Teologie pentru azi

O platformă ortodoxă pentru o reală postmodernitate

istanbul escort istanbul escort beylikduzu escort istanbul escort

Zi: 7 iunie 2012

Dracul se suie în căruță

Tot cu mamaia Floarea…discutam despre ispite, demoni, apariții drăcești…

Și îmi spune ce s-a petrecut cu mama ei, într-o noapte, pe când s-a dus la câmp…

Neavând ceas, prin anii ’40, a plecat cu iapa Lola…și cu ditamai căruța la câmp…să muncească…

Era singură

Însă în loc să fie spre dimineață…era aproape de miezul nopții

Și pe la jumătatea drumului…i s-a urcat „o mogâldeață de om”, foarte negru în căruță…care a blocat căruța odată ce s-a urcat în codârlă. Adică în partea din spate a căruței.

Iapa Lola era imensă…pentru că atunci când a venit colectivizarea…și le-au luat-o cu forța…nu au putut să pună mâna pe ea nici zece oameni.

Și pentru că nu au putut-o opri…ci sărea cu picioarele pe ei…au împușcat-o.

Însă când „mogâldeața de om” s-a urcat în căruță…ea trăgea din răsputeri, spumega, necheza…și nu putea să se miște din loc.

Mama bunicii mele, Ileana (ei îi spuneau Leanca) a bătut iapa, s-a chinuit să urnească din loc căruța…a lovit arătarea ce i se urcase în căruță…dar nu a putut să se urnească deloc 3 ore.

Când da cu biciul în mogâldeață îi rămânea înțepenit biciul în ea.

Și spre ziuă și-a dat seama că e drac…arătarea ce i s-a urcat în căruță…și a început să se închine și să se roage…

Și n-a mai văzut nimic…iar Lola a ajuns până la locul de muncă în galop…înfricoșată de ce se petrecuse atâta timp cu ea și cu stăpâna ei.

Și mamaia accentua acest lucru: nu și-a dat seama că e dracu…până când nu a început să se roage și să se închine.

„Deschisul cerului” în maniera stră-străbunicii mele

De la Rușinea pământului…mi-am amintit-o pe cea cu „deschisul cerului”.

Îi citeam și îi explicam bunicii mele viața unui Sfânt…și am ajuns la un pasaj în care se vorbea despre deschiderea cerului, adică despre un extaz.

Și ea a sărit ca arsă…că la fel i-a spus și bunica ei pe când era mică.

– Și ce ți-a spus?

– Mi-a spus că pe când era în Dobrogea…și până să vină aici, în Teleorman…într-o noapte a văzut cum s-a deschis cerul și cum jucau multe grupuri de oameni în hore.

– Poate ți-a spus un basm…și tu ai crezut că e de-adevăratelea.

– Nu, domnule (mi-a replicat ea vehement), e ceea ce a văzut ea…când s-a deschis cerul!

 – Astfel de trăiri, mamaie, le au oameni foarte Sfinți…și nu le văd așa, pe cer, cu ochii deschiși, ci într-un mod tainic, numit extaz, când își curățesc inima…

Auzind ce îi spun eu…a rămas nedumerită

N-am mai auzit-o însă de-atunci cu „deschisul cerului”…

Rușinea pământului

Mi-au căzut ochii azi pe floarea asta…

Rusinea pamantului

și mi-am adus aminte ce îmi povestea mamaia Floarea despre ea…didacticist și sfătos…într-o zi când mergeam spre gară.

În clasele primare…

Și mi-a spus povestea „Rușinii pământului”…numind floarea în acest fel.

Se spune că, începu ea, când a făcut Dumnezeu lumea…floarea asta era cu totul negră…pentru că ea reprezenta rușinea pe care o aveau oamenii de a nu păcătui.

Însă acum, accentuă ea, doar atâtă rușine mai are omenirea cât e negrul din mijloc.

Și mi-a arătat semințele negre din mijloc.

*

Așa că, din perspectiva bunicii mele…rușinea s-a cam dus de pe fața pământului…și floarea asta albă…cu negru în mijloc e barometrul bunului simț pe pământ.

*

Nu mai îmi amintesc dacă am întrebat-o de unde știe legenda asta…însă mult timp m-am uitat la floare…sperând să se înmulțească rușinea pe obrazul oamenilor.

Scrisori despre mâncare

Parinte,

As avea o rugaminte la Sfinția voastră: Ati adus vorba in treacat despre faptul ca ati cumparat carnea de la un musulman.

Sincera sa fiu, eu am retineri in a cumpara de la musulmani peconsiderentul ca se invoca numele lui Allah la sacrificarea animalelor.

Cu ceva timp in urma am avut o discutie cu cateva cunostinte care refuzau sa consume produsele kosher de pe piata noastra – sucurile naturale Orhei Vit, daca nu ma insel.

Fata de acestea nu am nici un fel de retineri si nici fata de animalele sacrificate in abatoarele evreiesti pentru ca stiu ca au reguli stricte de la care nu se abat.

Una dintre ele este sa nu consume carnea din care nu s-a scurs tot sangele mai inainte.

Mi-aduc aminte ca am urmarit un documentar la tv cu ceva vreme in urma in care spuneau ca locuitorii unei anumite zone din State, dupa preluarea abatorului din apropiere de catre o alta firma, s-au imbolnavit la scurt timp, in mare majoritate, de boli tiroidiene.

Dupa ancheta, s-a aflat si cauza: noii proprietari, din dorinta de a livra o cantitate mai mare de carne fabricilor cu care aveau contracte, nu tineau cont de faptul ca din animalul sacrificat nu se scursese sangele.

Totusi, care ar trebui sa fie atitudinea mea de ortodox fata de animalele sacrificate de musulmani sau produsele kosher ale evreilor?

Doamne, ajuta!

Carmen.

***

Doamnă Carmen,

dacă ar fi fost să mor…muream de acum 3 ani…de când „m-am abonat” la libanezul cu carne de oaie proaspătă…când nu găsești pe nicăieri așa ceva…tot timpul anului.

Scoate oasele din carne într-un mod mirabil…pentru că nu strică deloc carnea…și nu are nici pic de sânge în ea.

O prepară în chip și fel…pastrama e de senzație…dar mie îmi dă crudă…și cu un preț imbatabil

Însă mi-a plăcut omul…pentru că e profesionist…și nu pentru că e musulman.

Nici eu și nici el nu am „inventat” oaia…așa că nu avem copyright pe ea.

Brânza cușer e cea mai bună în supermarketurile bucureștene…pentru că e tare și în saramură.

Însă am rezolvat-o și pe asta…cumpărând de la producători…iarăși la preț imbatabil.

La fel cu țuica…sau cu pantofii. Cu pantalonii și cămășile.

Eu promovez românescul…și cumpăr direct de la omul care produce. Care lucrează.

Dar când românii nu mai fac unele lucruri…sau eu nu am cum să ajung la ei ca să cumpăr…cumpăr de la cine e profesionist…și nu mă uit că e chinez, iranian sau hindus.

Așa că musulmanul sau evreul pot închina mâncarea Dumnezeului lor…dar eu mă rog, binecuvintez și mănânc…dacă văd că e treabă bună.

Lucru care se practică de la Sfântul Apostol Pavel încoace…pentru că și atunci se punea problema idolotitelor…adică a cărnurilor închinate idolilor.

Contează cum arată marfa, dacă e la prețul corect și dacă îți place.

Cumperi, mulțumești lui Dumnezeu și nu îți mai faci o mie de gânduri…

Cam asta e ce se poate spune în mare

Vă doresc numai bine, doamnă!

Dă-ți freza la o parte ca să vezi ce-i scris în carte!

  • Emisiunea „Sinteza zilei” de la Antena 3 a fost întreruptă, miercuri seara [6 iunie 2012], de o pană de curent. Potrivit prezentatorul Mihai Gâdea acest incident s-a produs în circumstanțe „suspecte”, întrucât în cadrul emisiunii se comentau afacerile dubioase ale lui Liviu Negoiță și ale Ancăi Boagiu. Mihai Gâdea a precizat că acest eveniment este fără precedent şi a insinuat că incidentul ar fi fost provocat de cei deranjaţi de dezvăluirile din emisiune”.
  • Dezvăluirile din această seară erau cu privire la afacerile imobiliare ale PDL-ului. Anca Boagiu şi-a cumpărat o vilă, în Snagov Sat, cu deschidere spre lac, contra sumei modice de 42.000 de euro. Pe de altă parte, Liviu Negoiţă deţine un palat în valoare de două milioane de euro în Italia. Printre vecinii primarului se vehiculează că ar fi George Clooney, Silvio Berlusconi, dar şi alte vedete de la Hollywood”.
  • După ce, miercuri [6 iunie 2012], marca Click! a fost achiziționată cu 11 milioane de lei (2,5 milioane de euro), de către Ciucan Niculina Emilia, în nume propriu, fiind în același timp și avocata Adevărul Holding, a venit rândul  brand-ului București 106,2 Click FM doar radio. Prețul de pornire al licitației pentru București 106,2 Click FM doar radio a fost de 9.000 de lei (2.000 de euro), iar bătălia pentru adjudecarea lui s-a dat doar între avocata Ciucan și Anca Constantinescu (fosta deputată, autoarea expresiei Ciocu’ Mic)”.
  • Biroul Electoral Central a decis: „orice solicitare de renumărare a voturilor se va face inainte de incheierea procesului verbal de centralizare a voturilor”.
  • Pentru Vladimir Tismăneanu, Victor Ponta este „omul fara insusiri si fara proiect. La acest capitol se intalneste perfect cu Crin Antonescu”. Vom trăi și vom vedea…Pentru că însușirile și proiectele actualului președinte România le-a văzut…până la disperare și groapă
  • „”Ceea ce este minunat în Transilvania este această relaţie unică dintre om şi mediul înconjurător. Acest lucru lipseşte din societatea noastră. Oamenii tânjesc după un anumit sentiment al apartenenţei, al identităţii şi al semnificaţiilor”, declara prinţul Charles al Marii Britanii, citat de Daily Mail”.
  • De ce simte asta prințul iubitor de România? Pentru că românii tânjesc după bucuria comuniunii cu Dumnezeu, după împlinirea întregii lumi în Dumnezeu. Și o astfel de simțire plenară nu se poate trăi decât în Ortodoxie, pentru că e o experiență harică și nu imaginativă.
  • Compania Flydubai din Emiratele Arabe Unite va intra la 1 octombrie [2012] pe piaţa românească, urmând să opereze patru zboruri săptămânale directe Bucureşti-Dubai”.
  • Marian Vanghelie „nu te lasă la greu” și „dă cu ei de pământ”. Banerele lui din campania de acum sunt cu versuri hip-hop.
  • În pliantul USL găsit în cutia poștală se spune: „2012. Anul victoriei”. Pentru că „Uniunea Social Liberală are un obiectiv important: readucerea speranței pentru România!”. Suntem chemați la vot duminică, 10 iunie 2012, și e semnat de Crin Antonescu și Eugen Nicolăescu.
