Că dacă nu este…se poate inventa

  • Monologul lui Nicu de la Transilvania Look e de urmărit. Pentru că are deja anvergură națională

  • Se filmează Usturoi. Doi copii…restul adulți.
  • Cristi Dorombach scrie despre TIFF 2012.
  • Pastorul adventist Gheorghe Indricău, care a murit la 99 de ani, a dat un interviu la 97 de ani (prima parte și a doua). A tradus 50 de cărți advente din engleză în română, printre care biografia lui Ellen White, fondatoarea adventismului. M-a impresionat ce a făcut ca pastor…ca profesor și traducător…și cred că ar trebui să ascultați mărturia lui…ca să vedeți ce râvnă a avut el pentru erezia lui…și cât de puțină râvnă avem noi pentru Ortodoxie.
  • [Constantin] Noica îl admiră pe un individ, [Ion] Iliescu, la care a găsit înţelegere şi care este un tip foarte deştept, dar nu este agreat de actuala conducere şi este mutat dintr-un loc în altul”. Cf. Nae Ionescu şi discipolii săi în arhiva Securităţii, vol. IV, Constantin Noica (2), ediţie îngrijită de Dora Mezdrea, Ed. Muzeul Naţional al Literaturii Române, București, 2010, p. 130.
  • Bookfest 2012: „o creștere medie a vânzărilor de aproximativ 15%, la un număr de circa 90.000 de vizitatori”.
  • Pe 6 iunie 2012 se va produce ultimul tranzit al planetei Venus peste discul Soarelui din acest secol, finalul fenomenului fiind vizibil şi în România, la ora 7:55”.
  • Gândul îl publicitează electoral pe Theodor Paleologu.
  • La nunta lui Teodora Trandafir: „Mirii şi naşii au rugat toţi invitaţii să nu aducă plicuri cu bani, nunta fiind fără dar”.
  • Cinci creatoare de online au gătit pentru prințesa Margareta la Palatul Elisabeta.
  • Despre pomii de Cincizecime: „Thus the trees are a representation of the created order, assembled together with the people of God, awaiting and receiving the gift of the Spirit through whom everything is made new”.
  • http://1.bp.blogspot.com/-D30iXuj1Ojc/T8qwunAi3CI/AAAAAAAABvw/EsBwfSlv-Mg/s1600/ce%2Bdaca.JPG


Praedicationes (vol. 2), p. 166-173

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruș

 Praedicationes

vol. 2

***

Paginile 2-12; 12-18; 18-24; 24-30; 30-37; 38-48, 49-55, 56-62, 63-69, 69-73, 73-81, 82-86, 86-91, 91-97, 97-100, 101-114, 114-120, 120-126, 126-132, 132-136, 136-141, 141-145, 145-151, 151-156, 156-160, 160-166.

***

Și tot aici, și tot la plural, îl avem pe parvulis. În dativ sau ablativ plural. De la parvulus, -i care înseamnă copil, minor, sugar, țânc

Și de aici avem cuvântul puericultură…care e știința medicală care se ocupă cu metodele și mijloacele de creștere armonioasă a copiilor.

Adică trebuie să ai cultura creșterii copiilor…pentru că ei nu cresc de la sine. Trebuie să știi de ce țipă, ce vor, cum trebuie spălați, cum trebuie înfășați, cum trebuie legănați, ce gramaj de lapte le trebuie, cum le faci de mâncare…O mie de necunoscute dacă nu le înveți.

Dacă îi pui apă fiartă…ca să îl speli…îl opărești…pentru că pielea lui e foarte sensibilă.

Dacă îl tragi de mână, de picior, mai tare…i le rupi…că nu sunt tari ca ale noastre…

Așa că trebuie să știi…și să înveți continuu cum trebuie să acționezi în diverse situații cu copilul. Trebuie să îți agonisești cultură a copiilor…știință despre copil și viața lui.

Adică îți trebuie cultură multă și să fii creștin…și să fii mamă și tată de copil.

Căci de aceea panica multora după culcat…Te culci cu Ionel, cu Costel…rămâi gravidă…și apoi te întrebi ce să faci. Nu înainte…ci după

Și pui problema lui oriori…Ori mă ia de nevastă…ori îl avortez…Dar nu și problema lui a fi responsabil pentru copilul tău.

Iar post-avortul e o durere imensă…cum e durere imensă și căsătoria fără dragoste. El te ține de proastă, se duce se-ntoarce, Ionel al tău…și când vine acasă vrea masă, vrea să te culci cu el…dar nicio admirație față de tine…și față de ceea ce faci pentru casă și pentru el.

Și de aici bătăile, certurile, supărarea…starea de stres continuu…care te face să îți blestemi zilele…și faptul de a te fi căsătorit.

Adică, din nou, problema culturii. Să ai cultura căsătorieiînainte de căsătorie. Să știi să îți alegi soțul…soția…și să nu îl alegi pe cel care nu trebuie.

În versetul al 22-lea, iubiții mei, îl avem pe navicula. De la navicula, -aemică ambarcațiune, barcă. Și de aici vine naval…adică tot ceea ce ține de transporturile pe mare.

Și ultimul lucru…pe care vrem să îl discutăm cu dumneavoastră din această Evanghelie e acest trans, tot de la 22, care e o prepoziție în acuzativ și care înseamnă cruciș, peste, dincolo de, de/pe partea cealaltă.

Iar noi îl folosim pe trans ca însemnând peste. De aici: transfrontalier, transfug, transhumanță, tranzitoriu, Transfăgărășan etc.

Acțiunea Poliției Române, în UE, spre exemplu, e transfrontalieră…trece și în alt stat…colaborează și cu alt stat…dacă e nevoie să prindă un infractor.

Iar transhumanța e migrația periodică a păstorilor cu turme, care urcă primăvara la munte și coboară toamna la șes…pentru ca să asigure hrana animalelor.

Adică o acțiune care se desfășoară, trece peste mai multe locuri.

Și vom încheia aici și a treia parte a predicii noastre…Și sperăm să nu fim chiar atât de obositori

Căci unii dintre dumneavoastră poate că sunteți învățați cu predici scurte

Însă noi considerăm că aceste predici, care adastă, care se opresc pe fiecare particulă în parte a Evangheliei sunt extraordinar de folositoare pentru oamenii credincioși.

Pentru că ele sunt rodul unei continue cercetări a Tradiției…și, în același timp, îi fundamentează pe oameni în credință. Îi face să se familiarizeze nespus de mult cu textele sfinte.

Dar aș fi vrut și o a patra parte…cu concluzii…a predicii de azi, dacă aveam timp. Căci această Evanghelie, ca fiecare în parte, poate fi adâncită, explicată, discutată în alte zeci de ore…

Pentru că Scriptura e o imensitate copleșitoare de cunoaștere care cere multe ore și zile de interpretare. Și ar trebui să vorbim mereu în cântări și în psalmi și în cunoaștere teologică.

Iar vorbirile duhovnicești despre Scriptură ne-ar umple întreaga viață…Căci Scriptura și Părinții Bisericii și cultul nostru ortodox merită să fie discutate non-stop.

Să predicăm adică mult, până ne pierdem glasul…până murim…că moartea asta e o fericire…dacă ai fost toată viața interpretul Tradiției Bisericii.

Căci trebuie să vorbim despre dulceața teologiei ortodoxe, despre măreția de har a dogmelor Bisericii, despre fiecare fărâmitură a acestei pâini a Tradiției noastre. Pe care nu trebuie să o desconsiderăm în niciun punct al ei…ci să o primim cu evlavie și cu frică de Dumnezeu.

Și dacă vreți să gândiți învățătura ortodoxă ca pe o pâine a lui Dumnezeu, ca pe o pâine pentru minte…atunci pe aceasta trebuie să o mâncați cu multă conștiinciozitate. Și să nu lăsați pe afară…să nu aruncați…să nu călcați în picioare…nicio fărâmă…nicio idee sfântă a acestei pâini a cunoașterii lui Dumnezeu.

Căci pentru cunoașterea lui Dumnezeu trebuie să ne nevoim. Și nu să ne pierdem timpul cu jos Guvernul, jos Sinodul…Iar dacă ne-am nevoi duhovnicește…am fi alții.

…Iar aceste ore de predicare pe care le-am petrecut cu și pentru dumneavoastră dorim să fie o îmbiere/ o invitare a dumneavoastră către cunoașterea duhovnicească.

Să arătăm că se poate discuta teologic minute, ore întregi…dacă vrem…

Și se poate…dacă te nevoiești să strângi, bob cu bob, de peste tot, învățătura Bisericii pentru ca să o dărui ca pe o hrană îndestulătoare.

Și smeriți în fața lui Dumnezeu, cercetând zeci de surse teologice…strângi…pentru ca să vorbești

Căci noi speram să se înțeleagă, dar vedem că nu se înțelege acest lucru, că atunci când facem o predică sau când facem un articol nu îl facem doar cu citirea unei jumătăți de carte pe întreaga viață.

Că nu le facem numai pe baza la cinci, zece, cincizeci de cărți…

Că noi nu am citit doar cărțile despre care am vorbit online până acum…

Ci în spatele muncii noastre există citiri serioase și multe…multă muncă ascetică…multă chinuire…

Și aceste lucruri nu le spunem ca să ne mândrim…în fața dumneavoastră, pentru că nu avem pentru ce și nici nu câștigăm nimic, ci pentru a-i atenționa pe cei care ne citesc și nu ne înțeleg prea bine…că cunoașterea duhovnicească și viața duhovnicească nu se dobândesc doar pentru că ajungi să vorbești papagalicește, după ureche, despre ele.

A repeta două pagini sau cinci cărți la nivel online, pe care le-ai citit…dar nu tu le-ai gândit, nu le-ai scris tu…nu înseamnă teologie. Ci adevărata cunoaștere teologică vine din viața ta ascetică, din munca ta de citire, de traducere și de creație. Din multe lucruri, filtrate prin tine, devenite una cu tine…și care izvorăsc din tine în mod firesc.

Adică dintr-o epuizare imensă…vine teologia. Din deschiderea spre Dumnezeu, pentru ca El să ne umple de slava Sa și de multă cunoaștere, și din deschiderea noastră spre sursele teologice, spre viața Bisericii și spre cunoașterea multilaterală a existenței.

Căci dacă am înmagazina cunoștințele teologice asemenea unui computer și le-am avea pe toate folder lângă folder în capul nostru…nu am ști ce să facem cu ele.

Fiindcă din toate facem o carte tocmai pentru că Dumnezeu ne luminează, ne ordonează lucrurile în capul nostru…pentru ca să le putem înțelege și detalia.

Căci El ne face să pătrundem în înțelegerea acestor lucruri…Fiindcă, bineînțeles, oamenii contemporani cu Sfântul Pavel, cu Einstein sau cu Eminescu nu vedeau aceleași lucruri în ei cum vedem noi astăzi…avându-le opera la îndemână.

Însă nu contemporaneitatea ne strică! Și nu banii ne opresc ca să nu facem studii…Ci lenea noastră, lipsa noastră de zbatere ne face neproductivi.

De aceea textele: „sunt prost”, „nu am cunoaștere duhovnicească”, „nu pot citi cărți teologice”, ci eu citesc „numai rugăciuni și acatiste” nu ne disculpă și nici nu ne arată niște oameni de treabă ai Bisericii. Ci ele arată că nu vrem să progresăm zilnic, că nu vrem să învățăm, că nu vrem să fim alții…atâta timp cât acum se poate din plin acest lucru. Că ne e lene să fim alții…lucru care arată carențele credinței noastre…care ne vrea mereu alții.

Lenea se scuză!

Pentru că, dacă vrem, putem învăța o limbă străină și la 85 de ani…darămite la 15.

Putem învăța rugăciunea lui Iisus și la tinerețe și la maturitate și la bătrânețe.

Putem să învățăm să citim, să scriem, să ascultăm și să privim frumos la orice vârstă.

E de ajuns să vrei ca să înveți un meșteșug, o știință, o artă.

Nu contează cât de mult înțelegi…sau cât de repede…ci faptul că te-ai apucat de ceva nou.

Pentru că oricine din Biserica Ortodoxă a lui Dumnezeu se poate mântui, oricine se poate sfinți, oricine poate să îl înțeleagă pe Sfântul Maxim Mărturisitorul și pe Sfântul Dionisie Areopagitul…în câteva ale lor…dacă ascultă, dacă primește învățătură, dacă se străduiește să înțeleagă.

Căci Sfânta Liturghie, Botezul, Cununia, Înmormântarea, toate slujbele Biserici, sunt pline de teologie.

Te doare capul de atâta teologie…dacă mintea ta nu e rodată, nu e luminată, nu e învățată cu teologia.

Dar, în timp, lucrurile devin coerente în mintea noastră…dacă ne dăm silința să le înțelegem.

Pentru că toți începem cu greu teologia, cu multe necunoscute…și pe parcurs tot înțelegem lucrurile…Iar dacă începem pe Părintele Dumitru Stăniloae, pe Sfântul Maxim Mărturisitorul, pe Sfântul Grigorie Palama și nu înțelegem decât unele lucruri…e bine și atât! La a doua citire vom înțelege mai mult. Pentru că neînțelegerea e un motiv să scotocim cărți, să întrebăm, să aprofundăm lucrurile…pentru a le înțelege.

Și dacă citim de două, de trei ori, de 4 ori o carte e imposibil să nu înțelegem ceva mai mult de la o citire la alta.

Dacă nu știiîți iei dicționare.

Dacă nu înțelegi un cuvânt…îl cauți…Scrii de mână fraza, o rescrii cu cuvintele tale.

Cauți în alte cărți, cauți online, te zbați să înțelegi…dar nu lași baltă o carte…

Pentru că noi suntem consternați când auzim că oamenii nu rămân cu nimic de la slujbă…sau din ce citesc…Că rămân cu inima și cu mintea goale…fără înțelegeri…

Și mă întreb: cum e posibil? Cum să mergi la o slujbă, la un Botez, la o Înmormântare, la o Cununie…și să nu rămâi cu niciun rând, cu nicio înțelegere în minte?

Ce fel de minte e aia…care nu înțelege nimic din slujbele Bisericii? Nu înțelege…sau nu vrea să admită acest lucru?

Însă, fratele meu, dacă de la slujbă nu ai înțeles nimic…de la televizor ce înțelegi? Căci și la știri, la filme, la documentare sunt cuvinte grele…de dicționar. Și se vorbește despre tot felul de sintagme, țări, nume, preocupări și în limbaje proprii despre diverse lucruri.

Dar dacă nici la televizor nu înțelegi tot ce se prezintă…de ce vrei să înțelegi tot ce se petrece la Biserică…doar printr-o singură asistare la slujbă?

Așadar, pentru a înțelege tot mai mult trebuie să te ambiționezi în bine. Ca cei doi-trei oameni publici, mediatizați recent, care au dat BACul la maturitate.

În concluzie: dacă vrei, se poate! Dacă nu, nu.

Deci sfatul nostru constant e acesta: nu pierdeți timpul cu prostii și cu vorbe de cancan toată ziua! Ci învățați lucruri serioase din orice: din teologie, știință, cultură, maniere elegante…pentru că astea vă ajută să vă formați interior.

Pentru că prin ele vă luminați, vă clarificați interior, vă umpleți de înțelepciune…

Nu renunțați la ideea de a avea o înțelegere mare și profundă asupra lucrurilor!

Nu vă limitați la trei cărți citite, la trei autori…sau, aoleu!, mă smintesc dacă îl citesc pe Dostoievski sau pe mai știu e cine…Nu!

Citește și cartea proastă pe lângă cea mare, și ziarul, și blogul…dar ia, urmează, reține numai ceea ce trebuie.

Căci și pe stradă și în viața ta se întâmplă ca în romane…și ca în filme. Se petrec și bune și rele…nu numai bune. Iar dacă prin viața ta, prin capul tău îți trec tot felul de gânduri…acelea pot să devină și o nuvelă, o piesă de teatru sau un roman. Diferența e că la tine trec nescrise…iar alții le scriu.

Iar noi citim cultură…pentru ca să vedem ce experiență au și alții. Ce le-a zburat și altora prin cap. Câte ne unesc și câte ne despart.

Însă, pentru cei care nu știu…sau pentru cei care nu citesc…le spunem că înțelepciunea nu trufește. Înțelepciunea umple de smerenie. Numai puțina și frugala înțelepciune trufește…pentru că nu e un fapt de viață.

Și așa trebuie să înțelegem spusa Sfântului Pavel: că înțelepciunea puțină înfumurează.

Da, știința  multă poate înfumura când ți-o agonisești nu ca să te mântuiești…ci pentru scopuri minore. Dar când Dumnezeu ne umple de multă știință și cunoaștere atunci aceasta ne smerește mult…ne umple de multă milă și bucurie, de dorința de a o împărtăși și nu de a privi de sus pe ceilalți.

Așadar multa știință ca și multa sfințenie nu smintesc decât pe lepre și pe hoți. Pe oameni care nu vor să aibă nici nevoință mult și nici carte multă.

Da, pe acești oameni îi smintim…și nu ne pare rău că îi smintim…Căci ei deja s-au smintit pe ei înșiși…prin faptul că nu vor să fie mai mult decât sunt ci vor să îi lăsăm așa, ca pe niște creștini care nu fac nimic.

Însă nu există smerenie…care să nu vrea să cunoască mai profund Scriptura. Care nu vrea să cunoască tot ce mărturisește Biserica.

Căci smerenia se uluiește de mărețiile lui Dumnezeu. E foarte bucuroasă de adevăr, de frumos, de pace, de liniște.

Ne oprim aici…și sperăm ca această predică maraton…să fie spre folosul nostru, al tuturor. Dumnezeu să ne binecuvinteze și să ne întărească. Amin!

La cinci ani de Basilica

Sărbătoarea Sfintei Treimi orientează viaţa Bisericii către modelul suprem de viață trăită în comuniune. Prin raportare la comuniunea cerească a Persoanelor Sfintei Treimi, primim lumină pentru a cultiva iubirea milostivă ca participare la durerile şi la bucuriile semenilor noştri.

Nevoia de comunicare şi comuniune existenţială, pe care societatea secularizată de astăzi o resimte profund, arată cât de necesară este misiunea Bisericii, care ne învaţă că adevăratul sens al vieţii este comuniunea de iubire sinceră şi smerită cu Dumnezeu şi oamenii, alimentată de rugăciune personală şi comunitară.

Viaţa liturgică şi frumuseţile vieţii duhovniceşti ale Ortodoxiei pot deveni adesea lumini pentru opere de cultură şi filantropie în comunităţile bisericeşti urbane şi rurale, dar şi în societate. În mod deosebit, instituţiile media ale Bisericii noastre ajută ca bucuriile spirituale dintr-o comunitate locală să fie transmise românilor în toată ţara şi în diaspora română.

În acest sens, Centrul de Presă BASILICA este, pentru telespectatori, radioascultători şi cititori, un prieten şi o călăuză pe calea mântuirii, un izvor de pace şi bucurie şi, uneori, chiar un sprijin în lupta cu încercările vieţii.

Prin radio, televiziune, cotidian cu şapte apariţii pe săptămână, agenţie de ştiri şi birou de presă şi comunicații, Biserica Ortodoxă Română face din comunicarea mediatică o lucrare misionară vie care uneşte libertatea cu responsabilitatea. Cuvintele pline de speranţă din emisiunile şi articolele de ziar sau postate pe site-urile Centrului BASILICA sunt, pentru mulţi dintre români, printre puţinele mesaje luminoase sau pozitive ale fiecărei zile, într-o societate agitată şi dezbinată, în care senzaţionalul şocant şi agresiv înlătură spiritualul paşnic şi profund din viaţa umană.

Totuşi, confruntat prea mult cu mediul secularizat al divertismentului lipsit de bun gust, publicul începe să caute emisiunile şi materialele de presă cu un conținut spiritual profund, care transmit oamenilor încredere şi speranţă, mai ales într-o vreme de criză morală şi economică.

La aproape cinci ani de la înfiinţarea sa, Centrul de Presă BASILICA aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la El în multiplele sale activităţi, desfăşurate cu osteneală şi cheltuială, dar şi cu pasiune şi bucurie.

În ultimul an de activitate, Radio TRINITAS şi-a continuat extinderea ariei de emisie. Puncte de dezvoltare a emisiei terestre, înființate recent, sunt staţiile locale din Bucureşti, Voineasa, Cozia, Zimnicea, Sulina, Medgidia, Hârşova, Roşiori de Vede, Sebiş, Paşcani, Reşiţa şi Caransebeş.

TRINITAS TV şi-a diversificat grila de programe, prin emisiuni dedicate prezenței active a tinerilor în Biserică, precum şi activităţilor preoților care slujesc în parohii sărace de pe tot cuprinsul țării. De asemenea, au fost realizate filme documentare de larg interes, cum sunt cele despre Mănăstirea Voroneţ, despre viaţa Părintelui Cleopa, despre viaţa şi minunile Sfântului Nectarie Taumaturgul sau despre Egiptul creştin.

Ziarul Lumina, prin Ediţia Naţională şi prin cele patru ediţii locale (de Moldova, Transilvania, Oltenia şi Banat), împreună cu Lumina de Duminică şi Vestitorul Ortodoxiei, evidenţiază personalităţi şi evenimente bisericeşti, programe şi proiecte cultural-spirituale prin care se cultivă lumina faptelor izvorâte din credinţă vie şi iubire milostivă.

Agenția de Ştiri Basilica a crescut numărul ştirilor şi al materialelor de presă postate în fiecare zi pe pagina de internet basilica.ro. Fotografiile de eveniment şi relatările postate sunt de multe ori preluate şi de alte organisme de presă, ceea ce ajută la buna reflectare în mass-media a dinamicii vieții bisericeşti.

Biroul de presă a redactat şi a dat publicităţii numeroase materiale specifice, precizând punctul de vedere al Patriarhiei în diferite subiecte publice şi clarificând unele aspecte ale vieții bisericeşti abordate în mass-media.

În activitatea sa, Centrul de Presă BASILICA este sprijinit mai ales de parohiile şi protopopiatele din Arhiepiscopia Bucureştilor, dar şi de alte eparhii din Patriarhia Română, precum şi de unele persoane care apreciază utilitatea acestor instituții de presă bisericească pentru binele societăţii româneşti. Le suntem recunoscători tuturor sprijinitorilor şi ne rugăm Preasfintei Treimi să le dăruiască pace, sănătate şi mult ajutor în viaţă.

Iar pe ostenitorii Centrului de Presă BASILICA îi încurajăm să continue misiunea lor de slujitori mediatici ai Cuvântului Vieţii, adică ai Evangheliei iubirii lui Hristos pentru oameni. Le împărtăşim tuturor convingerea Noastră că prin cuvintele şi prin imaginile binecuvântate pe care le folosesc se zideşte în sufletele multor oameni Biserica lui Hristos, luminată de harul Duhului Sfânt.

Cu bucurie şi preţuire, îi felicităm pe toți ostenitorii Centrului de Presă BASILICA şi adresăm fiecăruia în parte mulţumiri şi binecuvântări părinteşti pentru lucrarea lor misionară, care a devenit o componentă majoră a dinamicii Ortodoxiei româneşti.

Să ne rugăm Preasfintei Treimi să ne ajute să sporim în dorinţa noastră de a transmite adevărul credinţei ca lumină pentru o viaţă sfântă, trăită sub semnul iertării, al iubirii frăţeşti şi al solidarităţii pe calea mântuirii.


† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

In memoriam Pr. Prof. Dr. Ștefan Sandu

„Cu profundă durere, anunțăm că Pr. prof. Dr. Ștefan Sandu a trecut la cele veșnice în seara zilei de  1 iunie [2012].

Trupul neînsuflețit va fi depus astăzi, 2 iunie [2012], în Biserica Sfânta Ecaterina, unde studenții îi pot aduce un ultim omagiu, urmând apoi ca Duminică după oficierea Sfintei Liturghii să fie dus în satul natal.

Înmormântarea va avea loc luni, 4 iunie [2012], începând cu ora 14:00 în localitatea Schitu – Jud. Giurgiu. Dumnezeu să-l odihnească! Îi vom fi veșnic recunoscători! Profesorii, studenții, masteranzii și doctoranzii Facultății de Teologie Orotodxă din București”.

(saitul Facultății de Teologie Ortodoxă din București)

***

Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a părintelui profesor Ștefan Sandu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București, luni, 04 iunie 2012:

Am aflat cu întristare vestea trecerii la cele veșnice a părintelui profesor Ștefan Sandu de la Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul din București, cadru didactic competent și teolog apreciat în cercurile universitare românești.

S-a născut la 6 iunie 1944 în localitatea Rădmănești, județul Timiș, în familia preotului Nicolae și a preotesei Maria Sandu. Dornic să urmeze tradiției părintești a urmat cursurile Seminarului Teologic din București (1959-1964) și ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Capitală (1964-1968).

Cursurile de doctorat în teologie le-a urmat la același Institut Teologic între anii 1968-1971, având ca îndrumător științific pe profesorul universitar Nicolae Chițescu. În anul 1972 a beneficiat de o bursă de studii la Universitatea din Uppsala, Suedia până în anul 1976, iar ulterior a studiat la Universitate din Lund între 1976-1981.

S-a căsătorit în anul 1973 cu tânăra Emilia Săpungiu, de profesie inginer chimist. A fost hirotonit preot în anul 1976 pe seama parohiei ortodoxe române din Göteborg, Suedia, unde a slujit până în anul 1978, transferându-se ulterior la parohia ortodoxă română din Stockholm, Suedia, activând aici până în anul 1981.

Revenind în țară după încheierea studiilor, a fost încadrat ca asistent universitar la Institutul Teologic din București, parcurgând succesiv toate treptele didactice universitare până la gradul didactic de profesor universitar și conducător de doctorat.

Între anii 1990-1996 a asigurat, în paralel cu activitatea didactică, postul de spiritual-șef al Facultății de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul a Universității din București.

Într-o perioadă dificilă și plină de transformări a societății românești a știut să-și apropie pe studenții teologi și să-i modeleze ca viitori slujitori ai sfintelor altare, insuflându-le duhul slujirii bisericești și al iubirii aproapelui.

De-a lungul activităţii sale didactice de peste trei decenii părintele profesor Ştefan Sandu a predat mai multe discipline de teologie sistematică: Formarea duhovnicească, în cadrul căreia a utilizat cursul de „Ascetică și Mistică” al părintelui profesor Dumitru Stăniloae; Teologie Dogmatică și Simbolică, afirmându-se ca un specialist în teologia Mărturisirilor de Credință din sec. al XV-lea și al XVI-lea; Istoria dogmelor, reluând tradiția ilustrată în această facultate de celebrul profesor Ioan Mihălcescu (ajuns mitropolit al Moldovei) și elaborând pentru studenți un curs universitar, tipărit la Editura Universității din București, în patru volume.

A condus cu acrivie și pasiune didactică sute de lucrări de licență, dizertații de master, iar din anul 2003 şi teze de doctorat în teologie.

Concomitent, s-a preocupat și de perfecționarea continuă a cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, îndrumând zeci de lucrări de gradul I didactic, disciplina Religie.

Pe baza unei cercetări științifice riguroase, părintele profesor Ştefan Sandu a publicat de-a lungul anilor, în țară și în străinătate, zeci de studii și articole de teologie, precum și un număr de opt cărți.

Chipul blând și inima generoasă ale părintelui profesor s-au întipărit în sufletele multor generații de studenți, care-l vor păstra în memoria lor ca dascăl devotat și preot distins, angajat deplin în viața și lucrarea Bisericii.

Astăzi, prin trecerea la cele veșnice a părintelui profesor Ștefan Sandu, Facultatea de Teologie Ortodoxă Justinian Patriarhul pierde un cadru didactic vrednic, care a marcat viaţa acestei facultăţi.

Pentru vrednicia arătată în câmpul activității pastoral misionare a primit cea mai înaltă distincție bisericească crucea patriarhală oferită de vrednicul de pomenire Justin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Apreciind strădaniile didactice și de cercetare științifică în domeniul teologiei ortodoxe românești a regretatului părinte profesor, ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să așeze sufletul său în ceata drepților și să-i dăruiască odihna veșnică în lumina și iubirea Preasfintei Treimi!

 

Veșnica lui pomenire din neam în neam !

Cu părintești condoleanțe pentru familia îndoliată,

† DANIEL
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

*

Luni, 4 iunie [2012], cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, în biserica „Sf. Ioan Botezătorul” din localitatea Schitu, [județul Giurgiu], începând cu orele 14.00, va fi săvârşită slujba înmormântării părintelui Prof. Univ. Dr. Ştefan Sandu, de către un sobor de preoţi şi diaconi”.

*

Din păcate nu am aflat nimic…până azi.

Și îmi pare rău că nu am apucat să îi iau un interviu Părintelui Ștefan…și nici să lucrez cu el la elaborarea unei a doua ediții a Istoriei Dogmelor.

Sfinția sa întotdeauna amâna, lăsa pe mai târziu lucrurile, din smerenie…și multă modestie…și iată că ceea ce nu facem la timp…nu se mai poate face…

Ultima dată m-am întâlnit cu el în fața facultății…

Pleca acasă…cu geanta plină de cărți…în urma unui curs.

Și am discutat o oră și ceva…transformând drumul până la metrou în discuții despre cărțile noastre online, despre Istoria Dogmelor extinsă, despre cum a ieșit la pensie în mod forțat, despre atmosfera din Biserică…

Era obosit…dezamăgit de multe lucruri…dar bucuros să îmi spună despre studiile teologice citite recent, despre ce mai trebuie scris în teologia dogmatică, despre ce nu trebuie să pierdem din vedere…

Și…prietenia cu dumnealui s-a fundamentat la Master, când transformam mesele la cantină sau drumul până la metrou în discuții despre orice.

Și sunt frumoase discuțiile despre orice…când îți dai seama că omul care ți le dăruia o făcea cu conștiință profesorală.

Dumnezeu să vă ierte, Părinte Profesor Ștefan Sandu și ne vom ruga pentru dumneavoastră, păstrându-vă sfaturile și cărțile în aceeași inimă!