Despre omul Împărăției [25]
Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș
Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruș
Despre omul Împărăției
***
Partea întâi, a doua, a treia, a patra, a cincia, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a, a 15-a, a 16-a, a 17-a, a 18-a, a 19-a, a 20-a, a 21-a, a 22-a, a 23-a, a 24-a.
***
16 aprilie 2000.
M-am dus la Fericitul Ilie pe la 18.30. Mi-a deschis doamna Floarea…și mi-a spus că „știa” că sunt eu. Și am întrebat-o de unde știa…și ea mi-a surâs…spunându-mi că știa…
Fericitul Ilie se simțea mult mai bine decât acum două săptămâni. Mergea bine și nu mai tremura așa de tare. Însă i-am adus vestea proastă…că nu am găsit niciun volum din Viețile Sfinților.
Am vrut să îi restitui banii…dar el mi-a spus să îi păstrez, pentru că la mine „nu se învechesc”. Și să le cumpăr când le voi găsi…
A vrut chiar să îmi dea și mai mulți bani, pentru toate cele 4 volume câte au mai rămas de cumpărat dar eu nu i-am primit. I-am spus că le cumpăr pe banii mei, dacă le găsesc. Însă acum îmi pare rău că l-am contrazis…
Am vorbit despre starea sa de sănătate. A fost și duminica trecută și duminica asta la Sfânta Biserică. Și speră să poată să meargă și săptămâna viitoare. Ia Ginsavit și speră să-l ajute. Săptămâna trecută a făcut injecții cu B1, B6 și B12.
Am vorbit și cu doamna Floarea și cu Green. Doamna Floarea m-a servit cu dulceață, ca de obicei.
Și Green a spus că nu e de acord cu Dorin cu împărtășirea deasă. Însă eu i-am spus că în primele secole creștine era un lucru firesc ca toată comunitatea să se împărtășească…și era nefiresc ca să nu te împărtășești. Dacă nu te împărtășeai erai suspect…pe când acum ești „suspect” dacă vrei să ai o viață duhovnicească profundă.
Despre pregătirea pentru împărtășire…și ce ar însemna astăzi ca toată comunitatea sau majoritatea…să se împărtășească. Ce schimbări ar produce acest lucru sfânt în rândul credincioșilor Bisericilor noastre.
Fericitul Ilie mi-a vorbit din nou pe marginea lecturilor sale recente din Viețile Sfinților. Citește luna august…
Despre rugăciunea și asceza extremă a multor Sfinți. Despre postul negru. Rezistibilitate la post…și rugăciune.
Și mi-a spus că postul de 40 de zile e peste puterea omului obișnuit…care nu poate să reziste fără apă decât maxim 10 zile.
După 2-3 zile fără mâncare și băutură, îmi spune el, organismul nu mai cere nimic. O știu din proprie experiență…Însă începi să te simți rău…
Despre „stigmatele” romano-catolicilor…și alți „sfinți” ai lor. S-a referit din nou la discuțiile cu Dorin. Și văzând că eu am un discurs neamabil vizavi de teologia romano-catolică…nu a mai vrut să continue subiectele.
Și observ la Fericitul Ilie, cum observa și Dorin, ce înseamnă lipsa unei culturi teologice sistematice.
El a trăit cele mai mari experiențe mistice ale Ortodoxiei, a înțeles foarte multe de unul singur, luminat fiind de Dumnezeu…dar nu și-a pus problema cercetării în amănunt…și de la un capăt al altuia al istoriei Bisericii a dogmelor și a învățăturilor ortodoxe.
De aceea are multe carențe informaționale…pentru că nu a avut unde să le învețe…și unele lucruri le-a preluat deformat de la catolici și protestanți, din cărțile diverse pe care le-a citit de-a lungul vieții.
Iar Dorin, care e foarte atent la amănuntele teologice, i le arată punctual…și a început să aibă aversiune față de desele sale atenționări.
Dar Fericitul Ilie cedează în fața argumentelor…atâta timp cât Dorin îi aduce, pas cu pas, mărturii de primă mână…când susține un anume lucru.