  • Aproape 1.800.000 de bucureşteni, potrivit Biroului Electoral Municipal (BEM), sunt chemaţi la urne, duminică, pentru a-şi alege primarul general, primarii de sectoare, consilierii generali şi pe cei locali în cele 1.223 de secţii de votare organizate în Capitală”.
  • Silviu Prigoană, candidat PDL, am văzut ieri pe un autobuz, promite transport gratuit pentru bucureșteni.
  • Contracampanie USL a PDLului:
  • Contracampanie sau diversiune îndreptată împotriva populației?
  • „Cel mai nemilos scrie Tudor Arghezi despre canalia politică. El o găseşte chiar în cetăţeni guvernamentali sau ai parlamentului despre care am învăţat la şcoală. Un Take Ionescu, despre ale cărui merite politice am citit, e tăvălit fără milă de Arghezi. Nu ştiu dacă e trecut în clasa canaliilor, dar nu lipseşte mult să-l promoveze. Marele istoric Nicolae Iorga e caricaturizat pentru obrăznicia de a scrie, fără har, poezii”.
  • A început să se ia lumina prin București…Se ia metodic…Se încearcă o nouă furare a voturilor…duminică?
  • Cum sunt prețurile în Piețele Obor, Rahova, Crângași, Matache la fructe și legume.
  • Cel mai bogat om din Europa este suedezul Ingvar Kamprad, fondatorul grupului IKEA, care locuieşte în Elveţia, aproape de Lausanne, potrivit primului clasament al celor mai mari 100 de averi de pe continent, alcătuit de revista elveţiană Bilan. Potrivit revistei, menţionate de afp.com, averea lui Ingvar Kamprad, 86 de ani, este estimată la 37,5 miliarde de dolari. Estimarea ia în considerare şi bunurile şi sumele transferate fundaţiei sale, care controlează grupul. Dintre primii şase clasaţi, trei locuiesc în Elveţia. În total, o treime din primii 100 de bogaţi ai Europei sunt stabiliţi în ţara cantoanelor”.
  • M-am gândit că, dacă Nicuşor Dan ar câştiga alegerile, pentru prima oară în multă vreme capitala ar avea parte de un primar angajat cu inteligenţă, dăruire personală şi tenacitate în slujba unui oraş care cu siguranţă va deveni mai frumos şi european”.
  • Redactarea Raportului [Tismăneanu] a fost un act moral şi academic, dar generat şi utilizat politic. Fiind deputat PSD, eram în sala Parlamentului când preşedintele Traian Băsescu şi-a prezentat concluziile asupra Raportului şi am simţit foarte limpede faptul că preşedintele înţelegea foarte puţin semnificaţia, mesajul şi direcţia Raportului, dar pricepea foarte bine cum să-l folosească în propriul său interes politic”.
  • Dacă ajunge PP-DDul la putere…puterea „o ia poporul”. Așa scrie pe baner! Dacă vine la putere Noua Dreaptă…care vrea să facă „ordine” în țară…ea vine ca să facă „totul pentru țară”. Deci tot „poporul” vine la putere!
  • Dacă votați cu PNȚCDul…votați „cu familia, cu țara și cu credința”. Deci cum o dai…tot poporul iese în relief!
  • Nicușor Dan, candidat independent la Primăria generală a Bucureștiului, susține că (pe baza cărui sondaj?) „170.000 de oameni [din București] nu s-au hotarat inca cu cine voteaza. Peste un milion de oameni spun ca nu merg la vot. Printre ei, simpatizanti ai proiectului nostru care cred ca nu avem sanse”.
  • O femeie din Tennessee, SUA, a aflat că este gravidă cu 5 ore înainte de naştere. Femeia a primit vestea după 9 luni de sarcină şi după ce ani de zile a încercat să rămână însărcinată”.

Radu Beligan in Egoistul

  • Surse din interiorul PDL au confirmat pentru DeCeNews că liderii partidului au avut astăzi, la sediul din Modrogan, o ședință de criză, după ce toate sondajele efectuate în acestă săptămână au arătat că vor pierde pe linie în București. Ultima redută, cea din sectorul 3, nu mai poate fi apărată, Robert Negoiță depășindu-l deja cu 10 procente pe actualul primar, Liviu Negoiță. Pedeliștii sunt îngrijorați și de estimările care privesc intenția de participare la vot”.
  • Robert Negoiță a acuzat public că în Sectorul 3 se pregătește o intervenție masivă, cu ”alegători” aduși din zone rurale și cărora li se fac acte de identitate pe bandă rulantă. Astfel, pe str. Culesului, la nr. 55, echipa lui Robert Negoiță a găsit 1.563 de votanţi, pe Str. Moş Ion Roată, la nr. 5, 1.225 de votanţi, iar pe Str. Vâlsăneşti nr. 36 – 2.120. Dacă Robert Negoiță a depistat peste 16.000 de votanți fictivi, din cercetările efectuate de MAI ar rezulta peste 28.000 de flotanți, locuind în aceleași condiții. ”Am avut o discuţie cu premierul Victor Ponta alaltăieri, ne-a declarat Robert Negoiță, iar acesta mi-a spus că s-au găsit peste 28.000 în aceeaşi situaţie””.
  • Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe 2011.
  • „am definit actul de cultură, acea dorință a omului de a crea, de a se manifesta prin ceva al lui, personal, într-o relație onestă cu sine”.
  • Iulian Comănescu votează cu Nicușor Dan chiar dacă nu are șanse să câștige…iar Iulian Leca, dacă ar avea „buletin de București”, l-ar vota pe Silviu Prigoană.
  • Cristian Șuțu îl vede pe Nicușor Dan ca o soluție „pentru deceniul următor”.
  • Protest (ieri) împotriva primarului din Baia Mare care i-a cazat pe niște…țigani într-un fost laborator chimic. Și ONGurile care au protestat…au subliniat faptul că el e de la USL:
  • Roxana Iordache consideră incendiul de la moara lui Assan ca fiind unul cu amprentă electorală: „De data asta miza e şi una strident electorală, îndreptată împotriva lui Sorin Oprescu, şi cu bătaie la Mircea Diaconu”.
  • „“Fiți alături toți până în ultima clipă, adică până la ultimul vot numărat, alături de toți colegii noștri, liberali, pesediști sau conservatori care candidează în numele nostru, sub însemnele Uniunii Social Liberale. Luptați-vă cu onoare, cu corectitudine, dar fără milă! Să ne fie milă de cei care suferă, nu de cei care au produs suferința, să ne fie milă de cei care au fost sărăciți și călcați în picioare și nu de cei care i-au sărăcit și i-au călcat în picioare”, a spus [Crin] Antonescu”.
  • Gânditorul lui Auguste Rodin. Iar aici: Sărutul.

Rotitorul talaz

Am vorbit despre unda mării/ lacului, despre cărările mării, despre brazdele apei…însă de unde vine rotitorul talaz (Scrisoarea IV)? Reamintim versurile:

Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri,

Iar în fundul apei clare doarme umbra lui de veacuri;

Se înalţă în tăcere dintre rariştea de brazi,

Dând atâta întunerec rotitorului talaz.

Izvoarele din Călin (file din poveste),

Ele trec cu harnici unde şi suspină-n flori molatic,

Când coboară-n ropot dulce din tăpşanul prăvălatic,

Ele sar în bulgări fluizi peste prundul din răstoace,

În cuibar rotind de ape, peste care luna zace.

În Călin Nebunul, Apa vie tot sclipeşte, se roteşte colo-n baltă.

Apropo, baltă înseamnă…lac în literatura veche (cu valențe poetice uneori – la Dosoftei sau Cantemir), iar nu apă stătută sau baltă formată după ploaie, așa cum înțelegem noi astăzi sensul cuvântului, care nu ne mai deconspiră nimic…poetic sau romantic.

În Luceafărul:

Şi apa unde-au fost căzut

În cercuri se roteşte,

Şi din adânc necunoscut

Un mândru tânăr creşte.

Dar și în alte versuri:

De ce mă întristează,

valurile mor,

Când altele urmează

Rotind în urma lor?

(Cu pânzele-atârnate)

*

Şi în umbra cea de veci

Curgu-mi râurile reci

Limpegioare, rotitoare,

Având glasuri de isvoare.

(Mușatin și codrul)

În literatura veche nu am descoperit această imagine poetică, nici în Țiganiada ori în poezia prepașoptistă și pașoptistă.

Există însă în iconografie această reprezentare a mărilor/ apelor sub forma unor vârtejuri/ talazuri rotitoare:

Tiparul acesta iconografic este vechi-eclesial și s-a perpetuat și în Occident o vreme după schisma de la 1054 – așa cum arată pictura de mai jos a lui Lorenzo Veneziano din 1370 (sursa aici):

Eminescu îl întâlnise fără îndoială, atât în icoane, cât și, posibil, în manuscrise. O reprezentare a Sfântului Hristofor, din Caietul de modele al lui Radu Zugravu (secolul al XVIII-lea)[1], spre exemplu, ne evocă același tipar:

Îl putea vedea și în picturile exterioare ale Mănăstirilor din nordul Moldovei, ca spre exemplu, la Moldovița, în scena care se înscrie în binecunoscutul program iconografic denumit Asediul Constantinopolului:


[1] Vezi Radu Zugravu, Caiet de modele, ediție și studiu de Teodora Voinescu, Ed. Meridiane, București, 1978. Cartea o am prin amabilitatea domnului Profesor Mihai Moraru, pentru care îi mulțumesc și pe această cale.

Predică la Duminica întâi după Rusalii (a Tuturor Sfinților) [2012]

Iubiții mei,

astăzi e duminica tuturor Sfinților…pentru că Biserica vrea să ne arate ce face Cincizecimea din oameni. La propriu…

Adică harul dumnezeiesc…în omul care crede drept în Tatăl, în Fiul și în Duhul Sfânt, în Dumnezeul nostru treimic și e fiu credincios al Bisericii Ortodoxe.

Dar, în același timp, duminica de astăzi e o pledoarie pentru diversitate.

Pentru diversitatea sfințeniei.

Căci adevărata diversitate e în bine…și nu în rău.

Pentru că niciun Sfânt al lui Dumnezeu nu seamănă cu altul în mod deplin…și pentru că Sfinții lui Dumnezeu sunt de toate vârstele, bărbați și femei, mai mult sau mai puțin instruiți, mai mult sau mai puțin evidenți pentru lumea în care au trăit.

Pentru că mulți au rămas necunoscuți ori pentru că sfințenia lor nu a fost detectată de nimeni…ori pentru că sfințenia lor a fost minimalizată.

Și mulți și-au dorit o cvasi-anonimitate, ca să îi cunoască doar foarte puțini…fapt pentru care și detaliile despre viețile lor sunt firave.

Pentru că Viețile Sfinților, pe bune, dacă ar fi avut tot timpul aghiologii/scriitorii vieților lor cu ei și aceia ar fi consemnat tot ce făceau și spuneau zi de zi, am fi avut miliarde de pagini de la ei.

Așa după cum spune Sfântul Ioan Evanghelistul despre Domnul, în finalul Evangheliei sale: „Dar sunt și alte multe [lucruri] pe care le-a făcut Iisus, care dacă s-ar fi scris unul câte unul, cred [că] lumea aceasta nu ar fi cuprins cărțile [care] s-ar fi scris” [In. 21, 25, cf. GNT].

Și de aici, cu profunde semnificații teologice, avem prima duminică după Cincizecime ca duminică a tuturor Sfinților, canonizați sau nu, știuți și neștiuți de noi, care sunt în slava lui Dumnezeu.

Pentru a se arăta că harul lui Dumnezeu, cel unul și necreat, lucrează în toți Sfinții lui Dumnezeu și că lucrarea lui e îndumnezeitoare în toți.

Că nu trebuie să ne considerăm „mai puțin” ortodocși dacă suntem doar mireni sau monahi sau doar preoți…pentru că nu rangul bisericesc ne sfințește în mod automat…ci viața noastră cu Dumnezeu.

Dumnezeu prin harul Său e Cel care ne sfințește pe noi, dacă suntem mădulare vii, credincioși energici ai Bisericii Ortodoxe.

Iar cum Sfinții lui Dumnezeu s-au mântuit și pe tron imperial, și la sat și la oraș, și prin munți și la mănăstire, în închisori sau în pustiuri…asta ne încurajează pe toți să avem nădejde de mântuire.

Pentru că mântuirea e umplerea noastră de har de către Domnul…în relația Sa cu noi…și continua noastră viețuire/ existență împreună cu El.

De aceea Evanghelia zilei [Mat. 10, 32-33, 37-38; 19, 27-30] pune problema mărturisirii lui Hristos.

Și ca să mărturisești, să dai mărturie despre cineva…trebuie să îl cunoști.

Și cum să Îl cunoști pe Dumnezeu…dacă nu stai tot timpul cu El?

Dacă El nu îți mănâncă tot timpul vieții?

Pentru că aici nu ni se cere doar mărturia din gură…ci o mărturisire integrală a lui Hristos, cu viața, cu faptele și cu cuvintele noastre.

E ceea ce spune stihul ecteniei: „toată viața noastră lui Hristos să o dăm”.

Și cum I-ai da-o, dacă nu L-ai cunoaște și nu L-ai iubi?

Pentru că omului, care nu e îndrăgostit de Dumnezeu…nici nu-i trece prin cap să sufere pentru El.

El vrea să își repare imaginea, vrea să îi restitui banii, vrea să nu fie umilit cu ceva…și nu să ierte, nu să se smerească, nu să se milostivească…nu să facă totul pentru Hristosul inimii sale.

Așa că mărturisirea Lui o învățăm de la El…din iubirea mare pentru El…de care Dumnezeu ne umple.

Pentru că El ne învață să Îl iubim fără rest…și din această iubire preasfântă…vine mărturisirea cu orice risc.

Însă e o mare diferență între a fi luminat de Dumnezeu că trebuie să mărturisești adevărul Lui și, implicit, să accepți chinuri și moartea pentru El…și alta e „să mărturisești” la megafon, pe stradă, că „Hristos ne iubește”, că „Hristos ne vrea ai Lui”, pentru că ești plătit pentru asta sau „să mărturisești” Evanghelia în România pentru că cultul tău, finanțat din extern, trebuie „să se extindă”.

Mărturia despre care ne vorbește Evanghelia de azi este însă spunerea adevărului deplin cu asumarea riscurilor aferente.

De aceea mărturia naște Martiri dar și Mărturisitori.

Mărturia e cu chinuri

Pentru că, pe de o parte, e chinul ascezei și al umplerii de cunoaștere teologică…și apoi chinul de a traduce, pe înțelesul oamenilor, experiența ta.

Când era vorba de păgâni sau de eretici, Sfinții martirizați, adică omorâți pentru că au dat mărturia ortodoxă despre Dumnezeu și Biserică, trebuia să traducă Ortodoxia, să o explice…în termenii persecutorilor.

Fapt pentru care, înțelegând ce detestă la ei…se înfuriau și mai tare…și îi chinuiau și mai cumplit.

Însă nu doar Mucenicii și Mărturisitorii Îl mărturisesc pe Hristos în viața lor, ci și monahii și mirenii, tinerii și maturii, bătrânii și copiii care își umplu sufletul și trupul de bunătatea faptelor bune, adică de harul lui Dumnezeu.

Pentru că faptele credinței noastre nu sunt pentru a ne lăuda cu ele…ci pentru ca prin ele să ne facem proprii locuirii lui Dumnezeu prin harul Său.

Credința și faptele noastre trebuie să Îl atragă pe Dumnezeu la noi…pentru că El iubește adevărul și curăția, dreptatea și facerea de bine.

Însă cum ajungem la iubirea Lui mai presus de toate iubirile vieții noastre?

Asta e taina comuniunii cu Sine.

După cum în Căsătorie înțelegi ce e comuniunea când te umpli de celălalt…și ești plin de el…la fel și în relația cu Dumnezeu…și cu mult mai mult ca în relația cu soția sau soțul…Îl simți pe Dumnezeu ca fiind în tine la modul copleșitor…pentru că El e aerul pe care îl respiri, sângele din tine, hrana ta, dorința ta, bucuria ta.

Când ajungi să trăiești toate acestea…a te lepăda de Hristos înseamnă a muri.

A te secătui interior…

Pentru că îți tai…racordarea vieții tale la efluviile nesfârșite de viață ale slavei Sale.

Așa se explică de ce Sfinții preferau să moară cu Hristos…decât să trăiască fără El.

Nu pentru că își imaginau că „nu pot trăi fără El” ci pentru că simțeau, în mod ființial, că a nega această relație cu El înseamnă a se nega pe ei înșiși. Pentru că ei, tot ce erau ei…erau din cauza relației cu El.

Pe scurt: martiriul vine de la sine…dacă iubirea noastră pentru El e reală.

Și chiar dacă nimeni nu ne omoară la propriu…dar prin tot ceea ce facem ne omorâm zilnic pentru Hristos și pentru a ne ajuta și îndrepta frații și surorile noastre întru Domnul…această viață e una martirică…pentru că e o renunțare la odihna ta, la tabieturile tale, la grijile tale, pentru grijile, neînțelegerile, nevoile, durerile altora.

Și ori de câte ori suntem văzuți, analizați, mirosiți de oameni…pentru că suntem „oameni ai Bisericii”…de atâtea ori dăm mărturie despre relația noastră cu Dumnezeu și despre schimbările sfinte, interioare, trăite împreună cu El.

Trupurile și sufletele noastre, hainele noastre, comportamentul nostru, cărțile, blogurile, studiile, faptele noastre sunt mărturii ale intimității cu El.

Pentru că tot ceea ce suntem și facem e o urmare sfântă a întâlnirii și a locuirii împreună cu El.

Pentru că Dumnezeul nostru e viu în noi și lucrător…și ne schimbă mereu în cadrul comuniunii cu Sine…spre o și mai mare spiritualizare, înduhovnicire a noastră, care schimbă, în mod fundamental, mentalitatea, atitudinile, ritmul vieții noastre.

…Dar duminica de astăzi e o duminică pentru teologie, pentru cunoaștere teologică vastă…pentru a înțelege cum trăiau și cum gândeau Sfinții lui Dumnezeu.

Pentru că ei nu aveau gesturi și atitudini non-teologice, ci ritmul vieții lor era unul dogmatic, liturgic, canonic…

Știau slujbele, știau teologia lor, știau care sunt diferențele dintre Ortodoxie și eterodoxie…

Nu veneau ca să plece de la Biserică…ci veneau la Biserică pentru a-și exprima comuniunea și frățietatea, veneau pregătiți să slujească și să se împărtășească, fiecare în rândul lui…pentru că acasă se hrăneau continuu din învățătura de credință și din faptele Evangheliei.

Considerau păcatele drept murdării de care se spălau prin Spovedanie și prin asceză și erau scrupuloși/ foarte atenți cu învățarea dogmelor credinței.

Adică nu amestecau ce spune Biserica cu ce spun poveștile de tot felul, care nu au de-a face cu mărturia dreptei credințe. Ci ascultau îndelung predicile din Biserică pentru că erau înfocați să afle mărturia vie a relației fidele/ credincioase cu Dumnezeu.

Un impuls, așadar, spre a citi tot mai mult viețile și cărțile Sfinților. Pentru a-i cunoaște și a ne ruga lor. Pentru a iubi Icoanele lor, pentru a iubi locurile pe unde au trăit, pentru a căuta Sfintele lor Moaște.

Căci toate se leagă în viața noastră…dacă suntem sinceri în iubirea noastră și dacă căutăm, mai întâi de toate, să Îl iubim pe Dumnezeu și poruncile Sale.

De aceea nu trebuie să ne mirămnu înțelegem și că nu progresăm în credință, dacă nu iertăm, dacă nu suntem milostivi, dacă nu ne spovedim și nu ne împărtășim des, dacă nu citim cărți teologice…sau dacă venim la Biserică doar pentru ca să ne căsătorim, sau pentru ca să ne vindecăm sau pentru ca să ne preoțim.

Sinceritatea sporește imediat în credință…și asta în mod evident pentru toți.

Pentru că toți observă schimbările în bine…dacă ele sunt rapide, clare și uluitoare.

Însă nu e timpul pierdut…dacă înțelegem unde greșim…de harul lui Dumnezeu nu ne inundă. O spovedire din inimă, cu durere din inimă…nivelează inima noastră…și o face un pământ în care încolțește harul lui Dumnezeu.

Iubiții mei,

harul lui Dumnezeu cel în Treime, de la Tatăl, prin Fiul întru Duhul Sfânt coboară mereu în viața Bisericii și a lumii și suntem chemați să ne umplem de el…și să fim martorii înfrumusețării întregii lumi.

Pentru că frumusețea țâșnește din lăuntrul oamenilor în care Dumnezeu Se pogoară cu slava Sa…

Și binecuvântați vom fi noi de Treimea iubirii noastre dacă vom fi găsiți plini de lumină și de fapte bune și de toată credincioșia cea întru conștiință curată. Amin!

Powered by WordPress & Theme by Anders Norén

ücretsiz porno
istanbul escort istanbul escort istanbul escort