Tot cu mamaia Floarea…discutam despre ispite, demoni, apariții drăcești…

Și îmi spune ce s-a petrecut cu mama ei, într-o noapte, pe când s-a dus la câmp…

Neavând ceas, prin anii ’40, a plecat cu iapa Lola…și cu ditamai căruța la câmp…să muncească…

Era singură

Însă în loc să fie spre dimineață…era aproape de miezul nopții

Și pe la jumătatea drumului…i s-a urcat „o mogâldeață de om”, foarte negru în căruță…care a blocat căruța odată ce s-a urcat în codârlă. Adică în partea din spate a căruței.

Iapa Lola era imensă…pentru că atunci când a venit colectivizarea…și le-au luat-o cu forța…nu au putut să pună mâna pe ea nici zece oameni.

Și pentru că nu au putut-o opri…ci sărea cu picioarele pe ei…au împușcat-o.

Însă când „mogâldeața de om” s-a urcat în căruță…ea trăgea din răsputeri, spumega, necheza…și nu putea să se miște din loc.

Mama bunicii mele, Ileana (ei îi spuneau Leanca) a bătut iapa, s-a chinuit să urnească din loc căruța…a lovit arătarea ce i se urcase în căruță…dar nu a putut să se urnească deloc 3 ore.

Când da cu biciul în mogâldeață îi rămânea înțepenit biciul în ea.

Și spre ziuă și-a dat seama că e drac…arătarea ce i s-a urcat în căruță…și a început să se închine și să se roage…

Și n-a mai văzut nimic…iar Lola a ajuns până la locul de muncă în galop…înfricoșată de ce se petrecuse atâta timp cu ea și cu stăpâna ei.

Și mamaia accentua acest lucru: nu și-a dat seama că e dracu…până când nu a început să se roage și să se închine.

Did you like this? Share it: