Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Aberația ca normalitate

E greu să înțelegi reacțiile oamenilor, pentru că nu întotdeauna răspunsul lor este logic, în ce te privește.

Pot fi motivați de cu totul alte rațiuni, și să reacționeze…disproporționat sau deplasat, față de ceea ce tu aștepți.

Asta se întâmplă când comunicarea este alterată de alți factori, care nu sunt aduși direct în discuție, ci sunt luați în considerare doar de unul dintre partenerii de dialog.

Aberația ca normalitate nu are însă un trai lung, deși mulți cred că da. Sau cel puțin vor să vadă, să se convingă

Ceea ce înseamnă că puțini au sentimentul normalității, știu și înțeleg ce este aceea normalitate, în vreme ce alții așteaptă să fie testată în laborator…

Să vină, adică, o echipă de oameni de știință, să descopere și să comunice tuturor ce înseamnă să fii om normal și să te comporți ca atare.

Poate că totuși nu e ușor de dedus ce trebuie să facă un om normal, pentru a nu agasa libertatea și dreptul la viață și la fericire al celorlalți.

Cum rămâne atunci cu…omul care e bun de la natură?

Rousseau nu făcea, de altfel, decât să modifice o veche afirmație teologică: omul a fost creat bun de către Dumnezeu.

El L-a înlocuit pe Dumnezeu din frază cu natura

Dacă însă se știa foarte bine cum a făcut Dumnezeu lumea și cum trebuie să fie omul bun lăsat de Dumnezeu, mai greu e să înțelegi cum trebuie să fie omul…natural bun.

Dacă instinctul și lupta pentru supraviețuire sunt naturale, atunci omul bun de la natură nu greșește cu nimic în a se comporta instinctual și a-și elimina prin orice mijloace…concurenții.

Așa încât limita dintre aberație și normalitate devine foarte labilă. Ceea ce e aberație pentru o vreme sau pentru un sistem, e normalitate pentru altul și invers.

Și în interiorul acestor sisteme închise, în care libertatea omului natural este de conjunctură, nu poți decât să faci slalom printre abjecții care îți repugnă.

Libertatea interioară o ai sau nu o ai.

Când nu ai puncte de reper stabile și îți fixezi normele morale în funcție de evoluția libertăților în timp și spațiu…când trăiești așteptând să se mai descopere  o libertate…drepturile cuiva care nu se știe de ce n-avea drepturi de la sine înțelese mai înainte…atunci te și comporți cu toată laxitatea unui caracter…mișcător.

Pentru că…în mod normal, nu trebuie să aștepți o lege care să te oblige să nu consideri alți oameni sclavi…sau inferiori pe alte criterii decât cele de valoare personală cântărită corect și onest.

Libertatea adevărată este cea care te face o apă limpede în tine însuți, adâncă și liniștită, care nu-și mută toată ziua malurile și nu-i inundă pe alții.

Did you like this? Share it:

Previous

Plouă…plouă…viața tot palpită-n ouă

Next

Dumnezeu în mitologia românească [2]

4 Comments

  1. Camelia

    Hristos S-a inaltat!

    De cativa ani de cand va citesc, am invatat sa recunosc cuvintele doamnei preotese din sensibilitatea, delicatetea si tandretea pe care o exprima.

    In viata oamenilor in care relatia cu Dumnezeu este trecuta in plan secund, deseori mi-a fost dat sa constat ca, in dorinta de a intra in acea sfera de normalitate, oamenii devin anormali.

    Si devin anormali tocmai din reprimarea sensibilitatii. Pentru ca, a fi sensibil in ziua de azi, inseamna ca poti fi pacalit foarte usor.

    Nu e de mirare ca multi dintre noi tind sa-si ascunda slabiciunile si nobletea sufleteasca tocmai din dorinta de a a parea cat mai normali. Insa, am descoperit ca in ortodoxie nu exista normalitate. Asa cum nu este de fapt nici in realitate.

    Exista unicitate. Pentru fiecare dintre noi este un drum diferit prin care Dumnezeu se descopera in viata noastra. Fiecare dintre noi are acel „ceva” diferit de al semenului sau, daruit lui de insusi Dumnezeu.

    Talantul sau.

    In ortodoxie te redescoperi pe tine insuti, poti sa fii tu, asa cum ai fost creat de Dumnezeu. Ba, mai mult decat atat, legatura cu Dumnezeu are loc tocmai prin dezvoltarea acestei sensibilitati pe care de multe ori incercam sa o ascundem chiar de noi insine.Pe de alta parte insa, Sfintii Parinti ne sfatuiesc sa fim vigilenti si sa nu cadem prada duhurilor amagitoare.

    Iar calea cea mai sigura este smerenia. Stiu ca nu e bine sa ating extremele, insa am ajuns sa ma intreb uneori cat de fin poate fi hotarul dintre sensibilitate si inselare.

    Cum pot oare sa realizez ca tocmai ceea ce mai inainte reprezenta legatura cu Dumnezeu, acum este speculat fara mila de cei ce ne vrajmasesc? Mai stiu ca nimic nu se intampla fara voia Lui si ca totul are un rost pe care acum nu pot sa-l deslusesc.

    Din experiente trecute am invatat sa-I simt si sa-I deosebesc prezenta. Acum insa, sunt lovita cu armele mele si totul in jur pare incremenit.

    • Da, cu votu, doamnă, cu votu…cum stați?

      Am auzit că îl votați pe Prigoană…pentru că a promis că o să plătească întreținerea la toți care îl votează.

      E sau nu e…adevărat?

  2. Camelia

    Daca spuneti dvs., inseamna ca asa trebuie sa fie. Aflu lucruri noi. Oricum insa, noi nu figuram pe liste de intretinere, deci nici o sansa. Cum s-ar spune, suntem liberi … alegatori, ca de cugetat, mai va!

    • Adică dumneavoastră votați cu viața, cu bunul simț, cu munca…și nu cu Prigoană…

      E bine și așa

      Însă am auzit că și citiți

      Citiți în neștire

      Și nu vreți să spuneți la nimeni ce citiți, ce mâncați, ce visați…ci țineți secret

      Ei, asta, nu e bine!

      Mai spuneți-ne și nouă de la dumneavoastră…ca să ni se arcuiască ratingul…

      Să zboare până-n nori…

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén