Praedicationes (vol. 2), p. 160-166

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97, 97-100, 101-114, 114-120, 120-126, 126-132, 132-136, 136-141, 141-145, 145-151, 151-156, 156-160.

***

Versetul al 18-lea ni-l oferă pe…huc. Care înseamnă aici, în acest loc.

În al 19-lea…in caelumîn cer

Căci cer al nostru…cerul de deasupra noastră, vine de la caelus, -i din latină…ae citindu-se e.

Iar în latină caelus însemna cer, univers, lume…dar și Dumnezeu, atunci când referirea la cer…e o referire la Dumnezeu.

De aceea expresia noastră: „păcate strigătoare la cer”…nu se referă la cer…ci la Dumnezeu…Care găsește aceste lucruri, aceste păcate numite astfel, drept intolerabile.

Tot în versetul al 19-lea îl găsim pe benedixit…a binecuvântat…de la benedico, –xi, –ctum, –ere.

Și binecuvântarea, potrivit părților componente ale cuvântului, înseamnă a vorbi de bine.

Iar când noi evidențiem rolul lui Dumnezeu în viața cuiva…când Îl rugăm să fie activ, să Își verse mila Lui în viața cuiva…înseamnă că îl binecuvântăm.

Bună zicere…

Zicere de bine

De unde îl avem și pe Bună ziua!…, format după același calapod cu binecuvântare…cu buna zicere.

Căci Bună ziua! e o rugăciune pentru altul. Îi vrei binele altuia salutându-l…și nu răul.

Și cine, în atare situație, poate să ne dea o zi…bună? Dumnezeu ne dă zile bune! Căci zilele omului sunt de la Dumnezeu. Fiindcă Dumnezeu e Cel care dă bine, ne dă tot binele în viața noastră.

El varsă binele în viața noastră. Dă binele la tot omul…

Și binele de la Dumnezeu e pace, e bucurie, e curăție dumnezeiască. E orice dar spiritual sau material.

Așadar esența binecuvântării e rugăciunea pentru altul. E cererea a tot binele de la Dumnezeu pentru altul. Cerem ca El să îl miluiască pe cel pentru care noi ne rugăm, pentru care mijlocim

Tot în versetul al 19-lea (un verset plin de bucurii lingvistice pentru noi) apare et fregitȘi a rupt, a sfărâmat…Fregit de la frango, fregi, fractum. Care înseamnă a rupe, a sfărâma, a zdrobi, a frânge.

Și aici avem: frângerea pâinii.

Dar există și „frângerea gâtului”. Sau: „mi-am frânt mâna”. Ceea ce înseamnă că osul s-a rupt…Fractură…Însă la modul metaforic „frângerea” gâtului…înseamnă o prostie fără margini. Am greșit, mi-am învățat lecția, nu mai vreau să repet greșeala.

Însă există și „mi-am frânt din pâinea mea…și am dat săracilor”. Și ce am rupt…a devenit a lor. A fost dar din dragostea mea pentru alții. Ca să mănânce și el, săracul, umilitul, neajutoratul…și să nu moară…cum vedem că se întâmplă lucrurile…

…Dar de aici avem și fractalul. Cu dublu sens. În știință sunt particulele foarte mici, subatomice…iar în arta postmodernă fractaliile sunt povestiri dezlânate…despre care am mai scris online…

În sensul că scrii despre tot felul de personaje, despre tot felul de sentimente, care nu au legătură unele cu altele…ci fiecare sunt autonome. Sunt un univers aparte

Însă toată dezordinea aparentă a scriiturii, ca și în cazul lumii subatomice…are logica ei…pentru că povestirile sunt de fapt paralele…și nu idioate, fără sens.

Iar celula, privită subatomic, deși pare un haos…ea este un univers bine definit…La fel, scriitura fractalică…chiar dacă e formată din franjuri diverse de gânduri…are logică…dacă scriitorul vrea să îți arate modul în care a mixat multiplele narațiuni.

Iar ideologia literară a fractaliilor vrea să spună că omul postmodern și-a pierdut coerența…gândirii…ceea ce, în parte, e adevărat. Însă e și multă parșivenie aici…

Pe scurt: se sare dintr-un subiect în altul…și gata romanul!

Iar așa procedează unii dintre noi când se uită online…sau la televizor. Sar de la una la alta, nu urmăresc nimic…și la sfârșitul zilei nu știu ce au făcut de fapt.

Privire fractalică…needucată…dezorganizată…fără să urmărească ceva precis. Și când încurajezi fragmentarismul tot timpul nu poți să ai o privire coerentă despre ceva anume.

Pierderea în multe

Și la sfârșitul zilei, după ce ai trecut prin Băsescu, două cântece, știri despre morți, răniți, hoți, meteo, curs valutar…și 10 dezbrăcate…ajungi să nu mai poți să te rogi…te simți obosit nefăcând nimic…și te culci tot cam la fel de plin

Și așa vine scadența! Și la sfârșitul anului, al vieții…vezi că nu ai început și nu ai făcut lucruri serioase în viața ta…ci întotdeauna te-ai lăsat furat de peisaj, de stimuli care te-au scos din albia…din traiectoria ta.

Te-ai apucat de o mie…și nu ai continuat pe niciuna.

Adică trebuie să cam știm cât suntem în stare să facem. Ce putem să facem…Să nu credem că suntem în stare să facem ceva…oricând, oricum și oricât

Trecem la versetul al 20-lea…unde îl avem pe saturati sunt. S-au săturat cu toții. E vorba de un verb pasiv al verbului saturo, –avi, –atum. Și însemnă plin, satisfăcut, saturat. De unde saturație…dar și săturare.

Și saturație, în limba română, e un cuvânt complex. De ce? Pentru că înseamnă mai multe lucruri. Într-o primă fază am putea vorbi despre saturație ca despre starea unei soluții în care nu se mai poate dizolvă o altă cantitate de substanță.

Dar înseamnă și starea de intensitate maximă a unui fenomen. Adică oboseală prea mare, iubire imensă, excitație…Și în atare situație nu o  mai suporți

Dar saturație înseamnă, totodată, și dezgust

Ca în expresia: „m-am săturat de fițele tale”. Adică: nu le mai suport…Pentru că am văzut tot felul de fumuri, de comportamente aiurea ale tale…și nu le mai suport. Îmi vine să vomit când te văd dându-ți în petic.

Ai un comportament ostentativ vizavi de mine. Pentru că tu vezi că îmi face rău modul tău de a te comporta (eu știu, vine la tine fumând, drăcuind, băut)…și o ții langa. Continui cu relele.

Și el te aduce la saturație…La greață față de el.

Însă există și un al 4-lea sens al cuvântului saturație…atunci când nu mai poți să fii capabil de a sta într-un anumit mediu…

Tot la 20, aici, apare cofinos (apare de cinci ori în Vulgata)…de la cofinus, –is…coșuri de nuiele…cum avem la țară. Împletite din răchită…adică din salcie.

Și în ele, în cele 12 coșuri, s-u strâns firimiturile, resturile…

Și pentru că am ajuns la firimituri sau la fărâme de pâine…avem aici fragmentorum. Un genitiv plural…de la fragmentum, -i. Care înseamnă, cum bine se observă…pentru că îl avem și în română: fragment, rămășiță, rest, ceea ce rămâne după ce consumăm ceva.

Iar după ce ei au mâncat au rămas duodecim…doisprezece…cofinos…coșuri…

Cum erau  coșurile?…Fragmentorum plenos…pline de rămășițe, de resturi alimentare.

În versetul al 21-lea apare virorum. Care nu a dat pe viroză (deși bărbații sunt numiți, câteodată, sub formă „contagioasă”…spre exemplu: lepre)…ci e genitivul plural de la vir, -i, care înseamnă bărbat, soț, erou, om curajos, om nobil în ființa sa. Om demn, cu coloană vertebrală…

Așadar bărbatul, în definiția lui latină, e un om demn. Nu e un șarlatan, un ipocrit sau un gigolo.

Tocmai din acest motiv atunci când auziți vorbindu-se despre ideea de virilitate nu trebuie să o confundați cu ideea de sexualitate. Pentru că a fi viril, în sensul adevărat al termenului, înseamnă a fi bărbat. Bărbat cu toate amprentele spirituale și materiale.

Adică bărbatul nu e bărbat doar pentru că e „dotat” cu mușchi, cu organ sexual sau cu putere de muncă. Ci vir, -i, bărbatul în definiție latină, e în primul rând un om demn, un om curajos, un om care se definește în primul rând prin sufletul său, prin tăria sa de caracter…Și asta înseamnă virilitate: bărbăție sufletească.

Pentru că poți să ai mușchi de wrestling sau de sumo și să fii un efeminat…Un bărbat ușor…Pentru că nu ai caracter, nu ai tărie sufletească, nu ești un om moral.

Iar când bărbatul e redus la sexualitatea lui…când virilitatea lui nu mai are amprentă morală…atunci este transformat în obiect sexual.

Însă bărbatul adevărat…e un om cu calități sufletești proeminente, impunătoare, convingătoare.

El se definește prin cultura sa teologică, filosofică, literară, prin modul său de a fi loial și demn în tot ceea ce face.

Și pentru ortodoxul latin din primele veacuri creștine, pentru ortodoxul care vorbea limba latină, bărbatul adevărat era un om demn, un om curajos, bărbat al unei singure femei, un om responsabil, un cetățean loial.

Așadar virilitatea nu e doar somatică…ci și sufletească.

Tot aici îl găsim pe mulieribus. Dativul sau ablativul plural de la mulier, –is. De unde muiere al nostru, femeie.

Însă mulier, –is în latină însemna femeie, soție și stăpână a casei.

Stăpână nu în sensul de „stăpână” de la filmele porno…ci de soție legitimă, care conducea, rânduia o casă împreună cu soțul ei.

Sau, ca acum la noi, unde trebuie să ai căsătorie civilă și religioasă…numai astfel ajungi stăpână a casei…când ești soția unui bărbat în fața tuturor. În mod asumat.

Asumare deschisă, publică…

Deci: cu acte în regulă…Și, în același timp, cu iubirea, cu demnitatea cuvenite unei soții…ea venind cu tot sufletul pentru a construi ceva împreună cu soțul său.

Pe scurt: doamnă ești când ai și statut de femeie căsătorită dar, totodată, când ești privită ca atare și de soțul tău.

Și de aceea mă bucur, când ajung în casa cuiva, să îl văd pe stăpânul casei…dar și pe stăpâna casei. Să văd doi oameni responsabili, care știu ce fac cu viața lor. Care și-au asumat un viitor comun…și luptă împreună pentru el.

Și într-o familie creștină adevărată, stăpâna casei, doamna, soția nu e o subalternă ci o persoană legată de soțul ei printr-o mare comuniune. Și ea are încredere, îl ajută, îl iubește nespus, îl sprijină întru toate pe stăpânul inimii ei pentru că e iubită, prețuită, respectată și ajutată la fel de mult.

Însă bărbatul e conducătorul soției și al familiei. Fără ca prin asta să fie un dictator.

El se sfătuiește cu soția sa, cade de comun acord pentru ceea ce trebuie să facă amândoi și copiii lor…

Și de aceea adâncul relației dintre soți se explică continuu. Dialogul continuu, împreuna sfătuire, abnegația reciprocă explică dar nu epuizează adâncul relației.

Și copiii sunt incluși în mod organic, de la început, prin grija față de ei, în intimitatea lor…pentru că ei sunt expresia intimității părinților lor.

Și aceasta e ambianța, hora familiei de care vorbeam anterior!

Iar dacă bărbatul e bărbat și în sufletul și în trupul său…și femeia este la fel. Pentru că ea nu e femeie numai din cauza genitalității sau a aspectului său fizic…ci datorită sufletului și a trupului ei.

Iar pentru ca să fii stăpână a casei…trebuie să fii stăpână peste tine însăți. Peste copiii, casa, tot ce ai împreună cu soțul tău.

Pâinea noastră cea de astăzi

painea noastra

După prima frământare, crescută…și așteptând-o pe a doua

Formată din amestec de făină de grâu, făină de secară, semințe de floarea soarelui, tărâțe de grâu, semințe de susan, făină din malț de orz, drojdie, apă și sare.

Și din ce se vede…au ieșit două pâini…amândouă un kilogram.

Istoria începe de oriunde o privești [15]

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 *

Istoria începe

de oriunde o privești

***

Prima parte, a 2-a, a 3-a, a 4-a, a 5-a, a 6-a, a 7-a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a, a 13-a, a 14-a.

***

Două carete[1] și o caleașcă[2] au fost cumpărate cu 10.500 de taleri. Document din 20 noiembrie 1822[3].

„Ne-am pliroforisit[4] = ne-am lămurit, ne-am documentat cum stă treaba…

„Deapururea”[5]; „seclitar”[6] = secretar; „cinstita Aghenție[7] / Agenție…și banii „au paradosit [au fost depuși] la vistierie”[8].

„Jălbile”[9]/jalbele…plângerile, reclamațiile…de unde: „cu jalba în proțap”; „în leat 1820”[10] = în anul 1820; „Gligorie tabacul[11], care se ocupa cu tăbăcitul pieilor de animale, argăsitor…iar lui Ioniță și lu’ ăla al Nicolii trebuie să i se taie pălimaru[12], adică prispa casei.

Costache era „clucer”[13], adică angajatul care îl aproviziona pe domn. Au semnat „nesiliți de nimeni”[14].  „Pretenderesi”[15] în loc de a pretinde. Iar „vel” însemna mare…și preceda un titlu sau un rang boieresc. Aici: „vel spăthar”[16] = comandantul suprem al armatei…atunci când domnitorul țării nu era prezent.

Zapciul[17] era căpitan de armată sau agent de poliție. „Să știe că-l vom pedepsi făr de milostivire[18]. Chiriță era zugrav[19], Tudorache era „proin-protopop”[20], adică fost-protopop, Chiriță, „jăluitorul”[21]/ reclamantul, nu avea „cărți de judecată”[22] iar Toma era argintar[23].

Și din acest document, din care deja am citat, datat 12 ianuarie 1823, aflăm că „preoții bisericii” aveau „case depărtate de enoriași”[24]. Adică nu se amestecau cu ei.

Dacă precupețului [vânzător ambulant hoț, care lua marfa ieftin de la țărani și o da scump la oraș] Icnatie i se spune „jupăn”[25]/ jupân, adică domn, în mod politicos…precum țiganilor noștri din piețe sau comercianților de droguri…despre Iftimie bucătarul aflăm că fusese „stolnic [bucătar șef] la sfânta Mitropolie”[26].

Dinu era „ișlicar”[27]. Făcea căciuli boierești. Și pe soția lui o chema Păuna[28]. Pământul „ohamnic”[29] era pământ inalienabil. Iar „biv”[30] însemna fost. Un cuvânt slavon.

Ioan era „polcovnic”[31]. Adică colonel. Iar Stanciu era „boiangiu”[32], adică vopsitor de materiale textile. Pe când pristav[33] = crainic, anunțător de vești.

Și la 24 februarie 1823, domnitorul Grigorie Dimitriu Ghica, a hotărât că „nimeni de acum înainte să nu umble făr de felinar de la doaă ceasuri din noapte înainte”[34].


[1] Careta era o trăsură închisă, de lux, pe patru roți.

[2] Caleașca era o trăsură elegantă, cu arcuri flexibile, descoperită.

[3] George Potra, Documente privitoare la istoria orașului București (1821-1848), Ed. Academiei RSR, București, 1975, p. 71.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem.

[6] Ibidem.

[7] Idem, p. 72.

[8] Ibidem.

[9] Ibidem.

[10] Ibidem.

[11] Ibidem.

[12] Ibidem.

[13] Idem, p. 73.

[14] Ibidem.

[15] Ibidem.

[16] Ibidem.

[17] Idem, p. 74.

[18] Ibidem.

[19] Ibidem.

[20] Ibidem.

[21] Ibidem.

[22] Ibidem.

[23] Idem, p. 75.

[24] Ibidem.

[25] Idem, p. 76.

[26] Ibidem.

[27] Idem, p. 78.

[28] Ibidem.

[29] Idem, p. 79.

[30] Ibidem.

[31] Ibidem.

[32] Idem, p. 80.

[33] Idem, p. 81.

[34] Ibidem.

Împotriva plictiselii dumneavoastră

  • Irina Mavrodin (1929-2012) a fost „poetă, eseistă, traducătoare fascinată de procesul de creaţie şi înzestrată cu o nemăsurată hărnicie. Cărţile ei constituie o bibliotecă. A tradus din: Flaubert, Marcel Proust, Samuel Bechett, Amelie Nothomb, Henry de Montherland, Frederic Beigbeder, Jean Cocteau, Albert Cohen, Gaston Bachelard, Pierre Chaunu, Paul Ricoeur; Gerard Gennette, Eugene Delacroix, Albert Camus, Doamna de Stael, Andre Gide şi mulţi alţii”.
  • Mihai Bendeac își va canaliza notorietatea spre teatru în următoarea perioadă…pentru că „cultura nu trebuie sa fie ceva plictisitor”.
  • Jubileul de diamant al reginei Elizabeth a II-a a Marii Britanii – împlinirea a 60 de ani de la urcarea pe tron – este sărbătorit, până în iunie [2012], cu fastul propriu casei regale de Windsor, dar şi cu consideraţie în contextul acestei perioade de austeritate. […] Principalele momente festive vor avea loc însă de pe 2 iunie [2012], data încoronării reginei, timp de patru zile. În prima zi va avea loc derby-ul Epsom, singurul în care caii reginei nu au fost premiaţi până acum. Duminică, 3 iunie [2012], va avea loc “big lunch” (marele prânz n.r.), când milioane de oameni vor fi în parcuri, pub-uri şi pe străzile regatului. În aceeaşi zi, circa 1.000 de ambarcaţiuni vor oferi pe Tamisa un spectacol grandios, ce nu a mai avut loc de pe vremea regelui Charles al II-lea, din secolul al XVII-lea”.
  • „“În cursul zilei de ieri am avut neplăcerea să ascult o declarație a unui prelat ieșean adresată premierului Victor Ponta: ”Muncim ca domnul primar să iasă cu majoritate!”, o declarație înregistrată și difuzată pe un post național de televiziune. Exprimarea acelui prelat denotă o implicare activă din punct de vedere politic în campania electorală, aruncând prin cuvintele folosite o umbră asupra mai multor preoți, implicați într-un mod organizat”, a declarat Nicușor Pădurar”.
  • Robert Negoiță, candidatul USL la Primăria Sectorului 3,  a reclamat vineri că pe listele de alegători din sector se regăsesc, la aceeași adresă, și peste 2 000 de votanți”.
  • Premierul Victor Ponta a declarat joi seară [31 mai 2012], într-o emisiune televizată, că își dorește să obțină un acord din partea partidelor parlamentare și a Curții Constituționale, pentru ca alegerile parlamentare să poată avea loc în luna octombrie, și nu la sfârșitul lui noiembrie, așa cum ar trebui, potrivit calendarului”.
  • Pe mine nu m-au impresionat mazilirea lui Tismăneanu, nici a prefecţilor, şi nici demiterea fârtaţilor din banda politică a PDL. Era firesc, era obligatoriu. Abia când aceştia sunt daţi pe mâna organelor de anchetă şi când în locul lor sunt aduşi oameni competenţi, nu băieţii din noua gaşcă politică, abia atunci am putea vorbi de o schimbare de fond. Altfel, nu-i decât schimbare de profitori ai puterii”.
  • „Dacă proaspătul premier spune nu la toate tentaţiile de fuduleală, dacă va ţine în frâu boala de imagine crescută ca o ciupercă în capul tuturor politicienilor, dacă se concentrează pe reabilitarea instituţiilor, pe stoparea miilor de tertipuri apărute în şterpelirea banului public, atunci procurorul Ponta poate spune că a făcut primii paşi pe drumul spre glorie din politica românească. Dacă însă procurorul nostru e mai preocupat de calităţile sale actoriceşti şi de duelist în talk show-uri, altfel extrem de modeste, atunci adio. Nici n-a gustat bine din plimbarea cu Mercedesul guvernului şi se poate socoti un ajuns la destinaţie. Adică la sfârşit de carieră”.
  • Grupul Bilderberg 2012. Lista integrală.
  • Călugărul nu se purta la fel cu toată lumea, nici nu ştia cine suntem, care-i viaţa noastră; ochii lui negri, profunzi, priveau şi simţeau, însă, dincolo de percepţiile sociale; el simţea şi avea, cum am constatat din conversaţie, clarviziune. Avea, mai ales, ”clarsimţire”. ”Ne vom aminti cu drag de dumneavoastră”, i-am spus la plecare, când nu înţelegeam în întregime natura darurilor primite de la el, dar – de asemenea – o simţeam. Era o lecţie practică despre daruri. Lecţia despre acel sentiment lăuntric, sentimentul de a da cu drag, capabil să înmulţească de la sine ”pâinile şi peştii””.
  • fenomenul plagiatului s-a ivit odată cu generalizarea legii dreptului de autor, având drept urmare penalizarea furtului intelectual. Iar dacă internetul constituie un factor favorizant, el oferă totodată şi un mijloc eficient de identificare a plagiatului. S-ar părea însă că primul dintre aceste roluri nu e compensat de al doilea. Plagiate există de când lumea. Acest fel de furt n-a devenit un fenomen de masă decât odată cu internetul”.
  • Cel mai scump parfum vândut în România la ora actuală: „1 Xerjoff, XJ 17/17aproximativ 15.000 euro. Flaconul este sculptat din cuarț rutilat și decorat cu aur de 18 carate și diamante. Este disponibil numai la comandă”.
  • Medicii români încep să prescrie de azi rețete electronice.
  • Omar Ortiz: un pictor hiperrealist care pictează nuditate non-sexuală…Adică aceea în care femeia e văzută în tăcerea ei, în interiorizarea ei, în firescul ei…chiar dacă e dezbrăcată. E uluitoare performanța lui creațională.
  • De unde aroganța utilizatorului de online? Din modul facil în care ajunge la surse. Numai că sursele nu sunt făcute de utilizatori, de cititori sau căutători de date…ci de creatorii de online. Fără ei…nu ai avea ce să vezi…ce să furi…Deci e arogant din cauza onlineului tocmai cel care nu are nimic de-a face cu existența lui…ci doar profită de pe urma acestei impresionante realități contemporane.
  • Totul e pedagogie! De la primele clipe…și până la ultima a vieții…totul e pentru învățare. De aceea nu trece zi de la Dumnezeu în care să nu ne schimbăm. Depinde în ce direcție
  • Cunoașterea istoriei ne arată că prezentul are mult trecut în organismul său.
  • Mănăstirea Stavropoleos din București deține „11.000 volume dintre care 500 de volume sunt manuscrise şi carte veche”.
  • În această zi de Rusalii se aduc în Biserică pentru binecuvântare frunze de tei sau de nuc, întrucât ele ne amintesc simbolic de limbile ca de foc prin care s-a arătat harul Duhului Sfânt lucrător în ucenicii lui Hristos, trimişi de El să binevestească Evanghelia Sa în limbi diferite, adică popoare diferite, până la marginile pământului, începând de la Ierusalim”.
