Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

Frunzele de nuc ale Rusaliilor

Pentru cei care nu ați putut ajunge astăzi la Biserică…frunzele au ajuns ele la dumneavoastră…

Frunzele de nuc de la Rusalii

Și ele au legătură cu vedenia Cincizecimii…în mod punctual cu F. Ap. 2, 3…unde se spune că Apostolilor „li s-au arătat lor, împărțite, limbi ca de foc [glosse osi piros]” și au stat pe fiecare dintre ei”, cf. GNT.

Limbile văzute extatic nu erau de foc…ci ca/ aidoma focului.

Căci focul era harul…și ceea ce au văzut Sfinții Apostoli extatic…a descris Sfântul Luca în locul abia citat.

Așa cum Sfântul Ioan Evanghelistul a descris la In. 1, 32 ce a văzut extatic Sfântul Ioan Botezătorul: „Am văzut pe Duhul coborându-Se ca porumbel din cer și a rămas peste/în El”, cf. GNT.

Dar Duhul nu a fost porumbel atunci…după cum nici harul, acum, la Cincizecime, nu a fost un foc material. Ci în ambele cazuri avem de-a face cu descrieri extatice…cu ceea ce a văzut Sfântul Ioan Botezătorul la Botez și Sfinții Apostoli la Cincizecime.

Însă de ce aducem frunze de nuc sau de tei la Cincizecime…ca să indice pogorârea harului…când harul nu e material?

Din același motiv pentru care pictăm Sfinte Icoane…deși ele nu sunt Hristos, Maica Domnului sau Sfinții pictați pe ele.

Pentru că noi, oamenii credincioși, mai mult sau mai puțin școliți, avem nevoie de imagini prin care să ne înălțăm mai presus de imagini.

Avem nevoie de motive de contemplare.

Și cu ramurile astea de nuc în mâini, la Vecernia Sfintei Treimi, când ne-am plecat genunchii și ne-am rugat pentru iertarea și ajutorul tuturor…am simțit ceva din fiorul interior al Sfinților Apostoli.

După cum la Florii simțim ceva din fiorul celor care Îl aclamau pe Mesia.

După cum un pelerinaj la locuri sfinte…ne răscolește…ne înfiorează sufletul…pentru că ne apropie de Sfinții care au pătimit și au trăit acolo.

Însă văzul ochilor…ne pregătește pentru văzul inimii și al minții. Pentru văzul duhovnicesc.

Fără înțelegerea suplă, profundă a lucrurilor…începem să transformăm icoanele și mărturiile scripturale în idoli, în litere moarte…fără să ne mai înfioare spre viața veșnică.

De aceea vi le arătăm: ca să vă înfiorați și dumneavoastră.

Să vă umpleți de har și de bucurie dumnezeiască.

Did you like this? Share it:

Previous

Predică la praznicul Prea Sfintei Treimi [2012]

Next

In memoriam Pr. Prof. Dr. Ștefan Sandu

1 Comment

  1. ani

    Credeam ca frunzele de nuc la Pogorarea Sf. Duh sunt „babisme” si superstitii pagane.

Lasă un răspuns

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén