Ibidem.

[42] A se vedea:

http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_V%C4%83ratec de unde am preluat…monumentul ei funerar.

[43] Contemporanii lui Eminescu, p. 432.

[44] Idem, p. 433.

[45] Idem, p. 303.

[46] Idem, p. 311.

[47] Idem, p. 326.

[48] Idem, p. 444.

[49] Idem, p. 447.

[50] Idem, p. 341.

[51] Ibidem.

[52] Idem, p. 344.

[53] Idem, p. 448.

[54] Idem, p. 358.

[55] Idem, p. 448.

[56] Idem, p. 449.

[57] Idem, p. 368.

Despre omul Împărăției [25]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș

Despre omul Împărăției

***

Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a.

***

16 aprilie 2000.

M-am dus la Fericitul Ilie pe la 18.30. Mi-a deschis doamna Floarea…și mi-a spus că „știa” că sunt eu. Și am întrebat-o de unde știa…și ea mi-a surâs…spunându-mi că știa

Fericitul Ilie se simțea mult mai bine decât acum două săptămâni. Mergea bine și nu mai tremura așa de tare. Însă i-am adus vestea proastă…că nu am găsit niciun volum din Viețile Sfinților.

Am vrut să îi restitui banii…dar el mi-a spus să îi păstrez, pentru că la mine „nu se învechesc”. Și să le cumpăr când le voi găsi

A vrut chiar să îmi dea și mai mulți bani, pentru toate cele 4 volume  câte au mai rămas de cumpărat dar eu nu i-am primit. I-am spus că le cumpăr pe banii mei, dacă le găsesc. Însă acum îmi pare rău că l-am contrazis

Am vorbit despre starea sa de sănătate. A fost și duminica trecută și duminica asta la Sfânta Biserică. Și speră să poată să meargă și săptămâna viitoare. Ia Ginsavit și speră să-l ajute. Săptămâna trecută a făcut injecții cu B1, B6 și B12.

Am vorbit și cu doamna Floarea și cu Green. Doamna Floarea m-a servit cu dulceață, ca de obicei.

Și Green a spus că nu e de acord cu Dorin cu împărtășirea deasă. Însă eu i-am spus că în primele secole creștine era un lucru firesc ca toată comunitatea să se împărtășească…și era nefiresc ca să nu te împărtășești. Dacă nu te împărtășeai erai suspect…pe când acum ești „suspect” dacă vrei să ai o viață duhovnicească profundă.

Despre pregătirea pentru împărtășire…și ce ar însemna astăzi ca toată comunitatea sau majoritatea…să se împărtășească. Ce schimbări ar produce acest lucru sfânt în rândul credincioșilor Bisericilor noastre.

Fericitul Ilie mi-a vorbit din nou pe marginea lecturilor sale recente din Viețile Sfinților. Citește luna august

Despre rugăciunea și asceza extremă a multor Sfinți. Despre postul negru. Rezistibilitate la post…și rugăciune.

Și mi-a spus că postul de 40 de zile e peste puterea omului obișnuit…care nu poate să reziste fără apă decât maxim 10 zile.

După 2-3 zile fără mâncare și băutură, îmi spune el, organismul nu mai cere nimic. O știu din proprie experiență…Însă începi să te simți rău

Despre „stigmatele” romano-catolicilor…și alți „sfinți” ai lor. S-a referit din nou la discuțiile cu Dorin. Și văzând că eu am un discurs neamabil vizavi de teologia romano-catolică…nu a mai vrut să continue subiectele.

Și observ la Fericitul Ilie, cum observa și Dorin, ce înseamnă lipsa unei culturi teologice sistematice.

El a trăit cele mai mari experiențe mistice ale Ortodoxiei, a înțeles foarte multe de unul singur, luminat fiind de Dumnezeu…dar nu și-a pus problema cercetării în amănunt…și de la un capăt al altuia al istoriei Bisericii a dogmelor și a învățăturilor ortodoxe.

De aceea are multe carențe informaționale…pentru că nu a avut unde să le învețe…și unele lucruri le-a preluat deformat de la catolici și protestanți, din cărțile diverse pe care le-a citit de-a lungul vieții.

Iar Dorin, care e foarte atent la amănuntele teologice, i le arată punctual…și a început să aibă aversiune față de desele sale atenționări.

Dar Fericitul Ilie cedează în fața argumentelor…atâta timp cât Dorin îi aduce, pas cu pas, mărturii de primă mână…când susține un anume lucru.

Și văzând că și eu încep să mă refer la o învățătură sau la o practică eclesială în mod fondat, cu referiri clare…așa cum m-a învățat Dorin…tinde să nu mai dorească să aibă polemici. Măcar cu mine

I-am spus că s-a mai dus frica…cât și hulele. Despre omul care m-a înfricoșat când era mică…și care m-a speriat la geam…Alte amănunte despre mine…

Apoi am vorbit despre puterea imaginativă a minții.  Despre luminarea dumnezeiască. Despre darul deosebirii gândurilor. După care am vorbit despre înșelarea demonică.

Nevoia de rugăciune. De rugăciune continuă. Și să nu mă mai gândesc la consecințe, la viitor, la tot felul de griji în mod obsesiv…pentru că însăși această obsesie e un șiretlic demonic. Să mă rog…și să mă concentrez la ceea ce fac.

Despre reumatism. A fost la Techirghiol, după ce a ieșit din închisoare, și a făcut băi cu nămol și alte tratamente.

I-am remarcat astăzi, pe când vorbeam, strălucirea aparte a ochilor săi buni. Un negru atât de intens încât trebuia să las capul în jos…pentru că acel supraomenesc din ochii lui…mă înfiora. N-am mai văzut la nimeni o atât de mare forță duhovnicească…și o astfel de măreție în priviri.

Fericitul Ilie mă privea…vorbea cu mine…dar vedea altceva. Aceasta a fost impresia mea continuă.

I-am spus că sunt la Sfântul Calist Catafygiotul cu citirea Filocaliei 8 și că mi-e greu…pentru că vorbește despre viața contemplativă.

Apoi mi-a vorbit despre teologia Sfântului Grigorie Palama…și mi-a spus că două volume din traduceri făcute din Sfântul Grigorie le-a primit de la Radu Rotaru.

Din nou despre discuția cu iehovistul…și despre cei „1.000 de ani de pace” despre care i-a vorbit acela.

Și mi-a spus că după ce l-a primit în casă, confundându-l cu un elev al său, a doua zi iehovistul s-a reîntors…dar doamna Floarea nu l-a mai primit

Iar insistența lui bădărană…cât și modul diletant de a pune problema l-au enervat. Pentru că el a crezut că poate vorbi serios, argumentat cu…iehovistul.

De la iehovist…a trecut la călătoria sa cu trenul, cândva, unde a asistat la un alt moment prozelitist. Niște adventiști doreau să îi convingă pe niște ortodocși neșcoliți…

De el nu s-au luat

Și după ce le-au spus adventiștii despre sâmbătă…și despre alte lucruri de-ale lor…Fericitul Ilie nu a mai rezistat să-i audă și le-a cerut Scriptura.

Și le-a explicat în așa fel lucrurile…încât ortodocșii s-au umplut de mânie pe adventiști și i-au alungat  din compartiment…numindu-i „diavoli”.

Și văzând că unul dintre ortodocși era gata să îl arunce pe unul dintre adventiști jos din tren…Fericitul Ilie le-a spus că nu trebuie să reacționeze în acest fel…dar că trebuie să fie credincioși Ortodoxiei în fața altora de altă credință.

Și conchide: oamenii se schimbă foarte repede…când le aduci argumentele adevărate. Nu trebuie să le spui multe…ci adevărul pe înțelesul lor

Despre crearea lumii. Despre cinstirea zilei Învierii Domnului, adică duminica. Despre cum au trecut Sfinții Apostoli de la sâmbătă la duminică.