Și văzând că și eu încep să mă refer la o învățătură sau la o practică eclesială în mod fondat, cu referiri clare…așa cum m-a învățat Dorin…tinde să nu mai dorească să aibă polemici. Măcar cu mine…
I-am spus că s-a mai dus frica…cât și hulele. Despre omul care m-a înfricoșat când era mică…și care m-a speriat la geam…Alte amănunte despre mine…
Apoi am vorbit despre puterea imaginativă a minții. Despre luminarea dumnezeiască. Despre darul deosebirii gândurilor. După care am vorbit despre înșelarea demonică.
Nevoia de rugăciune. De rugăciune continuă. Și să nu mă mai gândesc la consecințe, la viitor, la tot felul de griji în mod obsesiv…pentru că însăși această obsesie e un șiretlic demonic. Să mă rog…și să mă concentrez la ceea ce fac.
Despre reumatism. A fost la Techirghiol, după ce a ieșit din închisoare, și a făcut băi cu nămol și alte tratamente.
I-am remarcat astăzi, pe când vorbeam, strălucirea aparte a ochilor săi buni. Un negru atât de intens încât trebuia să las capul în jos…pentru că acel supraomenesc din ochii lui…mă înfiora. N-am mai văzut la nimeni o atât de mare forță duhovnicească…și o astfel de măreție în priviri.
Fericitul Ilie mă privea…vorbea cu mine…dar vedea altceva. Aceasta a fost impresia mea continuă.
I-am spus că sunt la Sfântul Calist Catafygiotul cu citirea Filocaliei 8 și că mi-e greu…pentru că vorbește despre viața contemplativă.
Apoi mi-a vorbit despre teologia Sfântului Grigorie Palama…și mi-a spus că două volume din traduceri făcute din Sfântul Grigorie le-a primit de la Radu Rotaru.
Din nou despre discuția cu iehovistul…și despre cei „1.000 de ani de pace” despre care i-a vorbit acela.
Și mi-a spus că după ce l-a primit în casă, confundându-l cu un elev al său, a doua zi iehovistul s-a reîntors…dar doamna Floarea nu l-a mai primit…
Iar insistența lui bădărană…cât și modul diletant de a pune problema l-au enervat. Pentru că el a crezut că poate vorbi serios, argumentat cu…iehovistul.
De la iehovist…a trecut la călătoria sa cu trenul, cândva, unde a asistat la un alt moment prozelitist. Niște adventiști doreau să îi convingă pe niște ortodocși neșcoliți…
De el nu s-au luat…
Și după ce le-au spus adventiștii despre sâmbătă…și despre alte lucruri de-ale lor…Fericitul Ilie nu a mai rezistat să-i audă și le-a cerut Scriptura.
Și le-a explicat în așa fel lucrurile…încât ortodocșii s-au umplut de mânie pe adventiști și i-au alungat din compartiment…numindu-i „diavoli”.
Și văzând că unul dintre ortodocși era gata să îl arunce pe unul dintre adventiști jos din tren…Fericitul Ilie le-a spus că nu trebuie să reacționeze în acest fel…dar că trebuie să fie credincioși Ortodoxiei în fața altora de altă credință.
Și conchide: oamenii se schimbă foarte repede…când le aduci argumentele adevărate. Nu trebuie să le spui multe…ci adevărul pe înțelesul lor…
Despre crearea lumii. Despre cinstirea zilei Învierii Domnului, adică duminica. Despre cum au trecut Sfinții Apostoli de la sâmbătă la duminică.
Și mi-a spus că el nu a vorbit niciodată cu soția și cu fiica sa despre ceea ce a făcut și a văzut în casele celor pe care el îi medita. Asta după ce Green mă întrebase dacă mai am vreun frate sau soră…
Și a conchis: trebuie să păstrăm confidențiale lucrurile pe care le facem în interes de serviciu. Prin asta îi protejăm pe cei pentru care lucrăm.
Despre cum să mă comport în diverse situații.
Fericitul Ilie se bucură să mă învețe…și să mă direcționeze. Și tot ce el mă învață se adaugă, în mod minunat, la cele pe care Dorin mi le spune.
Și mi-a spus că viața duhovnicească e între întraripare și deznădejde. Mereu ne mișcăm într-o parte sau în alta…și trebuie să fim mulțumitori lui Dumnezeu pentru tot ceea ce trăim…Căci tot ce trăim ne ajută în demersul nostru de sfințire.
La plecare mi-a spus să nu mă grăbesc să termin Filocalia…și Viețile Sfinților, volumele care au mai rămas, să le cumpăr când le găsesc.