  • jurnalismul este o profesie dinamică, deschisă mereu către nou, dar şi cu câteva deprinderi ale „meşteşugului gazetăresc” ce trebuie însuşite şi puse în lucrare”.
  • În România „97.000 de bugetari au salarii de peste 1.000 de euro, conform datelor centralizate de Ministerul Finanţelor”.
  • Până unde poți ridica ștacheta jurnalistică…dacă publicul cititor are puține studii la activ?
  • Învățământul are relevanță prin învățătorul, profesorul, conducătorul de licență sau de teză doctorală. Prin oamenii ca atare. Dacă ei nu sunt la înălțimea predării…învățarea e o plictiseală. Dacă elevii, studenții, doctoranzii nu sunt la înălțimea înțelegerii celor predate…sunt niște decepții.
  • Scrierea cărții e o nevoie reală pentru tine, cel care o scrii. Pe tine te schimbă, te aprofundează, te face împlinit. Cititorul are împlinirea prin carte…dacă are căutări potrivit cărții.
  • Dacă nu te mai satisface vreo carte…sau foarte rar găsești cărți de citit pe inima ta…e semn că trebuie să te apuci să scrii cărți. Să scrii cărțile inimii tale. Cărțile pe care le vrei pentru a le citi.
  • V-a plăcut taxa de solidaritate, adică 16% peste ce câştigă bietul bugetar, adică peste 4.500 de lei? Ei, dragii mei asta este o tăiere de salarii, numai că domnul Ponta nu poate să vă spună că vă dă cu o mână şi vă ia cu două, că v-a minţit, că vă calcă în picioare, că sunteţi de nimic”. 
  • România Liberă îl publicitează electoral pe Robert Sorin Negoiță de la USL.
  • Merită toată lauda corectoarele de la gazetele intelectuale care duc în spatele lor povara din ce în ce mai grea a unei generaţii de publicişti tineri semialfabetizaţi. Eu nu am văzut asemenea patologie ortografică la începutul anilor nouăzeci. Nu mai vorbesc de stil, a devenit excepţional să găseşti pe cineva sub 35 de ani care să poate să scrie fluent”.
  • Am fost şantajat de ofiţerul de Securitate Grijac Andrei, de la secţia de Securitate a municipiului Sighetul Marmaţiei. Pe fondul poveştii mele – trebuia să ispăşesc un an si ceva de închisoare -, am cedat şantajului. (…) Mi s-au cerut informaţii diverse, dar îndeosebi legate de o sectă iudeo-creştină din care făcusem parte. Eu am fost educat într-o familie baptistă. Comunitatea baptistă din Sighet s-a rupt şi s-a format o sectă în jurul unui lider, care a îmbrăţişat ulterior iudaismul, iar eu am făcut parte din această sectă”.
  • La Biserica din Gradistea, am ajutat la obtinerea unei instalatii de incalzire pe lemne, in urma cu vreo doi ani, si noul paroh a dorit sa ne arate imbunatatirile realizate”.
  • două minore de opt ani au fost constrânse să se dezbrace în pielea goală, după care dascălul mureşean le-a făcut poze”.
  • Încercați să vă faceți pâine acasă…să puneți în ea tot felul de semințe și ingrediente naturale…și aveți să constatați că…e mai bună decât cea cumpărată. Că e o pâine care vă seamănă…și chiar ține de foame.
  • Dex Online îl publicitează electoral pe Nicușor Dan.
  • Cifrele arată că unul din cinci bărbaţi preferă filmele pentru adulţi, în detrimentul unei partide de amor cu partenera”.
  • Teo Trandafir se căsătoreşte sâmbătă [2 iunie 2012] cu iubitul său, Constantin Iosef, în cadrul unei ceremonii intime. Teo a mărturisit că povestea de dragoste dintre ea şi bărbatul cu care se va căsători a început pe Facebook şi că îşi doreşte să aibă o nuntă mică, alături de apropiaţi. Căsătoria are loc la Buftea, chiar în ziua în care vedeta împlineşte 43 de ani, informează PRO TV”.