Și mi-a spus că el nu a vorbit niciodată cu soția și cu fiica sa despre ceea ce a făcut și a văzut în casele celor pe care el îi medita. Asta după ce Green mă întrebase dacă mai am vreun frate sau soră

Și a conchis: trebuie să păstrăm confidențiale lucrurile pe care le facem în interes de serviciu. Prin asta îi protejăm pe cei pentru care lucrăm.

Despre cum să mă comport în diverse situații.

Fericitul Ilie se bucură să mă învețe…și să mă direcționeze. Și tot ce el mă învață se adaugă, în mod minunat, la cele pe care Dorin mi le spune.

Și mi-a spus că viața duhovnicească e între întraripare și deznădejde. Mereu ne mișcăm într-o parte sau în alta…și trebuie să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru tot ceea ce trăim…Căci tot ce trăim ne ajută în demersul nostru de sfințire.

La plecare mi-a spus să nu mă grăbesc să termin Filocalia…și Viețile Sfinților, volumele care au mai rămas, să le cumpăr când le găsesc.

Divorț din dragoste

Stau de vreo trei zile-n mine cu teatrul

Se zbate teatrul în mine…și n-am avut timp să îl scriu.

De aceea mă grăbesc…ca gândul…și ca vântul…ca să vă povestesc ce poate păți un bărbat…când e prea iubit…mult prea iubit de o femeie. Adică de soția lui.

*

O cameră lungă, imens de lungă…în care un judecător…îi are în față pe El și pe Clara.

El nu are nume…că nu am știut ce nume să-i dau…în așa fel încât să nu se prindă cineva…că e vorba despre cineva…sau despre altcineva

El e El: adică bărbatul care cere divorțul…din prea multă dragoste.

Ea, Clara, e clară ca apa cristalină în razele jucăușe ale soarelui.

*

Judecătorul: Așadar, dumneavoastră cereți divorțul

El: Da…eu…

Judecătorul: Și aveți o motivație extrem de interesantă…pe care nu am mai întâlnit-o niciodată…decât în romane. Adică în închipuiri

El: Depinde…Sunt romane reale…și romane ficționale. Acum nu trebuie să confundăm tot ce e real…cu simplele abureli…cu belicoasele puneri în scenă a cine știe ce vise și obsesii

Judecătorul: Înțeleg…Adică sunteți implicat și în literatură…

El: Da, aș putea să spun și așa…Atâta timp cât am câteva zeci de cărți de literatură. Literatura…pentru mine…e un fel de punere în scenă a continentului meu interior…

Judecătorul: Și…doamna Clara…cum rămâne? Dacă dumneavoastră cereți…divorț din dragoste

El: Ea este o parte din literatura mea…dar și cea care mă sufocă cu dragostea ei.

Judecătorul: Vă sufocă…la propriu…eu știu…cu perna…sau cu ceea ce face pentru dumneavoastră?

El: Domnule judecător…soția mea mă sufocă…cu prea multa ei dragoste. Cu revărsările ei de afectivitate…cu mâncărurile ei bune…și foarte gustoase…cu faptul că mă ascultă continuu…că trece peste toate grosolăniile mele…Iar eu nu am parte de niciun scandal…de nicio intrigă…de nicio sudalmă din partea ei. Ce viață e asta…dacă e așa de perfectă? Cum să mai pot să scriu…dacă eu sunt inundat de iubire, de iubire, de torente de iubire?

Judecătorul: Și ce ați dori să facă? Să vă ardă mâncarea? Să vă dea câte-o palmă peste ochi? Să vă înșele cu cine mai știe cine?!…

El: Nu știu…Poate că da…poate că nu…Fiindcă astfel aș simți că trăiesc…că sufăr și eu…că nu mai sunt atât de fericit…și de calm

Clara (bineînțeles plânsă și răsplânsă, răspunse cu inima strânsă): Domnule judecător…eu nu știu să fac altceva…decât să îl iubesc pe soțul meu. El este genialul meu soț, îngerul meu păzitor, inima mea vie…care mă face să palpit…să cred în viață…să fiu bucuroasă. Ce e rău în a fi bucuroasă? Cine poate urî iubirea, atâta timp cât ea e stabilitatea vieții noastre?

Însă judecătorul își citește emailurile de pe telefonul mobil…și pare să nu o asculte pe Clara.

Rochia Clarei, lungă și cu florile alea albe…o face să fie o pictură celebră.

Chiar și El, soțul, mestecă gumă de mestecat…deși la tribunal…nici musca nu se aude…

Judecătorul: Am înțeles…Dumneavoastră țineți la el, îl iubiți…iar lui îi arde de…divorț…V-ați gândit la faptul că are pe altcineva?…Că, de fapt, el are o relațieextraconjugală?

Clara: Imposibil! Soțul meu nu ar face niciodată una ca asta…

Judecătorul: Dar de unde sunteți așa de sigură?

Clara: Pentru că o soție știe întotdeauna…ce simte bărbatul care o iubește…

Judecătorul: Deci dumneavoastră credeți că vă iubește?

Clara: Da, eu mă simt iubită…și pentru asta știu că mă iubește

Judecătorul: Dar poate că vă doriți să vă simțiți iubită…atâta timp cât soțul dumneavoastră…vrea să divorțeze

El: Da, eu vreau să divorțez! Dar nu pentru că nu o mai iubesc. Dimpotrivă: e singura femeie pe care am iubit-o…și am s-o iubesc

Clarei îi dau din nou lacrimile…

El (continuă): …Ci vreau să divorțez tocmai pentru că mă simt prea fericit…și mi-e prea frică de fericire. De ce să fiu numai eu singurul fericit al planetei…când milioane, milioane de nefericiți își caută fericirea cu disperare?

Judecătorul: Înțeleg: motivație filosofică. Însă aici, în Drept, nu există motivații filosofice pentru divorț…ci doar materiale. Dacă ai călcat strâmb…e motiv de divorț. Dacă soția a călcat pe alături…e motiv de divorț…Dacă și cu parcă…motiv de divorț. Deci trebuie să faceți ceva wrong…ca să existe separare condiționată.

El: Și ce îmi recomandați să fac pentru un…

Clara începe să plângă și mai tare

El (continuă): …divorț reușit?

Judecătorul: Să, eu știu…bateți! Da, să o bateți la loc comanda

El: Dar cum să o bat, domnule judecător?! Dumneavoastră nu vă uitați ce față frumoasă are, ce corp splendid are?!! Am îngrășat-o până acum, i-am dat de toate…și acum să o umplu de vânătăi?!!! Așa ceva nu concep!…

Judecătorul: Atunci să o neglijați…când ieșiți cu ea în societate. Să vă apucați…cum s-ar zice…„de iubit”!

El: Dar, vai!…Cum să o neglijez pe femeia pe care o iubesc…atât de mult?!

Clara se înduioșează

El: …Și cum să mă apuc „de iubit”, când eu o văd pe soția mea…în toate femeile?! Pe cine să iubesc…dacă ea e…în toate femeile?!!!

Judecătorul: Atunci…să vă apucați de vreun viciu…De fumat? De băut? Eu știu, altceva

El: Dar de ce să arunc banii pe geam…cu vicii prostești? Ce viață e aia, ca tot timpul, să mai ies la o țigare? La încă o țigare…Sau să duhnesc, tot timpul, a băutură…Să mă apuc de droguri? Dar cine e prost să îi facă milionari pe țiganii care vând droguri…în loc să mă distrez plăcut, cu soția mea, de toți acești bani?

Judecătorul: Bine, dar cum rămâne cu…divorțul?!

El: Care divorț?…

Judecătorul: Al dumneavoastră?!!…

El: A, da, „divorțul meu”…Să zicem că eu am vrut să joc puțin teatru…și mi-a venit ideea cu a pierde timpul pe la tribunal…ca să văd cum mai stau lucrurile pe aici. Că am auzit că pe aici, prin Justiție, e multă corupție…că se fac tot felul de aranjamente…și că tot cei corecți au de pierdut…iar șnapanii ies bine mersi.

Judecătorul: Vă rog frumos, să nu mai spuneți la nimeni…aceste adevăruri! Credeam că nu le știe nimeni

El: Ba da! Se știu…Și am să scriu despre ele online…Ca să se știe peste mări și țări…că în România nu se judecă corect…ci partinic.

Judecătorul: Atunci, domnule…trebuie să știți că dosarul dumneavoastră rămâne pe rol…pentru că Statul Român…dacă ați apelat la el…trebuie să vă des-căsătorească…dacă asta i-ați solicitat.

El: Și cum…nu pot să mă răzgândesc?

Clara surâde…căci viața e de partea ei…

Judecătorul: Nu puteți să vă răzgândiți…pentru că dragostea e ceva serios. Și la fel și Justiția. Când începe un proces…poate să cadă și luna de pe cer…poate să fie cutremur, pot fi inundații la metrou, să vină grindină cât oul de struț…Justiția își face datoria! Ea judecă…și nu observă niciun detaliu colateral.

El: Am înțeles: fatalism curat! Nu putem opri cursul nestăvilit al Justiției…și trebuie să divorțez…Însă cum să mai divorțez acum, dacă știu că nu există o altă cale decât divorțul?

Judecătorul: Ba da! Mai există o altă cale…O a cincia cale…

El: Și care-i a cincia cale?

Judecătorul: Ca și al cincilea elementa cincia cale…e aceea…de a aștepta ca Justiția să își facă datoria…acum…sau peste 10, cincizeci sau o sută de ani…în această cauză…Iar dumneavoastră faceți ce vreți cu viața dumneavoastră…în tot acest timp…Derularea procesului, pe ani, sute de ani…e a cincia cale. Calea în care Justiția nici nu e dreaptă…nici nu e nedreaptă…ci e „mai presus de bine și de rău”…pentru că inculpatul poate să facă orice cu indistincta lui stare existențială.

El și Clara…ieșiră, de mână, bucuroși…din sala de judecată.

O sală lungă, umbroasă…și plină de stranietate.

Din când în când…mai sunt chemați la tribunal…pentru audieri…în vederea divorțului.

Însă a cincia cale…funcționează fără greș…pentru că de fiecare dată verdictul se amână…sau rămâne în expectativă.

Doi oameni cărau genți. Precis erau agenți…

  • Cum a inundat ploaia…metroul bucureștean.
  • Ceramica de la Horezu va fi protejată ca patrimoniu […] al UNESCO, după ce organizaţia internaţională a acceptat dosarul înaintat în acest sens de autorităţile române, a anunţat, vineri seară, la Alba Iulia, ministrul Culturii, Mircea Diaconu, citat de corespondentul MEDIAFAX”.
  • Românii vor vota [pe 10 iunie 2012] doar pe baza actului de identitate, cărţile de alegător urmând să nu mai fie emise, pentru a se elimina condiţionarea exercitării dreptului la vot de aceste documente, anunţă MAI, care a lansat în dezbatere publică un proiect de lege în acest sens”.
  • Cum iese din găoace broasca țestoasă.
  • Preţul energiei electrice plătit de populaţia din România, raportat la puterea de cumpărare, este peste media UE, aproape dublu faţă de nivelul din Franţa, apropiat de cotele din Danemarca sau Germania şi mai ridicat decât în Austria sau Olanda, potrivit datelor prezentate vineri [25 mai 2012] de Eurostat”.
  • Preşedintele PNL, Crin Antonescu, a afirmat, vineri seară [25 mai 2012], că USL este sigură de victorie la alegerile locale în peste jumătate dintre judeţele ţării, în vreme ce în unele zone, cum ar fi Neamţ, Suceava, Cluj sau Prahova, PDL „încă îşi face de cap ca în codru”, ceea ce reprezintă „o problemă” a USL”.
  • No comment
  • „”Bugetul Ministerului Apărării este dezechilibrat, suntem chiar pe roşu. Am ajuns cu cheltuielile de personal – salarii şi pensii – la peste 85% din bugetul ministerului. Unele drepturi au fost câştigate de oameni în instanţă şi nu le poţi lua drepturile înapoi„, a declarat ministrul Apărării Naţionale, generalul Corneliu Dobriţoiu, în ediţia de vineri seară [25 maI 2012] a emisiunii Vorbele grele, de la Antena 3. În ceea ce priveşte soarta pensionarilor militari, ministrul a mai ţinut să precizeze că, în fiecare lună, aproximativ 200 de oameni din sistem mor”.
  • caricatura-zilei-25.05.2012.jpg
  • Ziarul Financiar îl publicitează electoral pe Sorin Oprescu.

  • Camera Deputaţilor a adoptat, marţi [22 mai 2012], legea privind reţinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de reţele publice de trafic de telefonie şi internet, cunoscută ca legea ”Big Brother”. Proiectul de lege prevede obligativitatea furnizorilor de telefonie fixă şi mobilă şi de internet să reţină anumite date ale abonaţilor care să fie trimise, la cerere, autorităţilor din domeniul siguranţei naţionale pentru acţiunile de prevenire, cercetare, descoperire şi urmărire a infracţiunilor grave”.
  • Mariana Ciutacu a fost la concertul Vremea nemâniei al lui Tudor Gheorghe.
  • Iulian Băicuș a scris despre opera lui Vladimir Nabokov.
  • „„Nu vă lăsaţi păcăliţi de oameni care vă amăgesc de ani şi ani de zile, de aproape 15 ani, şi spuneţi-le tuturor concitadinilor dumneavoastră un lucru pe care noi îl ştim dar pe care poate ei îl uită: fiecare vot dat pentru primarul în funcţie e un vot dat pentru Băsescu, pentru Boc, pentru Udrea, este un vot dat pentru continuarea minciunii, a hoţiei şi a dispreţului. (…) Trebuie dat un vot care să şteargă PDL de pe harta politică a României”, a spus Crin Antonescu, potrivit Agerpres”.
  • Cele mai multe ape pentru scăldat costiere se găsesc în Italia, Grecia, Franţa şi Spania, în timp ce Germania şi Franţa au cele mai multe ape pentru scăldat interioare”.
  • Cum arată floarea de rodiu:
  • Monica Macovei îi cere demisia lui Victor Ponta.
  • Stela Popa face la Radio Chișinău emisiunea Mai aproape de Europa.
  • Date statistice despre cimitirele militare românești din Republica Moldova.
  • Case de epocă: blogul lui Valentin Mandache.
  • PFP Daniel Ciobotea: „cei 318 Sfinţi Părinţi de la Sinodul I Ecumenic ne învaţă că dreapta credinţă nu se păstrează şi nu se învaţă de către unul singur, în izolare, ci în comuniune de gândire, de mărturisire şi de vieţuire cu Biserica. Cu alte cuvinte, dreapta credinţă se păstrează în Biserică şi de către Biserică, iar Sfântul Sinod este glasul Bisericii luminat de Duhul Sfânt, pentru a mărturisi dreapta credinţă şi a păstra astfel comuniunea vie cu Preasfânta Treime, Izvorul vieţii veşnice. Dacă ne rupem de Sfânta Biserică, nu mai suntem dreptcredincioşi şi dreptmăritori creştini, deoarece numai în comuniunea Sfinţilor din toate timpurile se păstrează dreapta credinţă mântuitoare şi sfinţitoare. De aceea, un episcop ortodox nu poate fi hirotonit de către un singur episcop, ci de către cel puţin trei episcopi care au confirmat mărturisirea lui de credinţă ortodoxă, ca să se arate astfel legătura acestui nou episcop cu întreg episcopatul ortodox din lume, cu Biserica Ortodoxă întreagă. De asemenea, oricât am fi de inteligenţi sau de învăţaţi, niciodată nu trebuie să interpretăm singuri, de capul nostru, Sfânta Scriptură, ci împreună cu Sfânta Biserică, împreună cu Sfinţii Părinţi ai Bisericii din toate veacurile şi din toate locurile, împreună cu toţi păstorii sufleteşti, episcopii şi preoţii ortodocşi care păstoresc sau îndrumă comunităţile creştine pe calea mântuirii”.
  • Copiii români se situează în grupul de ţări clasificate drept „nouă utilizare, nou risc”. Alături de Bulgaria, ei sunt cei care petrec cel mai mult timp pe Internet (119 minute zilnic, în comparaţie cu media europeană, 88 de minute), deşi activităţile lor sunt mai puţin variate decât în cazul copiilor din alte ţări (7,3 activităţi, aproape de media europeană). De asemenea relevant, copiii români declară în medie mai puţine competenţe legate de utilizarea Internetului sau de siguranţă pe Internet (de exemplu, cum sa salvezi o pagină la “favorite” sau să blochezi un utilizator), 3,4 versus 4,2 media europeană. Acest aspect este extrem de relevant pentru formularea de strategii legate de educaţia media şi de folosire în siguranţă a Internetului. Accesul din dormitorul propriu, adesea departe de supravegherea părinţilor, completat cu accesul privat, nesupravegheat de pe telefoane mobile constitute factori de risc”.
  • Despre Remus Cernea în Evenimentul zilei: „A dezvăluit că e heterosexual şi că are o relaţie. N-are timp de însurătoare. Are treabă la Guvern. Cine are nevoie de el? Are plete, e rocker, nu crede în Dumnezeu şi la 30 şi ceva de ani a candidat la prezidenţiale. Unii l-au făcut satanist, alţii au zis că-i pederast. N-a muncit ca angajat o singură zi. S-a făcut din facultate preşedinte de oengeu sau de partid. S-a declarat împotriva icoanelor în şcoli şi a construirii Catedralei Neamului cu bani publici. A militat pe faţă pentru drepturile homosexualilor, dar afirmă că e heterosexual. Deşi e o prezenţă constantă în media nimeni nu l-a imortalizat vreodată cu vreo fată la braţ. Se declară de culoare politică „verde”, fără să fie legionar. Dar ecologiştii s-au lepădat de el repede!”.
  • Petiție online…împotriva demiterii lui Vladimir Tismăneanu.
  • Index de pictori români. Artindex. În lucru…
  • Numărul populaţiei stabile al Republicii Moldova la 01.01.2012 [era] constituit [din] 3.559.5 mii persoane, în scădere faţă de aceeaşi dată a anului 2011 cu 0,9 mii. Mai mult de jumătate din populaţia ţării o constituie locuitorii mediului rural – 2.073,8 mii persoane, sau 58,3%. În mediul urban locuiesc 1.485,8 mii persoane, sau 41,7%. Repartizarea populaţiei după sexe se prezintă astfel: 51,9% (1.847,8 mii persoane) – femei şi 48,1% (1.711,7 mii persoane) – bărbaţi”.
  • Blogul de campanie electorală al lui Nicușor Dan. Iar Simona Tache îl va vota pe Nicușor Dan „pentru că, dintre toți candidații, e singurul care merge cu metroul, cu autobuzul și cu picioarele proprii prin orașul ăsta, pe care șmecherii îl văd numai din limuzine de lux”.
  • Dacă se mai închină pe la ortodocși…pastorul penticostal Vladimir Puștan…va fi „suspendat din slujba de pastor”. Comunicat oficial
  • Bookfest 2012: 30 mai-3 iunie.
  • Parastas la Chișinău pentru eroii neamului.